AFFAIRE PROKOPOVITCH CONTRE LA FEDERATION DE RUSSIE

Rezoluția CM/ResDH(2011)154 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Prokopovich împotriva Federației Ruse (Recherche n 58255/00, Hotărârea din 18 noiembrie 2004, definitivă la 18 februarie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește expulzarea ilegală a reclamantei dintr-un apartament după moartea tovarășului său de închiriere (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile în lai) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 154 din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)154 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Prokopovich împotriva Federației Ruse Rezumatul cauzei Această cauză se referă la expulzarea forțată a reclamantei dintr-un apartament, în urma decesului partenerului său titular al contractului de închiriere. Curtea a remarcat în hotărârea sa că legislația internă nu a permis să se dea la o parte decât din motivele prevăzute de lege și că, pe baza unui ordin judecătoresc (Codul locuințelor din 24 iunie 1983, astfel cum a fost modificat la 28 martie 1998, în vigoare la data faptelor). Această dispoziție a introdus o garanție procedurală importantă împotriva expulzărilor arbitrare, iar formularea sa nu permite nici o excepție. În plus, Curtea se referă la poziția guvernului rus potrivit căreia procedura prevăzută de lege ar fi trebuit urmată în cazul recurentei, deși locul de reședință nu a fost stabilit în mod legal. Curtea nu a văzut nicio circumstană care să justifice o divergenă de opinii și a concluzionat că dreptul reclamantei de a respecta domiciliul său nu era conform cu legea, deoarece aceasta fusese exmatriculată fără ordonaa justiiei (încălcarea articolului 8). Plata satisfaciei echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfaciei echitabile Daune materiale Daune morale Cheltuielile și cheltuielile totale 000 EUR 120 EUR 120 EUR Plata la 25/04/2005 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat recurentei o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit ca urmare a încălcării constatate. Recurenta nu a prezentat nicio altă cerere. În consecință, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. În decizia sa din 5 februarie 1993, adică cu mult înainte de cauza în cauză, Curtea Constituțională a Federației Ruse a considerat că expulzarea în lipsa unei hotărâri judecătorești era contrară constituției. Ulterior, legislația internă a fost modificată în consecință (a se vedea rezumatul cauzei menționate anterior). deasupra) și Codul locuințelor din 2004 în vigoare prevede deportarea numai pe baza unei hotărâri judecătorești. Autoritățile ruse au declarat că hotărârea Curții Europene a fost trimisă Curții Supreme a Federației Ruse, Ministerului de Interne al Federației Ruse, Biroului Procurorului General al Federației Ruse, Serviciului Federal al Aprozilor de Justiție și că a fost, de asemenea, difuzat tuturor instanțelor ruse, însoțit de o circulară a vicepreședintelui Curții Supreme a Federației Ruse. Hotărârea Curții a fost, de asemenea, publicată în Newsletter n 8 a Curții Europene (versiunea rusă) în 2006. Guvernul subliniază că procedura prevăzută de lege ar fi trebuit urmată în speță și că reclamanta nu ar fi trebuit să fie expulzată fără o hotărâre. În consecință, guvernul consideră că publicarea și difuzarea hotărârii sunt suficiente pentru a preveni alte încălcări similare. III. Concluziile statului pârât. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Federația Rusă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)154

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Prokopovich contre Fédération de Russie

(Requête n

o

58255/00, arrêt du 18 novembre 2004, définitif le 18 février 2005)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’expulsion illégale de la requérante d’un appartement après le décès de son compagnon détenteur du bail (violation de l’article

8) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)154

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Prokopovich contre Fédération de Russie

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne l’expulsion forcée de la requérante d’un appartement, à la suite du décès de son compagnon titulaire du bail. La Cour a noté dans son arrêt que la législation interne n’autorisait l’expulsion que pour les motifs prévus par la loi et que sur la base d’une ordonnance de justice (Code du logement du 24

juin

1983, tel que modifié le 28

mars

1998, en vigueur au moment des faits). Cette disposition a introduit une garantie procédurale importante contre les expulsions arbitraires et son libellé n’autorise aucune exception. La Cour s’est en outre référé à la position du Gouvernement russe selon laquelle la procédure prévue par la loi aurait dû être suivie dans le cas de la requérante, bien que son lieu de résidence n’ait pas été légalement établi. La Cour n’a vu aucune circonstance justifiant une divergence de vues et a conclu que l’atteinte au droit de la requérante au respect de son domicile n’était pas conforme à la loi, car celle-ci avait été expulsée sans ordonnance de justice (violation de l’article 8).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

6

000 EUR

120 EUR

6

120 EUR

Payé le 25/04/2005

b) Mesures individuelles

La Cour européenne a octroyé à la requérante une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi en raison de la violation constatée. La requérante n’a présenté aucune autre demande. En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire.

Mesures générales

Dans sa décision du 5 février 1993, c’est-à-dire bien avant l’affaire en question, la Cour constitutionnelle de la Fédération de Russie a estimé qu’une expulsion en l’absence de décision judiciaire était contraire à la Constitution. Par la suite, la législation interne a été modifiée en conséquence (voir le résumé introductif de l’affaire ci

‑

dessus) et le Code du logement de 2004 actuellement en vigueur ne prévoit d’expulsion que sur la base d’une décision de justice.

Les autorités russes ont indiqué que l’arrêt de la Cour européenne avait été envoyé à la Cour suprême de la Fédération de Russie, au Ministère de l’Intérieur de la Fédération de Russie, au Bureau du procureur général de la Fédération de Russie, au Service fédéral des huissiers de justice et qu’il avait également été diffusé auprès de toutes les juridictions russes, accompagné d’une circulaire du vice-président de la Cour suprême de la Fédération de Russie.

L’arrêt de la Cour a aussi été publié dans le Bulletin n

o

8 de la Cour européenne (version russe) en 2006. Le gouvernement souligne que la procédure prévue par la loi aurait dû être suivie en l’espèce et que la requérante n’aurait pas dû être expulsée sans décision de justice. Il considère en conséquence que la publication et la diffusion de l’arrêt sont suffisantes pour prévenir d’autres violations similaires.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Fédération de Russie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.