Frizen împotriva Rusiei

Rezoluția CM/ResDH(2011)153 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Frizen împotriva Federației Ruse (Recuperarea nr. 58254/00, Hotărârea din 24 martie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la ingerința în dreptul la respectarea bunurilor recurentei din cauza confiscării ilegale a bunurilor sale de către autoritățile de la … După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d Rezumatul introductiv al cauzei landurilor se referă la o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor recurentei din cauza confiscării mașinii sale efectuate în cadrul procedurii penale inițiate împotriva soțului său și în cadrul căreia a fost condamnat.

Curtea Europeană a menționat că instanțele interne nu au invocat nicio dispoziție juridică care să permită confiscarea, fie în cursul procedurii penale îndreptate împotriva soțului reclamantei, fie în cadrul procedurii civile inițiate de reclamantă. Comisia a constatat că, în ceea ce privește dreptul permanent al autorităților ruse de a indica o dispoziție legislativă care ar putea fi considerată ca constitui baza pentru confiscarea bunurilor recurentei, lingușenia în dreptul de proprietate al recurentei nu ar putea trece ca fiind prevăzută de lege mai întâi în sensul articolului 1 din Protocolul privind măsurile individuale Curtea Europeană a menționat că reclamanta nu a solicitat o satisfacție echitabilă în termenul stabilit.

În aceste condiții, Curtea Europeană de Justiție nu a acordat acest lucru. Potrivit autorităților ruse, reclamanta nu a sesizat instanțele interne în urma hotărârii Curții Europene. În consecință, nu pare necesară nicio măsură individuală. II. Măsuri generale Autoritățile ruse au indicat că această încălcare constituie un caz izolat și au precizat, printre altele, că nu a mai fost prezentat Curții niciun motiv similar. Autoritățile ruse au subliniat, de asemenea, că, în conformitate cu legislația rusă, numai bunurile persoanelor condamnate pot fi confiscate [partea 2 din art. 2 alineatul (2) ]. g a primei părți a la … Printr-o circulară din 13 iulie 2006, vicepreședintele Curții Supreme a adresat o hotărâre tuturor instanțelor.

La Hotărârea Curții a fost publicată în Buletinul Curții Europene a Drepturilor Omului (versiunea rusă) în 2006. Potrivit autorităților ruse, publicarea și difuzarea hotărârii ar trebui să garanteze alinierea practicii instanțelor interne la cerințele Convenției în ceea ce privește art. 1 din Protocolul 1 astfel cum rezultă din prezenta hotărâre. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că a executat hotărârea în măsura în care a luat măsurile generale de prevenire a unor încălcări similare și, prin urmare, Federația Rusă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 14 septembrie 2011 în cadrul celei de a 1120-a reuniuni a Delegaților.

Résolution CM/ResDH(2011)153 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Frizen contre Fédération de Russie (Requête n o 58254/00, arrêt du 24 mars 2005, définitif le 30 novembre 2005) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’ingérence dans le droit au respect des biens de la requérante en raison de la confiscation illégale de ses biens par les autorités de l’Etat (violation de l’article 1 du Protocole n o 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent,

outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)153 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Frizen contre Fédération de Russie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une violation du droit au respect des biens de la requérante en raison de la confiscation de sa voiture effectuée dans le cadre de la procédure pénale engagée à l’encontre de son mari et à l’issue de laquelle il a été condamné. La Cour européenne a relevé que les tribunaux internes n’avaient invoqué aucune disposition juridique autorisant la saisie, que ce soit au cours de la procédure pénale dirigée contre le mari de la requérante ou lors de la procédure civile engagée par la requérante.

Elle a constaté qu’en ce qui concerne l’incapacité permanente des autorités russes d’indiquer une disposition législative susceptible d’être considérée comme formant la base de la saisie du bien de la requérante, l’ingérence dans le droit de propriété de la requérante ne pourrait passer pour avoir été « prévue par la loi » au sens de l’article 1 du Protocole n o 1. I. Mesures individuelles La Cour européenne a relevé que la requérante n’avait pas demandé de satisfaction équitable dans le délai fixé. Dans ces conditions, la Cour européenne n’en a pas accordé. D’après les autorités russes, la requérante n’a pas saisi les juridictions internes à la suite de l’arrêt de la Cour européenne. En conséquence, aucune mesure individuelle ne semble nécessaire.

II. Mesures générales Les autorités russes ont indiqué que cette violation constituait un cas isolé. Elles ont notamment précisé qu’aucune requête analogue n’avait été présentée à la Cour depuis lors. Les autorités russes ont en outre souligné que, conformément à la législation russe, seuls les biens des personnes condamnées peuvent être confisqués (partie 2 de l’article 2, paragraphe g de la première partie de l’article 104 1 du Code pénal, paragraphe 1 de la partie 3 de l’article 81 du Code de procédure pénale). Cette interprétation de la législation interne a été confirmée par la Cour constitutionnelle de la Fédération de Russie dans sa décision n o 6-П/2011 du 25 avril 2011. Par une circulaire du 13 juillet 2006, le vice-président de la Cour suprême a adressé l’arrêt à toutes les juridictions.

L’arrêt de la Cour a été publié dans le Bulletin de la Cour européenne des droits de l’homme (version russe) en 2006. D’après les autorités russes, la publication et la diffusion de l’arrêt devraient garantir l’alignement de la pratique des tribunaux internes sur les exigences de la Convention au regard de l’article 1 du Protocole n o 1 telles qu’elles ressortent du présent arrêt. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’il a exécuté l’arrêt dans la mesure où il a pris les mesures générales pour prévenir des violations analogues et que la Fédération de Russie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.