Shofman împotriva Rusiei

Rezoluția CM/ResDH(2011)150 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Shofman împotriva Federației Ruse (Cercetarea nr. 74826/01, Hotărârea din 24 noiembrie 2005, definitivă la 24 februarie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește nerespectarea dreptului la viața privată al reclamantului din cauza respingerii acțiunii sale în contestarea prezumției legale de paternitate, din cauza prescripției (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)150 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Shofman împotriva Federației Ruse Rezumat introductiv al cauzei În cazul în care se constată că un stat membru nu a respectat condițiile prevăzute la art. 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, statul membru în cauză trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE. Deși testele ADN au permis să se stabilească că reclamantul nu era tatăl copilului, instanțele nu au putut da un răspuns favorabil cererii reclamantului, deoarece acțiunea sa era prevăzută în conformitate cu dispozițiile Codului de căsătorie și ale familiei din 1969, în vigoare la nașterea copilului, în ciuda faptului că reclamantul a învățat că nu putea fi tatăl copilului imediat după expirarea termenului de acțiune.

În conformitate cu acest cod, o contestație de paternitate nu putea fi introdusă decât în termen de un an de la data în care l Curtea Europeană a luat act de faptul că guvernul nu a furnizat nicio explicație care să justifice faptul că instituirea unui termen de prescripție de care nu putea fi derogat este necesară într-o societate democratică Prin urmare, Curtea Europeană a considerat că statul membru în cauză nu a stabilit un echilibru corect între interesul general de protecție a securității juridice în raporturile familiale și dreptul la respectarea vieții private ale reclamantului (încălcarea articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Prejudiciul moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 299 EUR Plătit la 19/05/2006 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit.

La 7 februarie 2007, tribunalul din l Õ Jeleznodorojny din Novosibirsk și-a anulat decizia anterioară din 16 februarie 2007. noiembrie 2000 în cauza reclamantului, pe baza noilor împrejurări descoperite. La 21 martie 2007, reclamantul a obținut câștig de cauză în fața aceleiași instanțe, în ceea ce privește contestarea paternității sale față de copilul fostei sale soții, iar actele de stare civilă au fost modificate în consecință. În mai și iunie 2007, un judecător de pace a tras, la cererea reclamantului, celelalte consecințe care rezultă din acțiunea în litigiu de paternitate. În consecință, nu pare să fie necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Curtea Europeană a remarcat în hotărârea sa că noul Cod al familiei, în vigoare de la 1 ianuarie 2007 Martie 1996, nu prevede nici un termen pentru a contesta paternitatea.

Cu toate acestea, încălcarea în speță se datora faptului că noul Cod nu conținea dispoziții tranzitorii. Această chestiune a fost abordată la 25 octombrie 1996 de Adunarea Plenară a Curții Supreme a Federației Ruse, care, în rezoluția sa nr. 9, a considerat că Codul din 1969 ar trebui să continue să se aplice copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a noului Cod (a se vedea §§ 19-21 din hotărârea pronunțată). Prin scrisoarea Curții Supreme a Federației Ruse, hotărârea Curții Europene a fost difuzată la tribunalele regionale de competență generală. În consecință, autoritățile ruse consideră că difuzarea de către Curtea Supremă a hotărârii către toate instanțele infurie constituie o indicație suficientă pentru ca Rezoluția nr. 9 să fie eliminată în mod sistematic și să se aplice dreptul intern în conformitate cu cerințele Convenției.

L. Hotărârea Curții Europene a fost, de asemenea, publicată în Buletinul Curții Europene (în limba rusă). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Federația Rusă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)150 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Shofman contre Fédération de Russie (Requête n o 74826/01, arrêt du 24 novembre 2005, définitif le 24 février 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le non-respect du droit à la vie privée du requérant en raison du rejet de son action en contestation de la présomption légale de paternité, pour cause de prescription (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)150 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Shofman contre Fédération de Russie Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne le rejet par les tribunaux internes, de l’action introduite en 1997 par le requérant en contestation de la présomption légale de paternité concernant le fils de sa femme, né en 1995. Bien que des tests ADN aient permis d’établir que le requérant n’était pas le père de l’enfant, les juridictions n’ont pu donner une suite favorable à la demande du requérant, car son action était prescrite en vertu des dispositions du Code du mariage et de la famille de 1969, en vigueur à la naissance de l’enfant et ceci en dépit du fait que le requérant n’avait appris qu’il ne pouvait être le père de l’enfant qu’après l’expiration du délai pour agir.

En vertu de ce code, une contestation de paternité ne pouvait être introduite que dans un délai d’un an à compter du moment où l’intéressé avait eu connaissance de l’enregistrement d’un enfant comme étant le sien. Or le requérant n’avait appris que plus d’un an après l’enregistrement de l’enfant comme étant le sien, qu’il pouvait ne pas être le père.

La Cour européenne a noté que le gouvernement n’avait fourni aucune explication propre à justifier que l’institution d’un délai de prescription auquel il ne pouvait être dérogé soit « nécessaire dans une société démocratique ». La Cour européenne a, en conséquence, estimé que l’Etat défendeur n’avait pas ménagé un juste équilibre entre l’intérêt général de protection de la sécurité juridique dans les rapports familiaux et le droit au respect de la vie privée du requérant (violation de l’article 8). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 6 000 EUR 3 299 EUR 9 299 EUR Payé le 19/05/2006 b) Mesures individuelles La Cour européenne a accordé au requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi.

Le 7 février 2007, le tribunal de l’arrondissement Jeleznodorojny de Novossibirsk a annulé sa décision précédente du 16 novembre 2000 dans l’affaire du requérant, sur le fondement des circonstances nouvellement découvertes. Le 21 mars 2007, le requérant a obtenu gain de cause devant la même juridiction, s’agissant de la contestation de sa paternité à l’égard de l’enfant de son ex-femme, et les actes d’état civil ont été modifiés en conséquence. En mai et juin 2007, un juge de paix, a, à la demande du requérant, tiré les autres conséquences résultant de l’aboutissement de l’action en contestation de paternité. En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne semble être nécessaire. II. Mesures générales La Cour européenne a noté dans son arrêt que le nouveau Code de la famille, en vigueur depuis le 1er mars 1996, ne prévoit aucun délai pour contester la paternité.

Cependant, la violation en l’espèce était due au fait que le nouveau Code ne comportait pas de dispositions transitoires. Cette question avait été traitée le 25 octobre 1996 par l’Assemblée plénière de la Cour suprême de la Fédération de Russie qui, dans sa résolution n o 9, a estimé que le Code de 1969 devait continuer à s’appliquer aux enfants nés avant l’entrée en vigueur du nouveau Code (voir §§ 19-21 de l’arrêt). Par lettre de la Cour suprême de la Fédération de Russie, l’arrêt de la Cour européenne a été diffusé auprès des tribunaux régionaux de compétence générale. En conséquence, les autorités russes estiment que la diffusion par la Cour Suprême de l’arrêt à toutes les juridictions inferieures constitue une indication suffisante pour que la Résolution n o 9 soit systématiquement écartée et pour que le droit national soit appliqué conformément aux exigences de la Convention.

L’arrêt de la Cour européenne a également été publié dans le Bulletin de la Cour européenne (en version russe). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Fédération de Russie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.