Grinberg și Zakharov împotriva Rusiei

Rezoluția CM/ResDH(2008)18 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Grinberg împotriva Federației Ruse Zakharov împotriva Federației Ruse (documentele nr. 23472/03 și 14881/03, hotărârile din 21 iulie 2005 și 5 octombrie 2006, finală la 21 octombrie 2005 și 5 ianuarie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la interferențe disproporționate cu libertatea de exprimare a reclamanților din cauza faptului că acestea au fost considerate vinovate în difamă în 2002 și 2003, în temeiul dreptului civil, în urma unui articol care critică un candidat politic și a unei plângeri cu privire la neregulile de conduită a consiliului municipal trimise prin corespondență privată cu oficialul statului competent (a se vedea detaliile din apendicele 10);

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația Federației Ruse în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârile; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile, adoptarea de către Statul pârât, dacă este cazul, a: - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restitutio în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; Remarcand faptul că anumite alte probleme legate de libertatea de exprimare a jurnaliștilor în special au fost evidențiate în hotărârile mai recente ale Curții (a se vedea, în special, Chemodurov împotriva Federației Ruse, hotărârea din 31 iulie 2007 și Dyuldin și Kislov împotriva Federației Ruse, hotărârea din 31 iulie 2007. 2007) și sunt abordate de autoritățile ruse, sub supravegherea Comitetului,

în contextul executării de către Federația Rusă a acestor hotărâri; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2008)18 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor din Grinberg împotriva Federației Ruse Zakharov împotriva Federației Ruse Aceste cazuri se referă la o ingerință disproporționată cu libertatea de exprimare a reclamanților din cauza faptului că au fost considerate vinovate în difamă în 2002 și 2003, în temeiul dreptului civil, în urma unui articol care critică un candidat politic și a unei plângeri cu privire la neregulile de conduită a șefului consiliului municipal trimis prin corespondență privată cu oficialul statului competent.

În cazul Grinberg, Curtea Europeană a constatat că legea rusă privind difamarea în vigoare în timpul material nu era compatibilă cu Convenția, deoarece a solicitat inculpatului să dovedească adevărul unei declarații negative, fie declarații de fapt sau, ca în acest caz, hotărârile privind valoarea nu sunt susceptibile de probă. În cauza Zakharov, Curtea Europeană a remarcat că instanța internă nu a identificat nici o „necesitate socială de presă” pentru a pune protecția drepturilor de personalitate ale funcționarului public deasupra dreptului reclamantului de a transmite informații și interesul general de a avea o conduită neregulată a funcționarului public examinat de autoritățile competente; acestea au solicitat inculpatului să dovedească veracitatea oricărei declarații negative impugnate care erau hotărârile sale privind valoarea și, prin urmare, această cerință era imposibilă de îndeplinit.

Curtea Europeană a constatat, în consecință, că ingerința în dreptul reclamantului de a transmite informații nu se bazează pe motive „relevante și suficiente”. Plăți cu o justă satisfacție și măsuri individuale Detalii cu privire la satisfacție echitabilă Denumire și numărul de cerere Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Grinberg (23472/03) 120 000 EUR 120 EUR Pagate la 27/12/2005 Zakharov (14881/03) 000 EUR 000 EUR plătite la 2/04/2007 b) Măsuri individuale În ambele cazuri, Curtea a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale și în cazul Grinberg, prejudiciu material suportate în legătură cu încălcarea constatată. În aceste cazuri, nici o altă măsură individuală nu este necesară în plus față de satisfacția echitabilă.

II. Măsuri generale La 24/02/2005 Plenumul Curții Supreme a Federației Ruse a emis un decret nr. 3 care furnizează orientări instanțelor mici cu privire la aplicarea articolului 152 din Codul Civil cu privire la difamarea în lumina articolului 10 din Convenție. Curtea Supremă a insistat în special asupra necesității judecătorilor să facă distincție între declarațiile de fapt susceptibile de probă și hotărârile, avizele sau condamnările care nu intră în domeniul de aplicare al articolului (punctul 9 din decretul menționat anterior). Curtea Supremă a atras, de asemenea, atenția instanțelor de jos asupra faptului că cifrele politice au hotărât să apeleze la încrederea publicului și au acceptat să se supună la dezbaterea politică publică.

De asemenea, se referă la funcționarii publici care trebuie să accepte că vor fi supuși unei examinări și critici publice, în special prin intermediul mass-media, în ceea ce privește modul în care au desfășurat sau desfășurat funcțiile lor, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura transparența și exercitarea responsabilă a funcțiilor lor. În acest sens, Curtea Supremă a făcut trimitere la Declarația privind libertatea dezbaterii politice în mass-media adoptată de Comitetul de miniștri al Consiliului Europei la 12 februarie 2004 (idem Prin urmare, Curtea Supremă a susținut că, în cazul în care un individ se referă la autoritățile relevante pentru a le informa despre o infracțiune comisă sau pregătită sau de alte fapte, care nu au fost confirmate la sfârșitul unei anchete sau a unui control, acest simplu fapt nu poate implica în sine răspunderea acestei persoane în temeiul articolului 152 din Codul Civil.

Acest lucru se datorează faptului că, în acest tip de cazuri, persoana în cauză și-a exercitat dreptul constituțional de a se referi la autoritățile relevante, care au obligația de a verifica acuzațiile de fapt, dar de a nu răspândi informații false care pot afecta onorarea sau respectarea unei persoane. Singurul caz care poate da naștere unei proceduri judiciare este un abuz recunoscut de drept (punctul 10 din decretul menționat anterior). Hotărârea Grinberg a fost publicată în Buletinul Curții Europene a Drepturilor Omului (ediție rusă), 2005 nr..12. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și că Federația Rusă a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 la a 1020-a ședință a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2008)18 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Grinberg against the Russian Federation Zakharov against the Russian Federation (Applications No. 23472/03 and 14881/03, judgments of 21 July 2005 and 5 October 2006, final on 21 October 2005 and 5 January 2007) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final; Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern disproportionate interferences with the applicants' freedom of expression on account of them having been found guilty in defamation in 2002 and 2003, under civil law, following an article criticising a political candidate and a complaint about the irregularities in the conduct of the town council head sent by way of private correspondence to the competent State official (violation of Article 10) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with the Russian Federation's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of: - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing, similar violations; Noting that certain other problems relating to freedom of expression of journalists in particular were highlighted in more recent judgments of the Court (see in particular Chemodurov against the Russian Federation, judgment of 31 July 2007 and Dyuldin and Kislov against the Russian Federation, judgment of 31 July 2007), and are being addressed by the Russian authorities, under the Committee's supervision,

in the context of the execution by the Russian Federation of those judgments; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and DECIDES to close the examination of these cases. Appendix to Resolution CM/ResDH(2008)18 Information about the measures taken to comply with the judgments in the cases of Grinberg against the Russian Federation Zakharov against the Russian Federation Introductory case summary These cases concern a disproportionate interference with the applicants' freedom of expression on account of them having been found guilty in defamation in 2002 and 2003, under civil law, following an article criticising a political candidate and a complaint about the irregularities in the conduct of the town council head sent by way of private correspondence to the competent State official.

In the Grinberg case, the European Court found that the Russian law on defamation in force at the material time was not compatible with the Convention as it required the defendant to prove the truth of any negative statement, whether factual statements or, as in this case, value judgments not susceptible of proof. In the Zakharov case, the European Court noted that the domestic courts did not identify any “pressing social need” for putting the protection of the civil servant's personality rights above the applicant's right to impart information and the general interest in having irregular conduct of civil servant examined by competent authorities; they required the defendant to prove the truthfulness of any impugned negative statements which were his value judgments and consequently this requirement was impossible to satisfy.

The European Court accordingly found that the interference with the applicant's right to impart information was not based on “relevant and sufficient” grounds. I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Name and application number Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total Grinberg (23472/03) 120 EUR 1 000 EUR 1 120 EUR Paid on 27/12/2005 Zakharov (14881/03) 1 000 EUR 1 000 EUR Paid on 2/04/2007 b) Individual measures In both cases, the Court awarded just satisfaction in respect of non-pecuniary damage and in the Grinberg case, pecuniary damage incurred in connection with the violation found. In these cases, no other individual measure is necessary in addition to the just satisfaction.

II. General measures On 24/02/2005 the Plenum of the Supreme Court of the Russian Federation issued a Decree No. 3 providing guidelines to lower courts on the application of Article 152 of the Civil Code regarding defamation in the light of Article 10 of the Convention. The Supreme Court particularly insisted on the necessity for judges to distinguish between statements of fact susceptible of proof and value judgments, opinions or convictions which do not fall within the scope of the Article (point 9 of the aforementioned Decree). The Supreme Court also drew the lower courts' attention to the fact that political figures have decided to appeal to the confidence of the public and accepted to subject themselves to public political debate.

It also concerns public officials who must accept that they will be subject to public scrutiny and criticism, particularly through the media, over the way in which they have carried out or carry out their functions, insofar as this is necessary to ensure transparency and the responsible exercise of their functions. In doing so, the Supreme Court referred to the Declaration on freedom of political debate in the media adopted by the Committee of Ministers of the Council of Europe on 12 February 2004 ( idem ). The Supreme Court then held that if an individual refers to relevant authorities in order to inform them of a crime being committed or prepared or of other facts, which have not been confirmed at the end of an inquiry or a checking, this mere fact cannot in itself entail this person's liability pursuant to Article 152 of the Civil Code.

This is due to the fact that, in this type of cases, the person concerned has exercised his or her constitutional right to refer to relevant authorities, which have the obligation to check factual allegations but not to spread false information that may affect the honour of or the respect for a person. The only case which may give rise to judicial proceedings is a recognised abuse of right (point 10 of the aforementioned Decree). The Grinberg judgment was published in the Bulletin of the European Court of Human Rights (Russian edition), 2005 No.12. III. Conclusions of the respondent state The government considers that the measures taken will prevent new, similar violations and that the Russian Federation has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 27 March 2008 at the 1020th meeting of the Ministers’ Deputies