ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1222/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.01.2016, reclamantul Corpul Experților în Accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune din România a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:

- Suspendarea H.G. nr. 567/2015 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului Național al Calificărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 572 din 30.07.2015;

- Anularea H.G. nr. 567/2015 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului Național al Calificărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 572 din 30.07.2015.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 1213 din 11 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Corpul Experților în Accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune din România, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Instanța a admis cererea de intervenție accesorie formulată intervenientul accesoriu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în interesul pârâtului Guvernul României.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat două cereri de recurs reclamantul, una ce a vizat soluția dată cererii de suspendare și una ce a vizat cererea de anulare actului administrativ indicat, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu privire la critica ce a vizat soluția dată cererii de suspendare, recurentul a arătat că instanța de fond nu a analizat condițiile privind aparenta legalitate cu privire la emiterea H.G. nr. 567/2015.

Recurentul a arătat pe larg în motivele de recurs prezentate argumente privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru suspendarea actului, argumente suplimentare față de cele arătate în cererea de chemare în judecată.

Cu privire la critica ce a vizat soluția dată cererii de anulare a H.G. nr. 567/2015, recurentul a arătat faptul că instanța de fond a prezentat o motivare realizată după metoda copy/paste după susținerea intimatului-pârât Guvernul României.

Recurentul a criticat faptul că instanța de fond nu a analizat susținerile formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, nu a analizat respectarea dispozițiilor legale cu privire la lipsa dovezilor că proiectul de H.G. a fost pus în dezbatere publică, nu a analizat lipsa avizului Consiliului Economic și Social și nici faptul că scopul declarat al hotărârii nu este cel precizat în Nota de fundamentare.

1.4. Apărările intimaților

Guvernul României a solicitat, prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, respingerea recursului ce vizează atât suspendarea, cât și recursul ce vizează fondul cererii și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin întâmpinările depuse la dosar a invocat excepția tardivității introducerii cererii de recurs ce vizează soluția de suspendare, cât și excepția tardivității introducerii recursului în ce privește anularea dispozițiilor H.G. nr. 567/2015 pentru modificarea H.G. nr. 918/2013 privind aprobarea Cadrului național al calificărilor alături de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

De asemenea, a invocat nulitatea recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat că recursul a fost depus cu nerespectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a fost comunicată reclamantului la data de 8 august 2016, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 30 august 2016, conform datei aflată pe plicul de corespondență, în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era data de 24 august 2016.

În aceste condiții recursul reclamantului a fost depus cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .

Pentru aceste motive, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul prevăzut de lege.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv, în ceea ce privește soluția dată cererii privind anularea actului administrativ.

3.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes, în susținerea cererii de recurs, invocată din oficiu este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Or, Înalta Curte având în vedere soluția dată pe fondul cererii de chemare în judecată, soluție definitivă, constată că recurentul nu mai justifică un interes în susținerea recursului ce vizează cererea de suspendare, întrucât interesul urmărit nu este unul actual, de vreme ce măsura reglementată de art. 15 din Legea nr. 554/2004 poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea definitivă a cauzei.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca lipsit de interes recursul formulat împotriva aceleiași sentințe în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de Corpul Experților în Accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune Europene din România împotriva Sentinței civile nr. 1213 din 11 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dată cererii privind anularea actului administrativ.

Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de Corpul Experților în Accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune Europene din România împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția dată cererii de suspendare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN