ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 804/2020

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 415 A din 4 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 18 din 11 iulie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat în mod detaliat situația de fapt existentă în cauza dedusă judecății, arătând că B. nu mai are organe de conducere încă din 28 octombrie 2014, când Curtea Supremă a pronunțat o decizie irevocabilă prin care a desființat toată conducerea respectivei federații, caz în care nu se mai poate organiza o altă Adunare Generală de Alegeri, întrucât aceasta se planifică, se convoacă și se organizează de Biroul Federal - organ de conducere desființat de Curtea Supremă.

A precizat că instanța de apel, în loc să sancționeze o gravă ilegalitate, "a dat sfaturi" pârâtei despre modalitatea în care trebuia să se constituie Adunarea Generală sau Consiliul Director, instanțele ignorând împrejurarea că timp de 9 ani B. nu a organizat nicio Adunare Generală în condiții legale, toate Adunările fiind anulate de instanțele de judecată. Procedând astfel, instanțele nu au luat în considerare întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei.

Recurenta-reclamantă menționează că la dosar există proba clară și indubitabilă, respectiv extrasul din Registrul Național al Federațiilor, din care reiese că B. are doar 10 cluburi afiliate, celelalte fiind aflate sub incidența ilegalității, conform art. 5 din Regulamentul Registrului Național al Federațiilor. Cu toate acestea, pârâta a obținut finanțări bugetare de la Ministerul Sportului, cu încălcarea criteriului celor "minim 15 cluburi afiliate", stabilit de lege pentru aprobarea finanțărilor.

În finalul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a mai arătat că "totul este dovedit", considerent pentru care decizia recurată trebuie casată.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 16 septembrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia.

Raportul a fost comunicat părților la 20 septembrie 2019.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia prezintă aprecieri personale cu privire la justiție și la modul în care instanțele au înțeles să soluționeze cauza dedusă judecății.

La 30 ianuarie 2020 s-a luat act de suplimentul la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reținut faptul că aspectele evidențiate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentul la raport a fost comunicat la 7 - 10 februarie 2020.

Părțile nu au depus puncte de vedere la suplimentul la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la 26 martie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac.

Analizând recursul în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate de către recurenta-reclamantă, astfel cum au fost formulate și dezvoltate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă prezintă pe larg situația de fapt și aduce critici modului în care tribunalul și curtea de apel au administrat și apreciat probatoriul, susținând că pârâta ar fi comis ilegalități, ce ar fi fost ignorate de instanțele de judecată.

Criticile referitoare la modalitatea în care instanțele de fond au înțeles să interpreteze probatoriul nu pot constitui motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Astfel de critici nu corespund exigențelor căii de atac a recursului în actuala sa reglementare, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control de legalitate asupra hotărârilor instanței de apel, exclusiv pentru motivele limitativ enumerate la pct. 1 - 8 al art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 415 A din 4 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2020.

GGC - NN