Decizia nr. 736/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 499/2018 a Judecătoriei Dorohoi

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 28.07.2017 și precizată la data de 16.01.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., prin tutore C., solicitând instanței să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 5.000 RON reprezentând avansul plătit pentru cumpărarea apartamentului situat pe str. x din mun. Dorohoi.

Sentința pronunțată de judecătorie Prin Sentința civilă nr. 499 din 27.03.2018, pronunțată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de instanță din oficiu și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. (persoană pusă sub interdicție) prin tutore C., ca fiind prescrisă.

Decizia pronunțată de tribunal Prin Decizia nr. 593 din 27 iunie 2019 Tribunalul Botoșani a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. și a dispus avansarea onorariului avocatului din oficiu desemnat prin încheierea de ședință din 10 ianuarie 2019 în cuantum de 260 RON din fondurile Ministerul Justiției pentru avocat D.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin Decizia nr. 403 din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 593 din 27 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. x/2017.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat recurs.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 10 ianuarie 2020.

Apărările formulate în cauză Recurenta reclamantă a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul prezentului dosar îl reprezintă acțiunea prin care reclamanta a solicitat instanței să oblige pârâtă să plătească suma de 5.000 RON. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată în recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Față de cele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză.