ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 328/2020

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la 3 iulie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 28 februarie 2011, autentificat de Biroul Notarial Public C..

În drept, a invocat incidența dispozițiilor art. 1303 C. civ.

La 20 februarie 2019, pârâta a depus cerere de repunere în termenul de formulare a întâmpinării și întâmpinare.

În motivarea cererii de repunere în termen, pârâta a arătat că procedura de citare a fost viciată, întrucât locuiește în Voluntari din anul 2010, iar cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată la imobilul situat în Bârlad, str. x nr. 3, care a fost vândut în anul 2011.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată de la 11 septembrie 2019, Judecătoria Bârlad a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței teritoriale.

Prin cererea depusă la termenul de judecată mai sus menționat, după strigarea cauzei, conform mențiunilor de pe aceasta, reclamanta a depus precizări în legătură cu excepția necompetenței teritoriale, arătând că, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat bunul." Susținând că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui act translativ al unui drept real, reclamanta a apreciat că Judecătoria Bârlad este competentă să judece cauza.

Prin Sentința nr. 2246 din 8 octombrie 2019, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Bârlad a apreciat că, prin raportare la dispozițiile art. 129 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale este relativă, fiind invocată de pârâtă în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) din același act normativ.

Judecătoria Bârlad a reținut că acțiunea dedusă judecății are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, astfel că, potrivit statuărilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, din Decizia nr. 842 din 13 martie 2014, competența de soluționare nu se stabilește potrivit art. 117 C. proc. civ., aplicabil exclusiv acțiunilor reale imobiliare, ci conform normelor de drept comun prevăzute de art. 107 din acest act normativ, care stipulează că cererea de chemare în judecată se depune la instanța domiciliului pârâtului.

Constatând că domiciliul pârâtei nu este în Bârlad, ci în Voluntari, jud. Ilfov, instanța a apreciat că, din acest motiv, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Buftea.

Față de aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 129 alin. (3) și art. 130 alin. (3) din același act normativ, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Prin Sentința nr. 38 din 9 ianuarie 2020, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reținut că obiectul cauzei deduse judecății este reprezentat de anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 februarie 2011 de Biroul Notarului Public C., acțiunea având caracterul unei cereri personale imobiliare prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță.

A apreciat că, în speță, este aplicabilă regula generală de competență prevăzută de art. 107 C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Judecătoria Buftea a constatat că domiciliul pârâtei este în jud. Ilfov.

Față de caracterul relativ al normei de competență, a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate, Judecătoria Buftea a reținut că excepția de necompetență teritorială de ordine privată nu poate fi ridicată din oficiu, de instanță, precum și că aceasta se impune a fi invocată cu respectarea unui termen procedural imperativ.

Instanța a apreciat, de asemenea, că excepția necompetenței teritoriale de ordine privată nu a fost invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, ci s-a reținut invocarea acesteia la termenul de judecată din 11 septembrie 2019, când pârâta a arătat că Judecătoria Bârlad nu este competentă să soluționeze cauza, în raport de domiciliul pârâtului.

Reținând că pârâta nu a invocat excepția de necompetență teritorială prin întâmpinare, conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., ci la termenul de judecată din 11 septembrie 2019, cu nerespectarea regimului juridic al invocării excepției de necompetență, a stabilit că prima instanța învestită de reclamant cu soluționarea cererii de chemare în judecată a rămas competentă să soluționeze procesul.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică sau privată." Alin. (2) al acestui articol prevede că necompetența este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

În cauza de față, obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., în baza dispozițiilor art. 1303 C. civ., anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 894 autentificat de Biroul Notarial Public C. la 28 februarie 2011.

În raport de finalitatea urmărită de reclamantă prin acțiunea formulată, respectiv valorificarea unui drept personal, constând în dreptul de creanță corelativ obligației de a face, izvorât din contractul de vânzare-cumpărare ce a avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în jud. Vaslui, prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, se constată că norma de competență teritorială aplicabilă în cauză este relativă.

Față de natura și obiectul dreptului exercitat prin acțiunea dedusă judecății, care are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, în ceea ce privește competența, Înalta Curte reține că aceasta se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun reglementate de art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază pârâtul.

Norma cuprinsă în art. 107 C. proc. civ. are caracter relativ, fiind de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menționat, "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Din interpretarea textului legal mai sus enunțat rezultă că, în cazul necompetenței de ordine privată, instanța nu poate să ridice din oficiu excepția necompetenței teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condițiile mai sus arătate.

În ceea ce privește întâmpinarea, potrivit art. 205 C. proc. civ., aceasta constă în actul de procedură prin care pârâtul se apără în fapt și în drept, față de cererea de chemare în judecată.

Verificarea depunerii în termen a întâmpinării se face din oficiu, în condițiile art. 208 C. proc. civ., conform cărora întâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Consecința nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pe parcursul derulării procedurii prevăzute la art. 201 C. proc. civ., comunicările către pârâtă s-au realizat la adresa din Bârlad, str. x nr. 3, indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată.

La primul termen de judecată acordat, respectiv 16 ianuarie 2019, față de lipsa de procedură cu pârâta, Judecătoria Bârlad a prorogat discutarea competenței de soluționare a cauzei la termenul următor, dispunând citarea pârâtei la reședința sa, menționată în cererea de chemare în judecată.

La 20 februarie 2019, pârâta a depus cerere de repunere în termenul de formulare a întâmpinării și întâmpinare.

În motivarea cererii de repunere în termen, pârâta a arătat că procedura de citare a fost viciată, întrucât nu a fost citată la domiciliul său din orașul Voluntari, Bd. x, jud. Ilfov, unde locuiește din anul 2010, ci în Bârlad, str. x nr. 3, imobilul situat la această adresă fiind vândut în anul 2011.

De asemenea, a susținut că, pentru termenul de judecată din 16 ianuarie 2019, Judecătoria Bârlad a dispus citarea sa la domiciliul părinților săi din jud. Galați, comunicarea cererii de chemare în judecată făcându-se la această adresă, la 28 ianuarie 2019, pârâta luând cunoștință de conținutul său la 9 februarie 2019.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

La termenul de judecată din 11 septembrie 2019, Judecătoria Bârlad, reținând că procedura de citare este legal îndeplinită, a pus în discuție competența de soluționare a cauzei.

Prin cererea depusă la dosar la termenul de judecată mai sus menționat, după strigarea cauzei (conform mențiunilor de pe cerere), reclamanta a precizat, referitor la excepția necompetenței teritoriale, că, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. civ., "Cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat bunul." În raport de aceste dispoziții legale și de faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea unui act translativ al unui drept real, reclamanta a susținut că este competentă să judece cauza Judecătoria Bârlad.

Față de aspectele mai sus relevate, Înalta Curte reține că, în cauză, pârâta B. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bârlad prin întâmpinare, ci doar excepția prescripției dreptului material la acțiune, în baza art. 3 coroborate cu cele ale art. 9 din Decretul nr. 167/1958.

Dimpotrivă, Judecătoria Bârlad a ridicat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, deși, față de neinvocarea de către pârâtă a excepției prin întâmpinare, era obligată să se declare competentă să soluționeze pricina la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate.

În cauză, fiind însă vorba despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea acesteia putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de pârâtă, prin întâmpinare, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața primei instanțe și puteau pune concluzii, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, prima instanță sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

Pentru argumentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2020.

GGC - GV