ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6228/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6228/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 9 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare, petentul A., înregistrată la data de 05.06.2019.
Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale;
când instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
În raport cu aceste prevederi, contestația în anulare exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită.
Această concluzie este susținută și de principiul legalității căilor de atac, principiu reglementat prin dispozițiile art. 457 din C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.
Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.
Or, în speță, se constată că prin încheierea din 9 aprilie 2019 supusă contestației în anulare, a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A., ca neîntemeiată.
Rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei încheieri pronunțate într-o cerere de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbre, într-un dosar având ca obiect cerere de strămutare, încheiere care, față de dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, nu este susceptibilă de vreo cale de atac.
Prin urmare, întrucât încheierea menționată nu are deschisă nicio cale de atac, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 9 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.