CASE OF SLIMANE-KAID AGAINST FRANCE AND FIVE OTHER CASES

Rezoluția CM/ResDH(2008)13 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Slimane-Kaïd împotriva Franței și a altor 5 cazuri privind dreptul la un proces echitabil înainte de Cura de casă Slimane-Kaid (depunerea nr. 29507/95, hotărârea din 25 ianuarie 2000) Slimane-Kaid II (depunerea nr. 48943/99, hotărârea din 27 noiembrie 2003, finală la 27 februarie 2004) Berger (depunerea nr. 48221/99, hotărârea din 3 decembrie 2002, finală la 3 martie 2002) Mac Gee (depunerea nr. 46802/99, hotărârea din 7 ianuarie 2003, finală la 7 aprilie 2003) Pascolini (depunerea nr. 45019/98, hotărârea din 26 iunie 2003, finală la 26 septembrie 2003) Weil (depunerea nr. 49843/99, hotărârea din 5 februarie 2004, finală la 5 mai 2004) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit definitive; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri privesc dreptul la un proces echitabil în fața Curții de casă datorită nerespectării părților sau a tuturor raportului judecătorului raportor (raportor consilier) sau din concluziile avocatului general cu rezultatul că părțile nu au putut răspunde la acestea (violația articolului 6§1), că cazul Slimane-Kaïd II se referă la prezența avocatului general la deliberările camerei penale a Curții de Casație (violație la art. 6§1) și, în cele din urmă, la faptul că cazurile Weil și Slimane-Kaïd II se referă, de asemenea, la lungimea excesivă a anumitor proceduri penale (violație la art. 6§1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă de satisfacție acordată în hotărâri, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restabilirii în integritate; - măsuri generale de prevenire a încălcărilor, similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele) și având în vedere decizia luată la cea de-a 819-a ședință a Deputaților Miniștri (17 decembrie) 2002) pentru cazul Slimane-Kaïd, a 879-a ședință (22 aprilie 2000) în cazul Pascolini, a 891-a ședință (20 iulie 2004) în cazul Gaucher, Berger, Mac Gee și Slimane-Kaïd II și a 906-a ședință (22 decembrie 2004) în cazul Weil, care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2008)13 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Slimane-Kaïd împotriva Franței și în alte 5 cazuri privind dreptul la un proces echitabil înainte de Raportul de casă Aceste cazuri se referă la o încălcare a dreptului la un traseu echitabil înainte de Cura de casă datorită nerespectării părților sau a tuturor raportului raportor judecător (raportor consilier) sau a concluziilor avocatului general cu rezultatul că părțile nu au putut răspunde la acestea (violația articolului 6§1). Cazul Slimane-Kaïd II se referă, de asemenea, la prezența avocatului general la dezbaterile camerei penale a Curții de Casație (violație la art. 6§1). În plus, cazurile Weil și Slimane-Kaïd II se referă la lungimea excesivă a procedurii penale (violații la art. 6§1). Denumirea și numărul de aplicare Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total Slimane-Kaid n 29507/95 000 FF 000 FF Pagate la 19/06/2000 Weil n 49843/99 000 Euros 000 Pagate la 23/07/2004 Berger n 48221/99 300 Euros 300 Pagate la 05/11/2003, dobânzi plătite la 25/03/2004 Mac Gee n 46802/99 3712,44 Euros 3712,44 Euros Pagate la 14/10/2003, dobânzi plătite la 21/05/2004 Pascolini n 45019/98 500 Euros 500 Plăți la 12/01/2004 Curtea nu a atribuit satisfacție echitabilă în cazul Slimane-Kaid II (depunerea n. 48943/99), deoarece reclamantul nu a solicitat niciuna sub forma prevăzută de Regulamentul Curții. b) Măsuri individuale Secțiunea 626-1 din Codul de Procedință Penală prevede că „reviziunea unei decizii finale ale instanței penale poate fi solicitată în numele oricărei persoane declarate vinovate de o infracțiune în cazul în care emerge dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului că sentința a fost pronunțată într-un mod de încălcare a dispozițiilor Convenției pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale sau a protocoalelor sale, în cazul în care natura și gravitatea încălcării constatate sunt, de asemenea, supuse persoanei condamnate la consecințe prejudiciale care nu pot fi remediate prin satisfacția echitabilă acordată pe baza articolului 41 din Convenție”. Reclamanții ar fi putut să beneficieze de această posibilitate, dacă ar fi dorit. II. Măsuri generale Cour de cassation a schimbat modul în care investiga și determină chestiunile care îi sunt prezentate. Rapoarte consultative redactate de judecătorul raportor (raportor consilier) Avocații generali nu mai participă la conferințe pregătitoare sau la dezbaterile Bench. În plus, se poate reaminti că avocatul părților este informat înainte de audiere a tenorului general al concluziilor avocatului general și poate răspunde oral sau prin memorandum și că această practică a fost declarată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârile sale din Reinhardt și Slimane-Kaïd (31 martie 1998) și Slimane-Kaïd (25 ianuarie 1998) 2000) să fie de natură să ofere părților posibilitatea de a fi informate în mod corespunzător cu aceste concluzii și de a le face observații în condiții adecvate. Aceste măsuri au permis să pună capăt dezequilibrului constatat de Curtea Europeană în ceea ce privește procedurile de anchetă și de decizie urmate înainte de Cur de casă. III. Concluzie a statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 la a 1020-a reuniune a Deputaților Miniștrilor

Resolution CM/ResDH(2008)13

[1]

Execution of the judgments of the European Court of Human Rights

Slimane- Kaïd against France and 5 other cases regarding the right to a fair trial before the

Cour de cassation

Slimane-Kaid (application No. 29507/95, judgment of 25 January 2000)

Slimane-Kaid II (application No. 48943/99, judgment of 27 November 2003, final on 27 February 2004)

Berger (application No. 48221/99, judgment of 3 December 2002, final on 3 March 2002)

Mac Gee (application No. 46802/99, judgment of 7 January 2003, final on 7 April 2003)

Pascolini (application No. 45019/98, judgment of 26 June 2003, final on 26 September 2003)

Weil (application No. 49843/99, judgment of 5 February 2004, final on 5 May 2004)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgments transmitted by the Court to the Committee once they had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in these cases concern the right to a fair trial before the

Cour de cassation

due to failure to communicate to the parties part or all the report of the judge rapporteur (

conseiller rapporteur)

or of the conclusions of the advocate-general with the result that the parties could not reply to them (violation of Article

6§1), that the case of Slimane-Kaïd II concerns the presence of the advocate-general at the deliberations of the criminal chamber of the Court of Cassation (violation of Article 6§1) and, finally, that the cases of Weil and Slimane-Kaïd II also concern the excessive length of certain criminal proceedings (violation of Article 6§1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with France's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgments;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgments (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing, similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 819th meeting of the Ministers' Deputies (17

December

2002) for the case of Slimane-Kaïd, the 879th meeting (22

April

2000) in the case of Pascolini, the 891st meeting (20

July

2004) in the cases of Gaucher, Berger, Mac Gee and Slimane-Kaïd II and the 906th meeting (22

December

2004) in the case of Weil that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases and

DECIDES to close the examination of these cases.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2008)13

Information about the measures taken to comply with the judgments in the cases of Slimane- Kaïd against France and in 5 other cases regarding the right to a fair trial before the Cour de cassation

Introductory case summary

These cases concern a breach to the right to a fair trail before the

Cour de cassation

due to the failure to communicate to the parties part or all the report of the judge rapporteur (

conseiller rapporteur)

or the conclusions of the advocate-general with the result that the parties could not reply to them (violation of Article 6§1).

The case of Slimane-Kaïd II also concerns the presence of the advocate-general at the deliberations of the criminal chamber of the Court of Cassation (violation of Article 6§1).

Furthermore, the cases of Weil and Slimane-Kaïd II concern the excessive length of a criminal procedure (violations of Article 6§1).

I.

Payments of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Name and application number

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

Slimane-Kaid n

o

29507/95

20

000 FF

20

000 FF

Paid on 19/06/2000

Weil n

o

49843/99

10

000 Euros

10

000 Euros

Paid on 23/07/2004

Berger n

o

48221/99

300 Euros

300 Euros

Paid on 05/11/2003, interest paid on 25/03/2004

Mac Gee n

o

46802/99

3712,44 Euros

3712,44 Euros

Paid on 14/10/2003, interest paid on 21/05/2004

Pascolini n

o

45019/98

1

500 Euros

1

500 Euros

Paid on 12/01/2004

The Court did not award just satisfaction in the case of Slimane-Kaid II (application n

o

48943/99), since the applicant claimed none in the form prescribed by the Rules of Court.

b) Individual measures

Section 626-1 of the Code of Criminal Procedure provides that “review of a final criminal court decision may be requested on behalf of any person found guilty of an offence where it emerges from a judgment delivered by the European Court of Human Rights that the sentence was passed in a manner violating the provisions of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms or of the protocols thereto, if the nature and the gravity of the violation found are such as to subject the sentenced person to prejudicial consequences that could not be remedied by the just satisfaction awarded on the basis of Article 41 of the Convention”.

The applicants might have availed themselves of this possibility, if they so wished.

II.

General measures

The

Cour de cassation

has changed the way in which it investigates

and determines matters submitted to it.

Advisory reports drafted by the judge rapporteur (

conseiller rapporteur)

, which set out the legal questions raised by cases, are communicated with the file to both the prosecution and the parties.

Opinions on decisions and draft judgments drawn up for consideration by the Bench are communicated neither to the Advocates General nor to the parties.

Advocates General no longer take part in preparatory conferences or in the deliberations of the Bench.

In addition, it may be recalled that parties' Counsel are informed before the hearing of the general tenor of the Advocate General's conclusions and may reply orally or by memorandum, and that this practice has been stated by the European Court of Human Rights, in its judgments in Reinhardt and Slimane-Kaïd (31

March

1998) and Slimane-Kaïd (25

January

2000) to be of a nature to provide the parties with the opportunity to be duly informed of these conclusions and to comment upon them under adequate conditions.

These measures have made it possible to end the disequilibrium found by the European Court in respect of the investigation and decision procedures followed before the

Cour de cassation.

III.

Conclusion of the respondent state

The government considers that the measures adopted will prevent similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 27 March 2008 at the 1020th meeting of the Ministers’

Deputies