ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1730/2019

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub Dosar nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii pronunțate la 20.05.2015 de Tribunalul din Civitavecchia Italia, pentru a beneficia de puterea lucrului judecat și a fi pusă în executare în România.

Prin Sentința civilă nr. 887/2017, Tribunalul Bacău a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competența de soluționare a cererii, față de dispozițiile art. 1099 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 26 ianuarie 2018.

Prin Sentința civilă nr. 176 din 04 iulie 2018, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea și în consecință, a dispus recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii pronunțate la 20 mai 2015 de Tribunalul din Civitavecchia Italia, prin care s-a stabilit locuința minorului C., la mamă, s-a stabilit exercitarea autorității părintești față de acest minor exclusiv de către mamă, s-au interzis temporar întâlnirile dintre tată și minor și s-a stabilit ca tatăl să plătească o contribuție de întreținere de 200 euro lunar în favoarea minorului.

Prin Decizia civilă nr. 1033/2018 din 30 octombrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva Sentinței civile nr. 176/2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu și a schimbat sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate și menținerea Sentinței civile nr. 176 din 04 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Sibiu.

Prin cererea de recurs, recurenta a arătat că instanța a admis apelul intimatului, printr-o interpretare greșită a normelor de drept material, fără însă a indica care sunt acele norme de drept material interpretate greșit ori nesocotite de către instanța de judecată.

Prin rezoluția din data de 04 martie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare. Totodată, s-a pus în vedere recurentei să facă dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 90 RON, în temeiul art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, s-a pus în vedere recurentei că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, iar în temeiul art. 33 alin. (2) din același act normativ că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit la 7 mai 2019, raportorul a reținut că, urmare a verificărilor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul că recurenta a indicat formal motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a aduce, în concret, critici de nelegalitate cu privire la decizia atacată.

De asemenea, raportorul a arătat că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. și nu este legal timbrat, cu toate că la data de 12 martie 2019, recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 90 RON, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea anulării cererii.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., în procedura de filtru, prin rezoluția din 07 mai 2019, s-a dispus comunicarea raportului părților, însă acestea nu au depus puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, reținută prin raport, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin actul de procedură (adresa din data de 06 martie 2019, aflată la dosarul de recurs) comunicat la data de 12 martie 2019 (potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 90 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca insuficient timbrată.

Cum însă, recurenta nu a făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este insuficient timbrat, astfel încât se impune sancțiunea anulării recursului declarat reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1033/2018 din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 1033/2018 din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2019.

GGC - NN