CASE OF LUTZ AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2008)10 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Lutz împotriva Franței (domanda nr. 48215/99, hotărârea din 26 martie 2002, finală la 26 iunie 2002) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile în fața instanțelor administrative (art. 6§1), precum și la absența unui remediu eficace în practică sau în lege de a se plânge de încălcarea dreptului de a fi auzit într-un termen rezonabil (a se vedea detaliile din apendicele 13); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărâre, adoptarea statului contestat, după caz: - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil reintegrării în integritate; și - măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și având în vedere decizia luată în cea de-a 834-a ședință a Deputaților Miniștri (24 aprilie) 2003), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2008)10 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Lutz împotriva Franței Cazul se referă la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile în fața instanțelor administrative (art. 6§1), precum și la absența unui remediu eficace în practică sau în lege de a se plânge de încălcarea dreptului de a fi auzit într-un timp rezonabil (violație la art. 13). Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 097,96 euro 990,92 euro 7088,88 euro Plătit la 19 iulie 2002 b) Măsuri individuale Curtea, care face o evaluare echitabilă, a acordat satisfacție echitabilă pentru prejudiciile morale suferite de reclamant din cauza încălcărilor articolelor 6§1 și 13. A fost solicitată accelerarea procedurii interne atunci când cazul a fost examinat de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Prin hotărârea sa din 26 martie 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, atunci când dl Lutz și-a depus cererea în fața sa, nici din hotărârile emise de Curtea administrativă din Paris (Magiera, 24 iunie 1999, Levy, 30 Septembrie 1999) stabilirea responsabilității instanțelor administrative pentru durata anumitor proceduri ar putea fi considerată ca fiind o soluție eficace, în practică sau în drept, în sensul articolului 13 din Convenție. Cu toate acestea, după faptele prezentului caz, prin hotărârea din 11 iulie 2001, Curtea Administrativă de Apel a acordat compensații în ceea ce privește daunele suferite din cauza unei încălcări a cerințelor prevăzute la art. 6§1 din Convenție (Curtea Administrativă de Apel de Paris, Magiera). Conseil d'État asemblée du contentieux ) a respins un recurs asupra unui punct de drept depus de ministrul Justiției din motivele articolului 6§1, și a articolului 13 din Convenție și a principiilor generale care reglementează responsabilitatea administrativă, și a confirmat că instanțele administrative pot fi considerate responsabile pentru o lungime excesivă a anumitor proceduri (n. e. Ass. 28 iunie 2002, ministrul Justiției c. Magiera). În hotărârea sa de la Broca și Texier-Micault (21 octombrie 2003, finală la 23 ianuarie 2004), Curtea Europeană a remarcat că hotărârea din 28 iunie 2002 pronunțată de Conseil d'Etat a fost publicată în numeroase publicații ( site-ul Conseil d'Etat începând cu 1 iulie 2002; publicarea și observațiile în AJDA , menționând pe site-ul Legalnews în iulie 2002, menționează în Lettre de la Cour d'appel administrative de Paris din septembrie 2002; publicare a observațiilor comisarului guvernamental în Petites Affiches din 2 octombrie 2002, comentarii în emisiunea aceleiași zile a JCP Semaine Juridique și comentarii în Gazette du Palais din 13 octombrie 2002. Curtea Europeană a constatat, în consecință, că hotărârea Magiera a dobândit o certitudine juridică suficientă și nu a putut fi ignorată de către public începând cu 1 ianuarie 2003 și, prin urmare, de la această dată, aceaceasta ar trebui să fie epuizată de către solicitanți în sensul articolului 35§1 din convenție. Codul administrativ de justiție a fost modificat prin decret din 28 iulie 2005 n 2005 911; art. 311 17 prevede acum că „Conseil d'Etat are competența în prima și ultima instanță (...) pentru acțiunile împotriva statului pentru o lungime excesivă de proceduri în fața instanțelor administrative”. Astfel, există o soluție eficace în dreptul francez, în practică ca în drept, pentru a se plânge despre o lungime excesivă de anumite proceduri în fața instanțelor administrative. În 1995 a fost adoptată o primă serie de măsuri pentru reducerea lungii procedurilor în fața instanțelor administrative în general și a Consiliului d'Etat în special: a se vedea Rezoluția Finală DH(95)254 în cazul Beaumartin. Mai multe măsuri au fost adoptate ulterior: a se vedea Rezoluția ResDH(2005)63 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în 58 de cazuri împotriva Franței cu privire la lungimea excesivă a anumitor proceduri referitoare la drepturile și obligațiile civile sau la determinarea acuzațiilor penale în fața instanțelor administrative. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 la a 1020-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2008)10

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Lutz against France

(Application No. 48215/99, judgment of 26 March 2002, final on 26 June 2002)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern the excessive length of certain civil proceedings before administrative courts (violation Article 6§1) as well as the absence of an effective remedy in practice or in law to complain of a breach of the right to be heard within a reasonable time (violation of Article 13) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with France's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 834th meeting of the Ministers' Deputies (24

April

2003), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2008)10

Information about the measures taken to comply with the judgment

in the case of Lutz against France

Introductory case summary

The case concerns the excessive length of certain civil proceedings before administrative courts (violation Article 6§1) as well as the absence of an effective remedy in practice or in law to complain of a breach of the right to be heard within a reasonable time (violation of Article 13).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

6

097,96 euros

990,92 euros

7088,88 euros

Paid on 19 July 2002

b) Individual measures

The court, making an assessment on an equitable basis, awarded just satisfaction for non-pecuniary damage suffered by the applicant on account of the violations of Articles 6§1 and 13. Acceleration of the domestic proceedings has been requested when the case was examined by the Committee of Ministers.

II.

General measures

Effective national remedy in practice or in law to complain of a breach of the right to be heard within a reasonable time,

In its judgment of 26 March 2002, the European Court of Human Rights found that when Mr Lutz lodged his application before it, neither of the judgments delivered by the Paris administrative Court (Magiera, 24 June 1999, Levy, 30

September 1999) establishing administrative courts' responsibility for the length of certain proceedings could be considered as constituting an effective remedy, in practice or in law, within the meaning of Article 13 of the Convention.

However, after the facts of the present case, by judgment of 11 July 2001, the Administrative Court of Appeal granted compensation in respect of damage suffered on account of a violation of the requirements of Article

6§1, of the Convention (Paris administrative Court of appeal, Magiera). The

Conseil d'Etat

(

assemblée du contentieux

) dismissed an appeal on a point of law lodged by the Minister of Justice on the grounds of Article 6§1, and Article13 of the Convention and the general principles governing administrative responsibility, and confirmed that administrative courts could be held responsible for excessive length of certain proceedings (C.E. Ass. 28 June 2002, Minister of Justice v. Magiera).

In its judgment of Broca and Texier-Micault (21 October 2003, final on 23 January 2004), the European Court noted that the judgment of 28 June 2002 delivered by the

Conseil d'Etat

had been published in numerous publications (website of the

Conseil d'Etat

as from 1 July 2002; publication and comments in

AJDA

, mention on the Legalnews website in July 2002, mention in the

Lettre de la Cour d'appel administrative de Paris

of September 2002; publication of the comments by the Government Commissioner in

Petites Affiches

of 2

October 2002, comments in the issue of the same day of

JCP Semaine Juridique

and comments in

Gazette du Palais

of 13 October 2002).

The European Court found accordingly that the Magiera judgment had acquired sufficient legal certainty and could not be ignored by the public as from 1 January 2003 and therefore as from this date it should be exhausted by applicants for the purpose of Article 35§1, of the Convention.

The Administrative Code of Justice was modified by decree of 28 July 2005 n

o

2005

‑

911

; Article

R

311

‑

17 now provides that “the

Conseil d'Etat

has jurisdiction in first and final instance (...) for actions against the state for excessive length of proceedings before Administrative courts”.

Thus an effective remedy exists in French law, in practice as in law, to complain about excessive length of certain proceedings before administrative courts.

Length of proceedings before administrative courts

A first series of measures was adopted in 1995 to reduce the length of proceedings before administrative courts in general and the

Conseil d'Etat

in particular: see Final Resolution DH(95)254 in the Beaumartin case.

Further measures have subsequently been adopted: see Resolution ResDH(2005)63 concerning judgments of the European Court of Human Rights in 58 cases against France regarding excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations or the determination of criminal charges before administrative courts.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken will prevent new, similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 27 March 2008 at the 1020th meeting of the Ministers’

Deputies