Lutz împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2008) 10 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Lutz împotriva Franței (solicitarea nr. 48215/99, Hotărârea din 26 martie 2002, definitivă la 26 iunie 2002) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte după încheierea acesteia Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative (încălcarea articolului 6 alineatul1), precum și absența unei căi de atac interne efective în practică și în drept pentru a se plânge de necunoașterea obligației de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (violarea articolului) 13) (a se vedea detaliile din anexă) ; după ce a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții,

având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, asigurându-se că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), Reamintind că constatarea încălcării de către Curte necesită, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 834-a reuniuni a delegaților miniștrilor (24 aprilie 2003), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)10 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Lutz împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la durata excesivă a unei proceduri referitoare la durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative (încălcarea articolului 6 alineatul1), precum și la lipsa unei căi de atac efective în practică și în drept pentru a se plânge de necunoașterea obligației de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (încălcarea articolului 13). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Cheltuieli și cheltuieli de judecată Total 097,96 EUR 990,92 EUR 7088,88 EUR Plătit la 19 iulie 2002 b) Măsuri individuale Curtea, hotărând în mod echitabil, a compensat prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a încălcării articolelor 6 alineatul (1) și 13. Accelerarea procedurilor în cauză la nivel național a fost solicitată la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri.

II. Măsuri generale Cu privire la acțiunea internă efectivă, în practică și în drept, pentru a se plânge de necunoașterea obligației de a auzi cauzele într-un termen rezonabil În Hotărârea sa din 26 martie 2002, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, atunci când dl Lutz și-a depus cererea în fața ei, cele două hotărâri pronunțate de Tribunalul Administrativ de la Paris (Magiera, 24 iunie 1999). ; Levy, 30 septembrie 1999), care a stabilit că durata unei proceduri ar putea pune în pericol răspunderea instanțelor administrative, nu permitea să se considere că există o cale de atac efectivă, în practică și în drept, în sensul articolului 13 din convenție.

Cu toate acestea, după faptele prezentei cauze, Curtea Administrativă de Apel a admis, printr-o hotărâre din 11 iulie 2001, la concluziile de despăgubire în despăgubire pentru prejudicii care decurg din necunoașterea dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Curtea Administrativă de Apel de la Paris, Magiera). Adunarea pentru litigiul Consiliului de Stat, sesizată cu un recurs în casație formulat de Garda de Sigili, Ministrul Justiției, l-a respins pe acesta bazându-se pe articole 6§1 și 13 din convenție și cu privire la principiile generale ale răspunderii administrative și a confirmat că durata unei proceduri poate pune în pericol răspunderea instanțelor administrative (C.E.Ass.

28 iunie 2002, Garda Sigililor, Ministrul Justiției, C. Magiera).

În Hotărârea Broca și Texier-Micault din 21 octombrie 2003, definitivă la 23 ianuarie 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că hotărârea Adunării Plenare a Consiliului de Stat din 28 iunie 2002 a făcut obiectul a numeroase publicații (site-ul internet al Consiliului de Stat începând cu 1 iulie 2002; publicație și comentarii în AJDA la 20 iulie 2002 , menționat pe site-ul internet Legalnews în iulie 2002, menționat în scrisoarea Curții Administrative de Apel de la Paris din septembrie 2002, publicații ale concluziilor comisarului guvernului la Mici Afișări din 2 octombrie 2002, comentarii în numărul din aceeași zi al JCP Săptămâna Juridic , și comentarii în Gazette du Palais din 13 octombrie 2002). În consecință, Curtea a statuat că Hotărârea Magiera a Consiliului de Stat a dobândit un grad suficient de certitudine juridică, că nu mai putea fi ignorat de public începând cu 1 ianuarie 2003 și că, începând cu această dată, ar trebui să se solicite reclamanților să utilizeze această acțiune în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție.

Codul de justiție administrativă a fost modificat prin decretul din 28 iulie 2005 nr. 2005 911; art. 311 din acesta prevede că, în prezent, Consiliul de Stat este competent să cunoască în primul și în ultimă instanță (...) acțiuni în răspundere împotriva statului pe durata excesivă a procedurii în fața instanței administrative Prin urmare, în dreptul francez există acum o acțiune internă efectivă, în practică și în drept, pentru a se plânge de durata excesivă a unei proceduri în fața instanțelor administrative. Pe durata procedurilor în fața instanțelor administrative Un prim pachet de măsuri a fost adoptat în 1995 pentru a reduce durata procedurilor în fața instanțelor administrative în general și a Consiliului de Stat în special: a se vedea Rezoluția finală DH(95)254 în cauza Beaumartin.

În plus, au fost adoptate măsuri suplimentare: a se vedea Rezoluția ResDH(2005) 63 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în 58 de cauze împotriva Franței privind durata excesivă a anumitor proceduri referitoare la drepturi și obligații cu caracter civil sau la justificarea unei acuzații penale în fața instanțelor administrative III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că toate măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 cu ocazia celei de-a 1020-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)10 [1] Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme Lutz contre France (Requête n o 48215/99, arrêt du 26 mars 2002, définitif le 26 juin 2002) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent la durée excessive d'une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives (violation de l'article 6§1) ainsi que l'absence de recours interne effectif en pratique comme en droit pour se plaindre d'une méconnaissance de l'obligation d'entendre les causes dans un délai raisonnable (violation de l'article 13) (voir détails dans l'Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 834e réunion des Délégués des Ministres (24 avril 2003), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)10 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire Lutz contre la France Résumé introductif de l'affaire L'affaire concerne la durée excessive d'une procédure concernent la durée excessive d'une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives (violation de l'article 6§1) ainsi que l'absence de recours effectif en pratique comme en droit pour se plaindre d'une méconnaissance de l'obligation d'entendre les causes dans un délai raisonnable (violation de l'article 13). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Préjudice matériel Préjudice moral Frais et dépens Total - 6 097,96 euros 990,92 euros 7088,88 euros Payé le 19 juillet 2002 b) Mesures individuelles La Cour, statuant en équité, a indemnisé le préjudice moral subi par le requérant du fait des violations des articles 6§1 et 13. L'accélération des procédures en cause au plan national a été demandée lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres.

II. Mesures générales Sur le recours interne effectif, en pratique comme en droit, pour se plaindre d'une méconnaissance de l'obligation d'entendre les causes dans un délai raisonnable Dans son arrêt du 26 mars 2002, la Cour européenne des Droits de l'Homme a considéré que lorsque M. Lutz avait déposé sa requête devant elle, les deux jugements prononcés par le tribunal administratif de Paris (Magiera, 24 juin 1999 ; Levy, 30 septembre 1999) qui établissaient que la durée d'une procédure était susceptible de mettre en jeu la responsabilité des juridictions administratives, ne permettaient pas de considérer qu'il existait un recours effectif, en pratique et en droit, au sens de l'article 13 de la Convention.

Toutefois, postérieurement aux faits de la présente affaire, la Cour administrative d'appel a fait droit, par un arrêt du 11 juillet 2001, aux conclusions indemnitaires en réparation de préjudices découlant d'une méconnaissance des dispositions de l'article 6§1 de la Convention (Cour administrative d'appel de Paris, Magiera). L'Assemblée du contentieux du Conseil d'Etat, saisi d'un pourvoi en cassation formé par le Garde des Sceaux, Ministre de la Justice, a rejeté celui-ci en se fondant sur les articles 6§1 et 13 de la Convention et sur les principes généraux de la responsabilité administrative et a confirmé que la durée d'une procédure est susceptible de mettre en jeu la responsabilité des juridictions administratives (C.E.

Ass. 28 juin 2002, Garde des Sceaux, Ministre de la Justice c. Magiera).

Dans son arrêt Broca et Texier-Micault du 21 octobre 2003, définitif le 23 janvier 2004, la Cour européenne des Droits de l'Homme a relevé que l'arrêt de l'Assemblé plénière du Conseil d'Etat du 28 juin 2002 avait fait l'objet de nombreuses publications (site Internet du Conseil d'Etat depuis le 1er juillet 2002 ; publication et commentaires le 20 juillet 2002 dans l' AJDA , mention sur le site Internet Legalnews en juillet 2002, mention dans la Lettre de la Cour administrative d'appel de Paris de septembre 2002, publications des conclusions du commissaire du gouvernement aux Petites Affiches du 2 octobre 2002, commentaire dans le numéro du même jour du JCP Semaine Juridique , et commentaire dans la Gazette du Palais du 13 octobre 2002). La Cour a jugé en conséquence que l'arrêt Magiera du Conseil d'Etat avait acquis un degré de certitude juridique suffisant, qu'il ne pouvait plus être ignoré du public à partir du 1er janvier 2003, et qu'à partir de cette date il devait être exigé des requérants qu'ils usent de ce recours aux fins de l'article 35§1 de la Convention.

Le Code de Justice administrative a été modifié par décret du 28 juillet 2005 n o 2005 ‑ 911 ; son article R 311 ‑ 17 o prévoit désormais que « Le Conseil d'Etat est compétent pour connaître en premier et dernier ressort (...) des actions en responsabilité dirigées contre l'Etat pour durée excessive de la procédure devant la juridiction administrative ». Il existe donc désormais, en droit français, un recours interne effectif, en pratique comme en droit, pour se plaindre de la durée excessive d'une procédure devant les juridictions administratives. Sur la durée des procédures devant les juridictions administratives Un premier train de mesures a été adopté en 1995 pour réduire la durée des procédures devant les juridictions administratives en général et le Conseil d'Etat en particulier : voir la Résolution finale DH(95)254 dans l'affaire Beaumartin.

Des mesures complémentaires ont en outre été adoptées par la suite : voir la rés olution ResDH(2005)63 relative aux arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme dans 58 affaires contre la France concernant la durée excessive de certaines procédures concernant des droits et obligations de caractère civil ou le bien-fondé d'une accusation pénale devant les juridictions administratives . III. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que l'ensemble des mesures prises va prévenir de nouvelles violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 27 mars 2008 lors de la 1020e réunion des Délégués des Ministres