AFFAIRE DU ROY ET MALAURIE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2008)9 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Du Roy și Malaurie împotriva Franței (Recherche n 34000/96, Hotărârea din 3 octombrie 2000, definitivă la 3 ianuarie 2001) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte după încheierea acesteia Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o încălcare a libertății de exprimare a reclamanților, a jurnaliștilor, ca urmare a condamnării lor, în temeiul articolului 2 din Legea din 2 iulie 1931, în 1996, pentru infracțiunea de publicare a informațiilor referitoare la constituțiile părților civile (încălcarea articolului 10) (a se vedea detaliile din anexă); Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 863-a ședințe a delegaților miniștrilor (6 ianuarie) 2004), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de a închide examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008)9 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Du Roy și Malaurie/Franța Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la o încălcare a libertății de exprimare a reclamanților, a jurnaliștilor, ca urmare a condamnării lor, în temeiul articolului 2 din Legea din 02/07/1931, în 1996, pentru infracțiunea de publicare a informațiilor referitoare la constituțiile părților civile (încălcarea articolului 10), plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale 000 FRF 000 FRF plătit la 27/08/2002 (b) Măsuri individuale Curtea a stabilit că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale invocate. Amenda, în valoare de 3 A doua. Măsuri generale Hotărârea Curții Europene a fost publicată în Cahierii CREDHO nr. 7, 2001. În două hotărâri succesive, Camera Penală a Curții de Casație a statuat că art. 2 din Legea din 2 iulie 1931, prin interdicția generală și absolută pe care o adoptă, introduce o restricție privind libertatea de exprimare care nu este necesară pentru protejarea intereselor legitime enumerate la art. 10.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ; întrucât este incompatibil cu aceste dispoziții convenționale, acesta nu poate servi drept temei pentru o condamnare penală (Cass. omucidere. 16 ianuarie 2001 și Cass. crimă. 27 martie 2001). Dispozițiile articolului 2 din Legea din 2 iulie 1931 nu mai sunt valabile în dreptul francez. III. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 27 martie 2008 în cea de-a 1020-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2008)9

[1]

Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Du Roy et Malaurie contre France

(Requête n

o

34000/96, arrêt du 3 octobre 2000, définitif le 3 janvier 2001)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l'arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une atteinte à la liberté d'expression des requérants, des journalistes, en raison de leur condamnation, sur le fondement de l'article 2 de la loi du 2 juillet 1931, en 1996, pour délit de publication d'informations relatives à des constitutions de partie civile (violation de l'article 10) (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S'étant assuré que l'Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur

(voir Annexe) et vu la décision prise lors de la 863e réunion des Délégués des Ministres (6

janvier

2004), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)9

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt

dans l'affaire Du Roy et Malaurie contre France

Résumé introductif de l'affaire

L'affaire concerne une atteinte à la liberté d'expression des requérants, des journalistes, en raison de leur condamnation, sur le fondement de l'article 2 de la loi du 02/07/1931, en 1996, pour délit de publication d'informations relatives à des constitutions de partie civile (violation de l'article 10).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Préjudice matériel

Préjudice moral

Frais et dépens

Total

50

000 FRF

50

000 FRF

Payé le 27/08/2002

b) Mesures individuelles

La Cour a établit que le présent arrêt constituait par lui-même une satisfaction équitable suffisante quant aux préjudices matériel et moral allégués.

L'amende, d'un montant de 3

000 francs à laquelle les requérants ont été condamnés, n'a jamais été recouvrée

.

La mention de la condamnation des requérants ne figure plus à leur casier judiciaire.

II.

Mesures générales

L'arrêt de la Cour européenne a été publié dans les Cahiers du CREDHO n

o

7, 2001.

Dans deux arrêts successifs, la chambre criminelle de la Cour de cassation a jugé que l'article 2 de la loi du 2 juillet 1931, «

par l'interdiction générale et absolue qu'il édicte, instaure une restriction à la liberté d'expression qui n'est pas nécessaire à la protection des intérêts légitimes énumérés par l'article 10.2 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales

; qu'étant incompatible avec ces dispositions conventionnelles, il ne saurait servir de fondement à une condamnation pénale

» (Cass. crim. 16 janvier 2001 et Cass. crim. 27 mars 2001).

Les dispositions de l'article 2 de la loi du 2 juillet 1931 sont désormais inopérantes en droit français.

III.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir de nouvelles violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 27 mars 2008 lors de la 1020e réunion des Délégués des Ministres