ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2268/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2268/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 mai 2019, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, contestatorii A., prin procurator B., și C. au formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1304/2019 din 12 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Prin recursul formulat, reclamanții au solicitat admiterea căii de atac, casarea, în parte, a deciziei recurate, iar, pe fond, menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de prima instanță.
Prin Rezoluția din data de 2 septembrie 2019, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit la 11 septembrie 2019, raportorul a reținut că, urmare a verificărilor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității recursului declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.
Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului.
Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 65/2015, a fost extins până la data de 31 decembrie 2016 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
În cauză, obiectul prezentului dosar îl reprezintă o cerere în materie de expropriere, formulată de contestatorii A. și de C., prin care au contestat Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea de stabilire a despăgubirilor din 25 noiembrie 2016, solicitând, totodată, stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate cu titlu de preț al imobilelor supuse exproprierii la suma de 200 euro/mp (teren), respectiv suma de 55.000 Euro (construcții) și obligarea intimatului Municipiul Râmnicu Vâlcea la acordarea de despăgubiri în echivalent în monedă națională a sumei de 200 euro/m.p. (teren), respectiv 55.000 Euro (construcții), la momentul plății, cu titlu de despăgubiri pentru imobilele supuse exproprierii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Față de natura pretenției dedusă judecății, cauza se circumscrie dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
Potrivit principiului legalității consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.
În aceste condiții, din coroborarea dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Decizia civilă nr. 1304/2019 din 12 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de contestatorii A., prin procurator B., și de C. împotriva Deciziei civile nr. 1304/2019 din 12 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de contestatorii A., prin procurator B., și de C. împotriva Deciziei civile nr. 1304/2019 din 12 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2019.