ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 609/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la 21 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Teritorială de Pensii Covasna la eliberarea unei adeverințe de recunoaștere a vechimii în muncă pentru perioada cuprinsă între 4 mai 1983 și 1 octombrie 1988 și la stabilirea drepturilor de pensie aferente.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 279 din Codul muncii.

Pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Covasna.

Prin sentința civilă nr. 1211 din 28 noiembrie 2019, Tribunalul Covasna, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Covasna a constatat că acțiunea are ca obiect eliberarea unei adeverințe de recunoaștere a vechimii în muncă.

Același tribunal a reținut că reclamantul este beneficiarul unei vize de ședere în Israel, fiind astfel incidente prevederile Anexei nr. 1 pct. 14 din Ordinul C.N.P.P. nr. 1887/2018, conform cărora competența în cazul solicitărilor primite din Israel revine Casei Județene de Pensii Brăila.

În aceste condiții, Tribunalul Covasna a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub același număr de dosar.

Reclamantul a depus note scrise, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brăila.

Prin sentința civilă nr. 80/2020 din 17 februarie 2020, Tribunalul Brăila a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între instanțele sesizate și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăila a constatat că acțiunea are ca obiect reconstituirea vechimii în muncă, conform art. 279 din Codul muncii.

Același tribunal a reținut că acțiunea nu are ca temei nici Regulamentele C.E. nr. 83/2004 sau nr. 987/2009 și nici Legea nr. 263/2010, astfel încât Ordinul C.N.P.P. nr. 1887 din 6 august 2018 nu este aplicabil în cauză.

Ca atare, Tribunalul Brăila a apreciat că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza se determină potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Același tribunal a reținut că reclamantul are domiciliul în județul Covasna, conform mențiunilor din cartea sa de identitate și precizările făcute pe parcursul procesului.

Prin raportare la domiciliul reclamantului, Tribunalul Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 24 februarie 2020, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Covasna și Tribunalul Brăila - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Acțiunea are ca obiect obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe de recunoaștere a vechimii în muncă pentru perioada cuprinsă între 4 mai 1983 și 1 octombrie 1988 și la stabilirea drepturilor de pensie aferente, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 279 din Codul muncii.

Așadar, reclamantul a învestit instanța cu un conflict individual de muncă.

Conform art. 279 alin. (2) din Codul muncii, "după data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanța judecătorească competentă să soluționeze conflictele de muncă (...)".

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii".

Totodată, conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii, "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

În aplicarea acestor dispoziții, instanța supremă constată că reclamantul are domiciliul în județul Covasna, conform mențiunilor din cartea sa de identitate și precizările făcute de acesta pe parcursul procesului .

Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în circumscripția Tribunalului Covasna, rezultă acestui tribunal îi revine competența de soluționare a cauzei.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (1)-(2) din Codul muncii, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2020.