AFFAIRES BAYLE ET CARABASSE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2008)5 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Bayle și Carabasse împotriva Franței (Afacerea Bayle: cererea nr. 45840/99, Hotărârea din 25 septembrie 2003, definitivă la 25 decembrie 2003 Cauza Carabasse: cererea nr. 59765/00, Hotărârea din 18 ianuarie 2005, definitivă la 18 aprilie 2005) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârile prezentate de Curte Comitetului după încheierea acestora. Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc o încălcare a dreptului de acces al reclamanților la o instanță [art. 6 alineatul (1) ] care rezultă din caracterul disproporționat al retragerii recursurilor lor din rolul Curții de Casație, pentru o neexecutare a condamnărilor pecuniare pronunțate împotriva acestora (a se vedea detaliile din anexă) ; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârilor Curții, având în vedere obligația Franței de a se conforma acestora în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție S-a asigurat că statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE să încheie examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2008) 5 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Bayle și Carabasse împotriva Franței Rezumatul introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la încălcarea dreptului de acces al reclamanților la o instanță (încălcare a articolului 6 alineatul (1)). În 1998 și 1999, recursurile lor au fost retrase din rolul Curții de Casație de către prim-ministrul său, în temeiul articolului 1009-1 din noul Cod de procedură civilă, pe motiv că nu executaseră sau executaseră doar parțial condamnările pecuniare pronunțate împotriva acestora de către cursurile de apel în cauză. Cererile lor ulterioare de reinscriere a cauzelor în rol au fost respinse (în iulie 2000 și noiembrie 2002 pentru Bayle și în mai 2000 pentru Carabasse). Pentru a considera că radierea căilor de atac ale reclamanților a fost o măsură disproporționată, Curtea Europeană a luat în considerare în special faptul că, având în vedere situația lor financiară, reclamanții nu puteau plăti toate sumele în cauză. În cauza Bayle, Curtea a ținut seama, de asemenea, de faptul că, în pofida situației sale financiare slabe, recurenta și-a demonstrat dorința de a executa această condamnare și a efectuat o execuție parțială substanțială; în plus, având în vedere jurisprudența Curții de Casație în această privință, recursul recurentei prezenta șanse serioase de succes. În cauza Carabasse, Curtea a ținut seama, de asemenea, de vârsta deosebit de avansată a reclamantului, care, în speță, constituia un element determinant În opinia Curții, ordinele de retragere a recursului și de refuz de retragere a ordonanței de retragere nu au fost motivate într-un mod care să permită garantarea faptului că reclamantul a beneficiat de o examinare efectivă și completă a situației sale de către primul președinte al Curții de Casație. Plăți de satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Prejudiciul material Prejudiciul moral Taxa și cheltuielile totale BAYLE 45840/99 000 EUR 840 EUR 840 EUR Plata la 6 aprilie 2004 + dobânzi de întârziere CARABASE 59765/00 000 EUR 200 EUR Plata la 13 septembrie 2005 + dobânzi de întârziere b) Măsuri individuale Cauza Bayle Ca urmare a hotărârii Curții Europene, recurenta l-a sesizat pe primul președinte al Curții de Casație cu privire la o cerere de recuperare a recursului, la care s-a făcut recurs. Prin urmare, cauza a putut să își reia cursul, în fața primei Camere civile a Curții de Casație. Cauza Carabasso Reclamantul a decedat în 2003, iar văduva și cele două fiice ale sale au preluat instanța în fața Curții de Casație în calitate de moștenitoare. Cu toate acestea, din cauza lipsei de acțiune a reclamantului sau a moștenitorilor săi timp de doi ani, iar la cererea celeilalte părți la procedură, prim-președinte al Curții de Casație a constatat, prin Ordonanța din 2 iunie 2004, că instanța era expirată. Prin urmare, această expirare nu poate fi considerată o cale de atac (a se vedea punctul 33 din hotărâre). Moștenitoarele reclamantului au fost obligate să plătească sumele datorate în temeiul hotărârii care nu a putut fi contestată, din cauza lipsei accesului efectiv la Curtea de Casație. Dreptul francez nu prevede posibilitatea redeschiderii sau reexaminării prezentei cauze, în urma hotărârii Curții. Cu toate acestea, două elemente invită la concluzia că nu este necesară nicio măsură cu caracter individual în acest caz. Pe de o parte, procedura în litigiu a creat drepturi la beneficiul unei terțe părți de bună credință (o persoană fizică căreia i s-a aplicat obligația de a plăti despăgubiri), care merită să fie protejată în temeiul principiului securității juridice. Pe de altă parte, moștenitorii nu au formulat o cerere în cursul procedurii de executare a hotărârii Curții Europene. II. Măsuri generale În aceste cazuri, Curtea Europeană nu a pus în discuție art. 1009-1 din noul Cod de procedură civilă, ci aplicarea acestuia de către judecători. Aceste cauze trebuie să fie apropiate de cauza Annoni di Gussola și de alte cauze împotriva Franței (hotărârea din 14 noiembrie 2000), în care Curtea a constatat deja o încălcare similară. În această cauză, s-au luat măsuri generale începând cu ianuarie 2001, în special publicarea hotărârii pentru a favoriza aplicarea sa directă în jurisprudența națională [2] Cu toate acestea, deoarece au fost constatate noi încălcări ulterioare acestor măsuri, în special în cauza Bayle, precum și în alte hotărâri mai recente, în special Curtea împotriva Franței (hotărârea din 3 octombrie 2006 2006 □ refuzul de a reinclude cazul în rol în iunie 2002), au fost adoptate următoarele măsuri generale suplimentare: Atenția primului președinte al Curții de Casație - autoritatea competentă pentru a pronunța retragerea rolului unei cauze - a fost chemată asupra acestor hotărâri, prin intermediul unei note de transmitere a hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană, care i-a fost transmisă de Ministerul Justiției. Astfel, este în poziția de a aplica dispozițiile interne relevante în lumina cerințelor Convenției. Pe de altă parte, în măsura în care retragerea rolului nu poate fi pronunțată decât după avizul procurorului general, Hotărârea Carabasse a fost, de asemenea, transmisă procurorului general al Curții de Casație (precum și procurorilor generali ai cursurilor de apel în cauză), astfel încât acesta să își poată exprima opiniile în această privință, ținând seama în mod corespunzător de cerințele convenției. În sfârșit, aceste hotărâri ale Curții Europene au fost puse online pe site-ul Ministerului Justiției și sunt accesibile tuturor instanțelor, precum și direcțiilor și serviciilor acestui Minister. În plus, jurisprudența Curții Europene cu privire la art. 1009-1 din noul cod de procedură civilă este explicată în publicarea Observatorului de drept european al Curții de Casație, intitulată "Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2002-2006: Hotărâri privind Franța și comentariile acestora În cele din urmă, au fost publicate comentarii ale acestor hotărâri în reviste juridice cu puternică tragere națională. Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile individuale luate în cauza Bayle au remediat în totalitate consecințele pentru reclamanta încălcării și că nu se impun măsuri individuale în cauza Carabasse; de asemenea, guvernul consideră că măsurile generale vor preveni noi încălcări similare în viitor. Prin urmare, guvernul concluzionează că Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 în cadrul celei de-a 1020-a reuniuni a delegaților miniștrilor [2] Rezoluția finală CM/ResDH(2007)37 adoptată la 20/04/07 de Comitetul de Miniștri, având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 760-a ședințe (23/07/01).

Résolution CM/ResDH(2008)5

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme

Bayle et Carabasse contre la France

(Affaire Bayle

: requête n

o

45840/99, arrêt du 25 septembre 2003, définitif le 25 décembre 2003

;

Affaire Carabasse

: requête n

o

59765/00, arrêt du 18 janvier 2005, définitif le 18 avril 2005)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent une atteinte au droit d'accès des requérants à un tribunal (article 6, paragraphe 1) découlant du caractère disproportionné du retrait de leurs pourvois du rôle de la Cour de cassation, pour un défaut d'exécution des condamnations pécuniaires prononcées à leur encontre en appel (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises suite aux arrêts de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S'étant assuré que l'Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l'Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations similaires ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2008)5

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts

dans les affaires Bayle et Carabasse contre la France

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent une atteinte au droit d'accès des requérants à un tribunal (violations de l'article 6§1). En 1998 et 1999, leurs pourvois ont été retirés du rôle de la Cour de cassation par son Premier Président, en application de l'article 1009-1 du nouveau Code de procédure civile, au motif qu'ils n'avaient pas exécuté, ou n'avaient exécuté que partiellement, les condamnations pécuniaires prononcées à leur encontre par les cours d'appel concernées. Leurs demandes subséquentes de réinscription des affaires au rôle ont été rejetées (en juillet 2000 et novembre 2002

pour Bayle, et en mai 2000 pour Carabasse).

Pour juger que la radiation des recours des requérants était une mesure disproportionnée, la Cour européenne a notamment tenu compte du fait que, vu leur situation financière, les requérants étaient dans l'impossibilité de payer l'intégralité des sommes en cause.

Dans l'affaire Bayle, la Cour a également tenu compte du fait que, nonobstant sa mauvaise situation financière, la requérante avait démontré sa volonté d'exécuter ladite condamnation et avait procédé à une exécution partielle substantielle ; par ailleurs, eu égard à la jurisprudence de la Cour de cassation en la matière, le pourvoi de la requérante présentait des chances sérieuses de succès.

Dans l'affaire Carabasse, la Cour a par ailleurs tenu compte de l'âge particulièrement avancé du requérant, qui constituait en l'espèce un «

élément déterminant

». Selon la Cour, les ordonnances de retrait du pourvoi du rôle et de refus de rétractation de l'ordonnance de retrait n'étaient pas motivées d'une façon qui permette de s'assurer que le requérant avait bénéficié d'un examen effectif et complet de sa situation par le premier président de la Cour de cassation.

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Préjudice matériel

Préjudice moral

Frais et dépens

Total

BAYLE

45840/99

-

5

000 euros

1

840 euros

6

840 euros

Payé le 6 avril 2004 + intérêts de retard

CARABASSE

59765/00

-

12

000 euros

4

200 euros

16

200 euros

Payé le 13 septembre 2005 + intérêts de retard

b) Mesures individuelles

Affaire

Bayle

A la suite de l'arrêt de la Cour européenne, la requérante a saisi le premier président de la Cour de cassation d'une requête en rétablissement de pourvoi, à laquelle il a été fait droit. L'affaire a donc pu reprendre son cours, devant la 1ère chambre civile de la Cour de cassation.

Affaire

Carabasse

Le requérant est décédé en 2003 et sa veuve et ses deux filles ont repris l'instance devant la Cour de cassation en qualité d'héritières. Toutefois, en raison de l'inaction du requérant ou de ses héritières pendant deux ans, et à la demande de l'autre partie à la procédure, le Premier Président de la Cour de cassation a constaté, par ordonnance du 2 juin 2004, que l'instance était périmée. Cette péremption n'est susceptible d'aucune voir de recours (§33 de l'arrêt). Les héritières du requérant ont dès lors été tenues de payer les sommes dues aux termes de l'arrêt qui n'a pas pu être contesté, faute d'accès effectif à la Cour de cassation.

Le droit français ne prévoit pas de possibilité de rouvrir ou réexaminer la présente affaire, suite à l'arrêt de la Cour.

Toutefois, deux éléments invitent à conclure qu'aucune mesure de caractère individuel n'est nécessaire en l'espèce. D'une part, la procédure litigieuse a créé des droits au bénéfice d'une tierce partie de bonne foi (une personne physique à laquelle M. Carabasse a été condamné à verser des dommages et intérêts), laquelle mérite d'être protégée en vertu du principe de sécurité juridique. D'autre part, les héritières n'ont pas formulé de demande au cours de la procédure d'exécution de l'arrêt de la Cour europeénne.

II.

Mesures générales

Dans ces affaires, la Cour européenne n'a pas mis en cause l'article 1009-1 du nouveau code de procédure civile, mais l'application qui en a été faite par les juges.

Ces affaires sont à rapprocher de l'affaire Annoni di Gussola et autres contre la France (arrêt du 14

novembre

2000), dans laquelle la Cour avait déjà constaté une violation similaire. Dans cette affaire, des mesures générales avaient été prises dès janvier 2001, en particulier la publication de l'arrêt afin de favoriser son application directe en jurisprudence nationale

[2]

.

De nouvelles violations ayant néanmoins été constatées postérieurement à ces mesures, notamment dans l'affaire Bayle, ainsi que dans d'autres arrêts plus récents, en particulier Cour contre la France (arrêt du 3

octobre 2006 – refus de réinscrire l'affaire au rôle en février 2002) et Ong contre la France (arrêt du 14

novembre

2006 – refus de réinscrire l'affaire au rôle en juin 2002), les mesures générales complémentaires suivantes ont été adoptées

:

L'attention du Premier Président de la Cour de cassation - autorité compétente pour prononcer le retrait du rôle d'une affaire - a été appelée sur ces arrêts, par le biais d'une note de transmission des décisions rendues par la Cour Européenne, qui lui a été transmise par le Ministère de la justice. Il est ainsi en position d'appliquer les dispositions internes pertinentes à la lumière des exigences de la Convention.

Par ailleurs, dans la mesure où le retrait du rôle ne peut être prononcé qu'après avis du Procureur Général, l'arrêt Carabasse a également été transmis au Procureur Général de la Cour de cassation (ainsi qu'aux Procureurs Généraux des cours d'appel concernées dans l'affaire), afin qu'il puisse rendre ses avis en la matière en tenant dûment compte des exigences de la Convention.

Enfin, ces arrêts de la Cour européenne ont fait l'objet d'une mise en ligne sur le site du Ministère de la justice et sont accessibles à l'ensemble des juridictions ainsi qu'aux directions et services de ce Ministère. Par ailleurs, la jurisprudence de la Cour européenne sur l'article 1009-1 du nouveau code de procédure civile est explicitée dans la publication de l'Observatoire de droit européen de la Cour de cassation intitulée «

Cour européenne des Droits de l'Homme 2002-2006

: arrêts concernant la France et leurs commentaires

» (site Internet de la Cour de cassation). Enfin, des commentaires de ces arrêts ont été publiés dans des revues juridiques à fort tirage national.

Conclusions de l'Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures individuelles prises dans l'affaire Bayle ont entièrement remédié aux conséquences pour la requérante de la violation, et qu'aucune mesure individuelle ne s'impose dans l'affaire Carabasse. Le gouvernement estime également que les mesures générales vont prévenir de nouvelles violations semblables à l'avenir. Le gouvernement en conclut que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 27 mars 2008 lors de la 1020e réunion des Délégués des Ministres

[2]

Résolution finale CM/ResDH(2007)37 adoptée le 20/04/07 par le Comité des Ministres, vu sa décision prise lors de sa 760e

réunion (23/07/01).