CASE OF BAUMANN AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2008)4 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Baumann, împotriva Franței (domanda nr. 33592/96, hotărârea din 22 mai 2001, finală la 22 august 2001) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului de a obține recunoașterea titlului său asupra proprietăților confiscate și apoi confiscate (violația articolului 6§1), precum și a dreptului său la libertate de circulație, datorită apreciării și confiscarea pașaportului său (violația articolului 2 din Protocolul nr. 4) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta hotărârea; După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, care a examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și a luat în considerare decizia luată în cadrul celei de-a 948-a ședințe a deputaților miniștri (14 decembrie 2005), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele de la Rezoluția CM/ResDH(2008)4 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Baumann împotriva Franței Raportul introductiv Cazul se referă la o încălcare a dreptului de acces al reclamantului la o instanță (între 1993 și 1995) pentru a obține recunoașterea dreptului său de proprietate în ceea ce privește bunurile – în special o sumă de bani (7 700 de mărci germane, anume 3 936,95 euro) și documente, una dintre care un pașaport german – a fost confiscat și apoi confiscat de o decizie judecătorească, în contextul procedurii penale la care reclamantul a fost un terț (violația articolului 6 alineatul (1) 1). Nici unul dintre cele patru remedii pe care le-a încercat reclamantul pentru obținerea restituirii acestei proprietăți a fost eficace, din cauza diverselor deficiențe: 1. Cerere în fața magistratului investigator (art. 99 din Codul de Procedință Penală): în temeiul prezentului articol, reclamantul a solicitat magistratului de investigare să ordone restituirea obiectelor; totuși, „judecătorul nu a reușit neașteptat să pronunțe asupra acestei cereri și (...) de aceea reclamantul a fost privat de posibilitatea de a beneficia de acest remediu, care a fost disponibilă de la etapa de anchetă preliminară” (§42 din hotărâre); 2. Cererea în fața Curții Penale (art. 479 din Codul de Procedură Penală): în temeiul prezentului articol, în calitate de terță persoană la judecată, reclamantul ar fi putut solicita Curții penale să ordone restituirea obiectelor; totuși, „nu fiind informat că cazul a fost programat în fața acestei instanțe, reclamantul nu a putut utiliza acest recurs în momentul în care hotărârea Curții penale a fost eliberată” (§43 din hotărâre); 3. Cererea în fața procurorului public (art. 41-1 primul paragraf din Codul de Procedură Penală): în temeiul prezentului articol, reclamantul a solicitat procurorului public să ordone restituirea obiectelor; totuși, el a folosit această posibilitate prea târziu: instanța penală a ordonat deja confiscarea obiectelor confiscate prin hotărâre; „aceasta remediere nu poate fi eficace deoarece autoritățile competente nu au dat informații despre planificarea cazului în fața Curții penale” (§44 din hotărâre); 4. Cerere în fața Curții Penale (art. 710 din Codul de Procedură Penală): în temeiul prezentului articol, reclamantul a încercat să conteste decizia procurorului public care a refuzat să ordone restituirea obiectelor (aceasta decizie fiind un „incident incontestabil”); totuși, cererea depusă în fața Curții penale a ajuns de fapt la procurorul public, care nu l-a transmis în Registrul Curții penale, l-a examinat însuși și l-a declarat inadmisibil, astfel încât „efectul util al acestui remediu a apărut de facto ineficace” (§45 din hotărâre). În plus, cazul se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de circulație, datorită confiscarii pașaportului său în timpul căutărilor și, după aceea, la confiscarea sa prin ordin judecător (violarea articolului 2 Protocolul nr. 4). Costuri și cheltuieli Total 000 franci francezi 048,98 euro) 000 franci francezi 573,47 euro) 000 franci francezi 622,45 euro) Plătit la 20/12/2001, cu dobânzi b) Măsuri individuale Problema restituirii pașaportului confiscat în 1993 este învechită. Pașaportul în cauză nu va mai fi valabil și, în orice caz, a fost distrus. Sumele din care reclamantul a încercat să obțină restituire și din care a fost interzis să stabilească proprietatea, deoarece nu este posibil să se speculeze despre ceea ce ar fi fost rezultatul procedurii de restituire, au fost plasate pe un cont de scroll al Caisse des dépôts et consignations. În mod mai general, în ceea ce privește soarta tuturor obiectelor confiscate: ținând seama de deficiențele foarte specifice și izolate care au dus la încălcarea în acest caz și având în vedere faptul că instanța franceză aplică direct Convenția și că în acest caz au fost plasate în poziția de a trage consecințele acestei hotărâri (a se vedea mai jos măsurile generale), după hotărârea Curții Europene, reclamantul a putut depune o nouă cerere de restituire a obiectelor confiscate, în special în temeiul articolelor 710 și 711 din Codul de procedură penală. Este de remarcat că reclamantul nu a făcut niciodată rapoarte către Comitetul de miniștri în cursul executării din 2001. În cele din urmă, se reamintește că Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prima, prejudiciile morale suferite (20 000 franci francezi, anume 3 048,98 Euros) și, în al doilea rând, costurile și cheltuielile, inclusiv costurile suportate neapărat în cadrul procedurii interne pentru cererile depuse pentru restituirea obiectelor confiscate (30 000 franci francezi, și anume 4 573,47 euro). II. Măsuri generale Acest caz se referă la probleme izolate. Pentru a preveni noi probleme similare, s-au luat măsuri pentru a se asigura că toate autoritățile relevante iau această hotărâre în considerare. Având în vedere efectul direct acordat Convenției în Franța, această hotărâre a fost difuzată în mod larg și rapid la toate instanțele franceze și la procurorii generale tuturor instanțelor de recurs și publicată pe site-ul intranet al Ministerului Justiției, care este accesibilă tuturor justiției În ceea ce privește mai precis emisiunea informațiilor furnizate persoanelor terțe în cadrul procedurii penale cu privire la momentul în care cazul este programat în fața instanței competente (a se vedea punctul 2 din rezumatul de procedură introductivă), guvernul este de părere că nu este de dorit să se modifice art. 479 din Codul de procedură penală, deoarece această modificare ar genera obstacole practice excesive. În special, ar implica informarea individuală a terților care ar putea fi proprietari de obiecte confiscate, în timp ce în general identitatea proprietarului nu este cunoscută. Aplicarea remediilor existente pentru restituirea obiectelor confiscate și/sau confiscate într-un mod conform hotărârii Baumann va respecta, în orice caz, cerințele Convenției. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile luate oferă posibilitatea de a remedia consecințele reclamantului privind încălcările convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că Franța și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 27 martie 2008 la a 1020-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2008)4

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Baumann against France

(Application No. 33592/96, judgment of 22 May 2001, final on 22 August 2001)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern an infringement of the applicant's right of access to a court to obtain recognition of his title to property seized and then confiscated (violation of Article 6§1), as well as of his right to liberty of movement, due to the seizure and then confiscation of his passport (violation of Article 2 of Protocol No. 4) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with France's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) and considering the decision taken at the 948th meeting of the Ministers' Deputies (14

December

2005), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2008)4

Information about the measures taken to comply with the judgment

in the case of Baumann against France

Introductory case summary

The case concerns an infringement of the applicant's right of access to a court (between 1993 and 1995) to obtain recognition of his right of property with respect to possessions – in particular a sum of money (7

700 German marks, namely 3

936,95 euros) and documents, one of which a German passport – seized and then confiscated by a court decision, in the context of criminal proceedings to which the applicant was a third party (violation of Article 6, paragraph 1). None of the four remedies the applicant tried by the applicant to obtain the restitution of this property was effective, because of various shortcomings:

under this Article, the applicant requested the investigating magistrate to order the restitution of the objects; however “the judge failed unexpectedly to rule on this application and (...) thus the applicant was deprived of possibility to benefit from this remedy, which had been available since the pre-trial investigation stage” (§42 of the judgment);

under this Article, as a third person at the trial, the applicant could have requested the Criminal Court to order the restitution of the objects; however “not having been informed that the case had been scheduled before this court, the applicant was unable to use this remedy at the time when the judgment of the Criminal Court was delivered” (§43 of the judgment);

under this Article, the applicant requested the Public Prosecutor to order the restitution of the objects; however he used this possibility too late: the criminal court had already ordered the confiscation of the seized objects by judgment; “this remedy could not be effective because the competent authorities failed to give information about the scheduling of the case before the Criminal Court” (§44 of the judgment);

under this Article, the applicant tried to contest the decision of the Public Prosecutor who refused to order the restitution of the objects (this decision being a “contentious incident”); however, the application lodged before the Criminal Court actually reached the Public Prosecutor, who failed to forward it to the Registry of the Criminal Court, examined it himself and declared it inadmissible, so “the useful effect of this remedy turned out

de facto

ineffective” (§45 of the judgment).

Moreover, the case concerns an infringement of the applicant's right to freedom of movement, due to the seizure of his passport during searches and then its confiscation by court order (violation of Article 2 Protocol No. 4).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

20

000 French francs

(3

048,98 Euros)

30

000 French francs

(4

573,47 Euros)

50

000 French francs

(7

622,45 Euros)

Paid on 20/12/2001, with interest

b) Individual measures

The issue of the restitution of the passport seized in 1993 is obsolete. The passport in question would no longer be valid and in any case it was destroyed.

The sums of which the applicant tried to obtain restitution, and of which he was prohibited from establishing ownership, as it is not possible to speculate on what would have been the outcome of the proceedings on restitution, have been placed on an escrow account of the

Caisse des dépôts et consignations.

More generally, concerning the fate of all the seized objects: taking into account the very specific, isolated shortcomings which led to the violations in this case, and in view of the fact that the French courts directly apply the Convention and that in this case they have been placed in a position to draw the consequences of this judgment (see below the general measures), following the European Court's judgment, the applicant was able to lodge a new application for the restitution of the seized objects, in particular under Articles 710 and 711 of the Code of Criminal Procedure.

It is to be noted that the applicant has never made representations to the Committee of Ministers during the execution since 2001.

Finally, it is recalled that the European Court granted the applicant just satisfaction in respect of first, the non pecuniary damage sustained (20

000 French francs, namely 3

048,98

Euros) and, second, the costs and expenses, including the cost necessarily incurred in the domestic proceedings for the applications lodged for the restitution of the seized objects (30

000 French francs, namely 4

573,47

Euros).

II.

General measures

The present case deals with isolated problems.

In order to prevent new similar problems, measures have been taken to ensure that all relevant authorities take this judgment into consideration. In view of the direct effect given to the Convention in France, this judgment has been broadly and swiftly disseminated to all French courts and to the prosecutors general of all courts of appeal, and published on the Ministry of justice's intranet site, which is accessible to all the judiciary

Concerning more specifically the issue of the information provided to third persons at criminal proceedings concerning the moment when the case is scheduled before the relevant court (see above point 2 of the introductory case summary), the government is of the opinion that it is not desirable to modify Article 479 of the Code of Criminal Procedure, because such amendment would give rise to excessive practical obstacles. In particular, it would imply individually informing third persons who might be owners of seized objects, whereas generally the owner's identity is not known. Application of the existing remedies for restitution of seized and/or confiscated objects in a manner compliant with the Baumann judgment will in any event respect the requirements of the Convention.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures taken offered the possibility to remedy the consequences for the applicant of the violations of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent new, similar violations and that France has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 27 March 2008 at the 1020th meeting of the Ministers’

Deputies