ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1838/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul B. solicitând instanței recunoașterea hotărârii de divorț pronunțată la data de 05.02.2009 de Judecătoria de Primă Instanță nr. 5 din Alcala de Hanares, Spania, prin care s-a declarat desfăcută căsătoria dintre A. și B., s-a stabilit autoritatea părintească a ambilor părinți asupra minorei C. și s-a atribuit mamei spre creștere și educare minora.

Pentru termenul din 28.01.2019 instanța a dispus citarea părților cu mențiunea de a-și preciza poziția relativ la excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare a prezentului litigiu.

Prin Sentința civilă nr. 115/28.01.2019, Tribunalul Iași, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reținând în motivarea acestei soluții următoarele considerente:

Prin hotărârea a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză, Judecătoria de Primă Instanță nr. 5 din Alcala de Hanares, Spania a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între A. și B., exercitarea autorității părintești cu privire la minora C., programul de vizitare a minorei și contribuția la cheltuielile familiale.

Căsătoria dintre B. și A. a fost încheiată la data de 18.01.2003 în localitatea Sebeș, jud. Alba.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul ori reședința unul dintre viitorii soți sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unității administrativ-teritoriale respective. Art. 43 lit. c) din același act normativ dispune că în actele de naștere și, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu mențiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri: căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei.

Conform art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.

În condițiile în care din actele depuse la dosar a rezultat că Serviciul de Stare Civilă al localității Sebeș este cel care a refuzat sau poate refuza recunoașterea hotărârii de divorț pronunțată în Spania, în considerarea dispozițiilor cuprinse în art. 43 lit. c) din Legea nr. 119/1996 raportate la locul încheierii căsătoriei, reține că, competența de soluționare a prezentului litigiu aparține, în aplicarea art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalului Alba.

A mai reținut instanța că la data de 22.04.2013 A. s-a căsătorit, numele acesteia fiind în prezent A.

Învestit prin declinare, Tribunalul Alba, secția I civilă a pronunțat Sentința nr. 1115/11.07.2019, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut următoarele considerente:

În fața Tribunalului Alba s-a depus cererea adresată de petentă Primăriei Municipiului Sebeș și răspunsul acesteia.

Din Adresa de răspuns nr. x/8.07.2019 rezultă că sentința de divorț a fost operată pe marginea Actului de Căsătorie nr. x/18.01.2003 cu aprobarea DEPABD București nr. x/15.07.2011.

În acest context, s-a constatat că Serviciul de Stare Civilă al localității Sebeș a recunoscut hotărârea de divorț, astfel încât nu poate fi considerată drept o entitate care refuză recunoașterea și în raport de care competența de soluționare ar reveni Tribunalului Alba.

Prin notele de ședință depuse pentru termenul din 11 iulie 2019 petenta a învederat faptul că sentința de divorț nu este recunoscută de către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor din Municipiul Iași pentru a elibera cartea de identitate a minorei C.

Prin urmare, această entitate refuză recunoașterea sentinței de divorț pronunțată în Spania, context în care, s-a decis că, potrivit dispozițiilor art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului care a generat ivirea prezentului conflict de competență îl constituie acțiunea prin care reclamanta A. a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri judecătorești pronunțate la data de 05.02.2009 de Judecătoria de Primă Instanță nr. 5 din Alcala de Hanares, Spania, prin care s-a declarat desfăcută căsătoria dintre A. și B., s-a stabilit autoritatea părintească a ambilor părinți asupra minorei C. și s-a atribuit mamei spre creștere și educare minora.

Ambele instanțe aflate în conflict au reținut în motivarea soluției de declinare dispozițiile art. 1099 C. proc. civ., care prevede:

"(1) Cererea de recunoaștere se rezolvă pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul celui care a refuzat recunoașterea hotărârii străine. (2) În cazul imposibilității de determinare a tribunalului potrivit alin. (1), competența aparține Tribunalului București".

Aceste dispoziții sunt cuprinse în Titlul III din C. proc. civ., intitulat "Eficacitatea hotărârilor străine", în care, la art. 1094 se prevede:

"În sensul prezentului titlu, termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene."

Rezultă astfel, că aceste dispoziții se referă la statele nemembre ale Uniunii Europene.

Pentru statele membre ale Uniunii Europene, cum este cazul în speța dedusă judecății, sunt incidente dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, care, la art. 21 prevede: "(1) Hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură. (2) În special și fără a aduce atingere alin. (3), nu este necesară nici o procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunțate în alt stat membru în materie de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă niciunei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru. (3) Fără a aduce atingere secțiunii 4 din prezentul capitol, orice parte interesată poate solicita, în conformitate cu procedurile prevăzute de secțiunea 2 din prezentul capitol, pronunțarea unei hotărâri de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii hotărârii. Competența teritorială a instanței judecătorești indicată în lista comunicată Comisiei de fiecare stat membru în conformitate cu art. 68 este stabilită prin dreptul intern al statului membru în care se depune cererea de recunoaștere sau de refuz al recunoașterii."

Potrivit acestor dispoziții legale, competența teritorială a instanței care soluționează cererea de recunoaștere a hotărârii străine se determină potrivit listei comunicate Comisiei de fiecare stat membru, în temeiul art. 68 din Regulament.

Având în vedere că România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, nu a furnizat aceste informații, în lipsa unei reglementări exprese relativ la determinarea competenței teritoriale a instanței care soluționează cererea de recunoaștere a unei hotărâri străine de către un stat membru al Uniunii Europene și în fața unei lacune legislative, se impune a se stabili pe cale de interpretare norma procedurală incidentă.

Ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: " În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității", Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor din dreptul intern.

Cu referire la dreptul intern, așa cum s-a arătat, cererea de recunoaștere a hotărârii străine se rezolvă, potrivit art. 1099 C. proc. civ., pe cale principală de tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul sau, după caz, sediul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine, iar în cazul imposibilității de determinare a tribunalului, competența aparține Tribunalului București.

În cauza dedusă judecății, potrivit susținerilor reclamantei exprimate în notele de ședință depuse pe rolul Tribunalului Alba pentru termenul din 11 iulie 2019, sentința de divorț nu este recunoscută de către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor din Municipiul Iași, pentru a elibera cartea de identitate a minorei C., astfel că, în raport de prevederile art. 1099 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este instituția care "refuză" recunoașterea.

Așa fiind, pentru considerentele prezentate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Iași.