ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7526/2016 din 01 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 133 C. proc. civ., s-a anulat cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul A., iar prin decizia nr. 404 din 31 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins ca nefondat recursul.

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs recurentul A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 3,5,7,9 și 10 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, și analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să admită excepția și să respingă calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Astfel, împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În speța dedusă judecății, recurentul A. a atacat cu recurs o hotărâre irevocabilă, pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului, or, potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile legii hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În concluzie, față de considerentele expuse, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 137 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac exercitată de recurentul A., cu consecința respingerii ca inadmisibil a recursului ce face obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 404 din 31 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.