KERESZTES v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 5762/05 de către János KERESZTES împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 27 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, RızA Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători, Sally Dolle, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 1 februarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl János Keresztes, este un național maghiar care s-a născut în 1966 și locuiește în Budapesta. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl E. Hargitai, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1994 reclamantul a semnat un contract obligatoriu cu un individ privat, P.Sz., privind transportul mașinilor de tipărire. La 1 februarie 1995, el a introdus o acțiune de compensare împotriva P.Sz. în fața Curții de District Central Pest, solicitând instanței să-l oblige să plătească pentru daunele cauzate mașinilor în timpul transportului lor. La 3 aprilie 1998, Curtea Centrală de District de Pest a pronunțat o hotărâre interimar (közbenső ítélet) și a declarat reclamantul responsabil pentru prejudiciul. Acesta a făcut apel. La 18 mai 1999, Curtea Regională de Budapesta, în calitate de instanță a doua, a susținut hotărârea de primă instanță. La 21 noiembrie 2001, Curtea Centrală de Pest a acordat reclamantului o compensație. La 23 mai 2002, Curtea Regională de Budapesta, care a acționat ca instanță de a doua instanță, a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul Curții de District. În reluarea procedurii, la 27 mai 2003, Curtea Centrală de District a Pest a acordat reclamantului HUF 1.639.333 (aproximativ 6.508) plus dobânzi acumulate în compensare. Prin recurs, Curtea Regională de Budapesta a susținut această decizie la 14 septembrie 2004. Reclamantul s-a plâns că procedura a durat mult timp, în încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. DREPTUL Curții a primit următoarea declarație de la agentul guvernamental: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească ex grafia 6.400 euro dlui. Janos Keresztes, cu scopul de a asigura o soluționare prietenoasă a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 6.400 euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri, declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului “. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 5762/05

by János KERESZTES

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

27 March 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Rıza Türmen,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

judges,

Sally Dollé,

Section Registrar

.

Having regard to the above application lodged on 1 February 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr János Keresztes, is a Hungarian national who was born in 1966 and lives in Budapest. He was represented before the Court by Mr E. Hargitai, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1994 the applicant signed a mandatory contract with a private individual, P.Sz., concerning the transportation of printing-machines. On 1

February 1995 he brought an action in compensation against P.Sz. before the Pest Central District Court, requesting the court to oblige him to pay for the damage caused to the machines during their transportation.

On 3 April 1998 the Pest Central District Court delivered an interim decision

(közbenső ítélet)

and declared the respondent liable for the damage. The latter appealed. On 18 May 1999 the Budapest Regional Court, acting as a second-instance court, upheld the first-instance decision.

On 21 November 2001 the Pest Central District Court awarded the applicant some compensation.

On 23 May 2002 the Budapest Regional Court, acting as a second-instance court, quashed the first-instance decision and remitted the case to the District Court.

In the resumed proceedings, on 27 May 2003 the Pest Central District Court awarded the applicant HUF 1,639,333 (approximately EUR 6,508) plus accrued interest in compensation. On appeal, the Budapest Regional Court upheld this decision on 14 September 2004. It was served on the applicant’s lawyer on 8 November 2004.

COMPLAINT

The applicant complained that the proceedings had lasted an unreasonably long time, in breach of Article 6 § 1 of the Convention.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government’s Agent:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay

ex gratia

6,400 euros to Mr

János Keresztes with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case

.”

The Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 6,400 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case. ”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Registrar

President