Fehérvári împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 20987/05 de către János FEHÉRVÁRI împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 1 iulie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 31 mai 2005, având în vedere decizia de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl János Fehérvári, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1946 și locuiește în Budapesta.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl T. Kiss, un avocat care practică în Komárom. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și de Justiție. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 mai 1996, reclamantul a interzis o acțiune împotriva fostului său angajator, societatea privată a căilor ferate de stat maghiară, în fața Tribunalului de muncă din Budapesta, cere instanței să stabilească invaliditatea încetării ocupării forței de muncă. La 11 mai 2001, această instanță a pronunțat o decizie parțială, declarând că încheierea ocupării forței de muncă a reclamantului era ilegală.

În plus, a considerat că acuzatul este responsabil pentru daune. La 29 noiembrie 2002, Curtea Regională de Budapesta a modificat decizia parțială de primă instanță. La 15 aprilie 2004, Curtea de Muncire a Budapestei a constatat pentru reclamant. La 18 mai 2005, Curtea Regională de Budapesta a modificat hotărârea de primă instanță prin ridicarea cuantumului compensației datorate reclamantului. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura a durat un timp nerazonabil. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 6 400 de euro dlui János Fehérvári în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească suma de 6.400 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa.

Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 20987/05 by János FEHÉRVÁRI against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 1 July 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judges, and Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 31 May 2005, Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention), Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr János Fehérvári, is a Hungarian national who was born in 1946 and lives in Budapest.

He was represented before the Court by Mr T. Kiss, a lawyer practising in Komárom. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 21 May 1996 the applicant brought an action against his former employer, the Hungarian State Railways Private Company, before the Budapest Labour Court, asking the court to establish the invalidity of the termination of his employment. On 11 May 2001 this court delivered a partial decision, establishing that the termination of the applicant’s employment had been illegal. Moreover, it held that the defendant was liable for damages.

On 29 November 2002 the Budapest Regional Court modified the first-instance partial decision. On 15 April 2004 the Budapest Labour Court found for the applicant. On 18 May 2005 the Budapest Regional Court modified the first-instance decision by raising the amount of compensation due to the applicant. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings had lasted an unreasonably long time. THE LAW The Court received the following declaration from the Agent of the Government: “I declare that the Government of Hungary offer to pay 6,400 euros to Mr János Fehérvári with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of 6,400 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President