ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 300/2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 decembrie 2016, în Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, A. S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a solicitat să se dispună confirmarea planului de reorganizare a activității debitoarei.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin Sentința nr. 49/2017 din 27 ianuarie 2017, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus, printre altele, confirmarea planului de reorganizare a activității debitoarei S.C. B. S.R.L. și executarea acestui plan pe o perioadă de 3 ani, începând cu data confirmării.

Împotriva încheierii din 20 ianuarie 2017 și a Sentinței nr. 49/2017 din 27 ianuarie 2017, pronunțate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, creditorul S.C. C. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul constatării că planul de reorganizare nu a fost votat în adunarea creditorilor din 19 ianuarie 2017.

Apelul a fost înaintat Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrat sub nr. x/2014/a11.

Prin Decizia nr. 759 din 30 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes în declararea apelului, invocată de administratorul judiciar al debitoarei; a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2017 și a Sentinței nr. 49/2017 din 27 ianuarie 2017, pronunțate de Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 21 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 759 din 30 octombrie 2017 a aceleiași curți de apel, în sensul menționării caracterului definitiv al acestei decizii.

Recurenta S.C. C. S.R.L. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 759 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea deciziei recurate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar A. S.P.R.L., a depus întâmpinare la 21 mai 2018, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ. ", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, prin adresa comunicată la 26 martie 2018, recurentei i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursurilor, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării recursului .

Având în vedere că recurenta S.C. C. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 759 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 759 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED