Aleksanyan împotriva Rusiei

Reclamantul, dl Robert Vladimirovich Aleksanyan, este cetățean rus, născut în 1958 și locuiește în Soci, regiunea Krasnodar. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat inițial de dl P. Laptev, fostul Reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar ulterior de Reprezentantul lor, dna V. Milinchuk. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul deținea un teren, care se afla în posesia de facto a familiei sale de peste 20 de ani. În anul 2000, acesta s-a adresat autorității locale (Отдел архитектуры и градостроительства администрации Адлерского района г. Сочи) pentru a obține înregistrarea dreptului său asupra terenului.

Cu toate acestea, autoritatea locală i-a respins cererea. Reclamantul a introdus o acțiune împotriva autorității locale. La 1 august 2002, Judecătoria Districtului Adler din Soci a admis cererea reclamantului și a obligat pârâtul să înregistreze dreptul reclamantului asupra terenului în cauză. Nu a fost formulat apel împotriva hotărârii, iar aceasta a devenit obligatorie și executorie. La o dată nespecificată, pârâtul a depus o cerere de redeschidere a cauzei având în vedere circumstanțele nou descoperite. Pârâtul s-a referit la decizia șefului administrației locale din 22 iulie 2002 care ar fi putut influența rezultatul procedurii. Prin decizia din 20 noiembrie 2002, Judecătoria Districtului Adler a admis cererea pârâtului, a anulat hotărârea din 1 august 2002 și a redeschis procedura.

La 10 decembrie 2002, Judecătoria Districtului Adler a hotărât că cererea reclamantului trebuie respinsă. Cu toate acestea, la 23 ianuarie 2003, Tribunalul Regional Krasnodar a anulat această hotărâre în apel, a declarat nulă decizia din 22 iulie 2002 și a admis cererea reclamantului. La o dată nespecificată, pârâtul a depus o cerere de revizuire în cadrul controlului de supraveghere a deciziei de apel din 23 ianuarie 2003. La 16 octombrie 2003, Prezidiul Tribunalului Regional Krasnodar a ținut o audiere de control de supraveghere și a anulat decizia din 23 ianuarie 2003 și a trimis cauza spre o nouă examinare la prima instanță. Reclamantul a depus o cerere de control de supraveghere al deciziei din 16 octombrie 2003, însă la 28 iulie 2004, Curtea Supremă a Rusiei i-a respins cererea.

La 15 ianuarie 2004, Judecătoria Districtului Adler a lăsat acțiunea reclamantului fără examinare din cauza presupuselor neprezentări ale reclamantului la audieri. În octombrie 2004, de îndată ce reclamantul a aflat despre decizia din 15 ianuarie 2004, acesta a încercat să formuleze apel împotriva acesteia, susținând că nu fusese niciodată informat despre vreo audiere în fața judecătoriei districtuale. În decizia finală din 14 decembrie 2004, Tribunalul Regional Krasnodar a reținut că reclamantul nu a furnizat instanței motive valabile pentru absența sa de la audieri și că nu a ridicat această chestiune în fața instanței pentru o lungă perioadă de timp. Referirea reclamantului la lipsa citațiilor din dosarul cauzei a fost lăsată neexaminată.

Cu toate acestea, în urma cererii reclamantului, la 14 aprilie 2005, Prezidiul Tribunalului Regional Krasnodar a constatat că nu existau dovezi privind notificarea reclamantului cu privire la audierile din 10 și 15 ianuarie 2004 în dosarul cauzei. Pe acest temei, a anulat decizia din 15 ianuarie 2004 și a trimis cauza spre o nouă examinare la prima instanță. Rezultatul noii examinări a cauzei reclamantului nu a fost adus la cunoștința Curții.

The applicant, Mr Robert Vladimirovich Aleksanyan, is a Russian national who was born in 1958 and lives in Sochi, the Krasnodar Region. The Russian Government (“the Government”) were initially represented by Mr P. Laptev, the former Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights, and subsequently by their Representative, Mrs V. Milinchuk. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant possessed a plot of land, which was in his family’s de facto tenure for more than 20 years. In 2000 he applied to the local authority (Отдел архитектуры и градостроительства администрации Адлерского района г. Сочи) seeking to have his title to the plot registered.

However, the local authority refused his request. The applicant brought proceedings against the local authority. On 1 August 2002 the Adlerskiy District Court of Sochi granted the applicant’s claim and obliged the defendant to register the applicant’s title to the plot of land at issue. No appeal was lodged against the judgment, and it became binding and enforceable. On an unspecified date the defendant filed an application for reopening of the case in view of the newly discovered circumstances. The defendant referred to the decision of the head of the local administration dated 22 July 2002 which could have affected the outcome of the proceedings. By the decision of 20 November 2002 the Adlerskiy District Court granted the defendant’s request, quashed the judgment of 1 August 2002 and reopened the proceedings.

On 10 December 2002 the Adlerskiy District Court decided that the applicant’s claim should be dismissed. However, on 23 January 2003 the Krasnodar Regional Court quashed the above judgment on appeal, declared the decision of 22 July 2002 void and granted the applicant’s claim. On an unspecified date the defendant lodged an application for supervisory review of the appeal decision of 23 January 2003. On 16 October 2003 the Presidium of the Krasnodar Regional Court held a supervisory-review hearing and quashed the decision of 23 January 2003 and remitted the case for a fresh examination at the first-instance court. The applicant lodged an application for supervisory review of the decision of 16 October 2003, but on 28 July 2004 the Supreme Court of Russia dismissed his request.

On 15 January 2004 the Adlerskiy District Court left the applicant’s action without consideration due to the applicant’s alleged failures to appear for the hearings. In October 2004, as soon as the applicant learned about the decision of 15 January 2004, he tried to file an appeal against it claiming to have never been apprised of any hearings before the district court. In the final decision of 14 December 2004 the Krasnodar Regional Court held that the applicant had failed to provide the court with valid reasons for his absence from the hearings and that he had failed for a long time to raise this issue before the court. The applicant’s reference to the absence of summons in the case file was left unexamined.

However, following the applicant’s request, on 14 April 2005 the Presidium of the Krasnodar Regional Court found that there had been no proof of the applicant’s notification of the hearings of 10 and 15 January 2004 in the case file. On that ground it quashed the decision of 15 January 2004 and remitted the case for a fresh examination at the first-instance court. The outcome of the fresh examination of the applicant’s case has not been made known to the Court.