ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2192/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2192/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul A. a solicitat instantei ca, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. București și S.C. C. S.A., să constate că activitatea desfășurată de acesta în perioada 22 mai 1990 - 1 aprilie 2001 se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% și să dispună obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la eliberarea unei adeverințe în acest sens, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea pronunțată în primă instanță
Prin Sentința civilă nr. 461 din 27 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A.. A fost respinsă excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâta S.C. Transelectrica S.A. în întâmpinare. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Transelectrica București și, în consecință, s-a respins acțiunea față de aceasta. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. și SC. C. S.A..
Această hotărâre a fost atacată cu apel de către reclamantul A..
Prin registratura instanței a fost depusă, la data de 20 iunie 2018, o cerere prin care reclamantul a arătat instanței că înțelege să renunțe la judecata cauzei, anexând și declarația notarială de renunțare.
Decizia pronunțată de curtea de apel
Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 1796 din 21 iunie 2018 a admis apelul reclamantului. A dispus anularea sentinței primei instanțe și a luat act de renunțare la judecata acțiunii.
Calea de atac formulată în cauză
Această ultimă decizie a fost atacată cu recurs de către pârâta B. S.A..
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurenta a invocat încălcarea prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare."
A arătat că, potrivit informațiilor de pe portalul instanțelor de judecată, apelul a avut un singur termen, la 21 iunie 2018, când instanța nu a acordat pârâtei un termen pentru a-și exprima poziția față de cererea de renunțare a reclamantului.
A mai susținut partea că nu a fost prezentă la termenul când s-a judecat cauza și că nu i s-a comunicat în scris cererea reclamantului, deși aceasta a fost formulată la 20 iunie 2018.
Considerând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea pricinii spre rejudecare instanței de apel pentru a respinge cererea de renunțare la judecată.
Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 3 octombrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva Deciziei nr. 1796 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 21 noiembrie 2019.
Apărările formulate în cauză
Intimata Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica SA", a formulat întâmpinare, invocând excepția nulității recursului din mai multe perspective: lipsa mențiunilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. lipsa motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul; lipsa dovezii calității de reprezentant al reprezentantului legal al recurentei pârâte - lipsa extrasului din registrul public în care este menționată împuternicirea reprezentanților persoanelor juridice de drept privat. A fost ridicată și excepția lipsei de interes în formularea recursului.
Intimata C. S.A., prin întâmpinarea depusă, a susținut inadmisibilitatea căii de atac, pe motiv că decizia recurată a fost pronunțată într-un litigiul de muncă.
Recurenta a depus răspuns la cele două întâmpinări, prin care a combătut punctual excepțiile invocate, precum și apărările intimaților.
Completul de filtru a respins toate excepțiile invocate, motivarea regăsindu-se în cadrul încheierii de admitere în principiu din 3 octombrie 2019.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând recursul formulat de pârâta S.C. B. S.A., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: ... 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."
Astfel cum s-a reținut și prin raportul de admisibilitate în principiu a recursului, criticile conturate de recurentă prin memoriul de recurs vizează pronunțarea deciziei cu nesocotirea normelor de drept procesual referitoare la condițiile în care se poate lua act de renunțare la judecata cauzei în calea de atac, fiind susceptibile de încadrare în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Totodată, s-a argumentat că prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ., instanța de apel a produs pârâtei un prejudiciu ce nu poate fi îndreptat decât prin anularea hotărârii și rejudecarea apelului.
Înalta Curte notează că dispozițiile art. 406 C. proc. civ. reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziție al părții în cauză.
Alin. (4) al acestui articol stipulează: "Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare", iar potrivit alin. (5), Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză".
Astfel, dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea este condiționată de acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va amâna judecata pentru ca acesta să-și exprime poziția față de cererea de renunțare. În acest caz, indiferent după cum are sau nu termen în cunoștință, pârâtul va fi înștiințat în legătură cu cererea reclamantului, pentru a se pronunța asupra renunțării. Numai în aceste condiții, lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.
În considerentele Deciziei nr. 1796/2018, instanța a reținut că, în raport de manifestarea de voință a reclamantului și de lipsa de răspuns a intimatei S.C. B. S.A., care se interpretează drept un acord tacit la renunțare la judecată, în temeiul prevederilor art. 406 C. proc. civ., se impune a se lua act de renunțarea la judecata acțiunii. Drept consecință, a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței primei instanțe, care a fost anulată în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.
Din parcurgerea actelor dosarului, Înalta Curte reține că, la 20 iunie 2018, după exercitarea căii de atac a apelului împotriva Sentinței civile nr. 461 din 27 februarie 2018 a Tribunalului Dolj și după depunerea întâmpinărilor de către intimatele C. S.A., Compania Națională de Transport al Energiei Electrice Transelectrica S.A. și B. S.A., apelantul reclamant A. a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii pendinte, cerere ce nu a fost comunicată intimatelor pârâte. Acesta nu a depus o cerere de renunțare la soluționarea căii de atac a apelului.
Ca atare, instanța constată că, în condițiile art. 406 alin. (1) și (5) C. proc. civ., cu referire la art. 406 alin. (4) C. proc. civ., pentru a se lua act în mod legal de renunțarea la judecarea cererii de chemare în judecată, este necesar a se obține acordul părților adverse, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
În situația de față, întrucât această manifestare de voință a intervenit după termenul la care părțile au fost citate, instanța de apel era obligată, în lipsa de la dezbateri a părților intimate, să acorde un termen acestora pentru a-și putea exprima punctul de vedere cu privire la renunțare, conform art. 406 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ.. Numai în lipsa unui răspuns până la termenul acordat, curtea de apel putea aprecia asupra existenței unui acord tacit față de poziția procesuală formulată de apelantul reclamant. Or, în speță, intimatele pârâte nu au fost înștiințate în legătură cu cererea reclamantului, pentru a se pronunța asupra renunțării, instanța dând eficiență dispozițiilor art. 406 alin. (4) C. proc. civ. chiar la primul termen de judecată, fără a da posibilitatea acestor părți să formuleze un punct de vedere la cererea de renunțare.
Drept consecință, Înalta Curte constată că, în mod nelegal, instanța de apel, cu încălcarea principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil, dar și a dispozițiilor art. 406 alin. (4) și (5) C. proc. civ., a luat act de renunțarea apelantului reclamant la judecata acțiunii.
Având în vedere argumentele expuse, pentru a înlătura vătămarea produsă recurentei pârâte, conform art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1796 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, cu respectarea condițiilor impuse de prevederile art. 406 C. proc. civ., asupra cererii de renunțare la judecata acțiunii introductive de instanță, formulată de apelantul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva Deciziei nr. 1796 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2019.