ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 858/2019

HOTĂRÂRE

07.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 858/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Stehaia la data de 4 martie 2019, sub numărul x/313/2019, reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei să-i permită să aibă legături personale cu minorul C., născut la data de 13 octombrie 2017, în sensul de a-l putea prezenta pe minor la un consult de specialitate la Clinica de chirurgie infantilă, conform biletului de trimitere servicii medicale clinice emis de medicul de familie dr. D..

Prin Sentința nr. 69 din 25 martie 2019, Judecătoria Strehaia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.

Instanța a avut în vedere prevederile art. 998 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Referitor la competența teritorială, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Conform art. 106 alin. (1) din C. civ., ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 265 din C. civ., înscris în Cartea a II-a Despre familie, "Toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător."

S-a arătat că cererea prin care se solicită stabilirea locuinței minorului, în îndeplinirea îndatoririlor părintești, precum în cazul de față luarea minorului de la mama pârâta de către tată, pentru ca minorul să fie supus unei investigații medicale, este o cerere în materie de ocrotire a persoanei fizice minore, iar o asemenea cerere revine spre soluționare, în virtutea art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul, ca persoană ocrotită.

Domiciliul minorului, în temeiul dispozițiilor art. 92 alin. (1) din C. civ., este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.

S-a constatat că la momentul promovării prezentei cereri de ordonanță președințială locuința statornică a minorului se afla la locuința tatălui său, cu toate că în realitate minorul locuia cu mama sa, în localitatea Făuroaia, arondată din punct de vedere teritorial Judecătoriei Strehaia.

Drept urmare, reținând că locuința statornică a minorului a fost la data sesizării instanței la locuința tatălui său, în localitatea Pogănești și în raport de prevederile legale invocate, s-a reținut că instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Lugoj, în circumscripția căreia se află domiciliul minorului.

Prin Sentința nr. 1301 din 11 aprilie 2019, Judecătoria Lugoj a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.

La pronunțarea acestei instanța a avut în vedere că în materia minori și familie, în cauzele având drept obiect ordonanțe președințiale, este competentă teritorial, ca instanță de tutelă, instanța de la domiciliul actual și real al minorului, în conformitate cu prevederile art. 998 raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., cu referire la art. 265 și art. 107 din C. civ. și art. 114 din C. proc. civ.

S-a arătat că în cauza de față, obiectul cererii de chemare în judecată vizează stabilirea unui program de legături personale cu minorul, competența teritorială de soluționare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu prevederile art. 114 din C. proc. civ., în raport de domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, competența fiind exclusivă și de ordine publică.

În speță, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ancheta socială efectuată la locuința reclamantului și susținerile necontestate ale părților, instanța a reținut că minorul este un copil din afara căsătoriei și a locuit împreună cu ambii părinți în localitatea Pogănești, județul Timiș, până în data de 22 februarie 2018, când pârâta a plecat împreună cu minorul la domiciliul părinților săi, în localitatea Făuroaia, comuna Breznița - Motru, jud. Mehedinți, unde locuiește și în prezent.

În interpretarea sintagmei "de domiciliu al minorului" și prin raportare la excepția de necompetență teritorială invocată, instanța a avut în vedere locuința efectivă a minorului, ca persoană asupra căreia incumbă obiectul cauzei, la momentul înregistrării acțiunii - 04.03.2018, și nu prezumția că domiciliul minorului ar fi similar cu cel al reclamantului, în condițiile în care, până la data de 22.02.2018, minorul a locuit în mod statornic cu ambii părinți, iar ulterior nu s-a dovedit existența unui acord al părților privind stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantului.

Astfel, câtă vreme minorul C. locuiește în prezent cu mama acestuia în comuna Breznița - Motru, sat Făuroaia, jud. Mehedinți, iar Judecătoria Strehaia este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Lugoj și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei să-i permită să aibă legături personale cu minorul C., născut la data de 13 octombrie 2017, în sensul de a-l putea prezenta pe minor la un consult de specialitate la Clinica de chirurgie infantilă, conform biletului de trimitere servicii medicale clinice emis de medicul de familie dr. D..

Art. 106 din C. civ. prevede la alin. (1) că:

"Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 din C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Problema care a determinat ivirea prezentului conflict de competență a privit interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu cu privire la persoana ocrotită.

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei. Așadar, noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Se reține că din ancheta socială aflată la dosarul Judecătoriei Stehaia reiese că minorul locuiește împreună cu mama sa, pârâta B., în satul Făuroaia, județul Mehedinți, la părinții pârâtei.

De altfel, în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul a arătat că pârâta a plecat împreună cu minorul de la locuința sa din localitatea Pogănești la data de 22 februarie 2019. De asemenea, în întâmpinarea depusă la dosarul Judecătoriei Lugoj se învederează de către pârâtă că la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată aceasta locuia împreună cu minorul în comuna Breznița-Motru, satul Făuroaia.

Față de toate aceste împrejurări, pentru stabilirea competenței teritoriale, în aplicarea art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a persoanei ocrotite, anume în localitatea Făuroaia, județul Mehedinți, ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Strehaia.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul minorul.