ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2032/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2032/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 58 din 10 februarie 2017, Judecătoria Toplița a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare contract de întreținere, formulată de reclamantul A.
Prin Decizia nr. 292 din 4 aprilie 2018, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON către intimatul B.
Prin Decizia nr. 99R din 2 aprilie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 292 din 4 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. x/2014, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON către intimatul B. și în cuantum de 2.100 RON către intimații C., D., E., F., G., H. și I.
Împotriva Deciziei nr. 99R din 2 aprilie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș a formulat recurs reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Totodată, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Recursul declarat în cauză de către reclamantul A. a fost formulat împotriva Deciziei nr. 99/R din 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în recurs.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, prevederile art. 129 din Constituția României statuând în sensul că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată într-un recurs declarat de același reclamant, se constată că decizia atacată nu mai este supusă acestei căi de atac.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de reclamantul A., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 99/R din data de 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2014.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2019.