ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 577/2020

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 02.03.2017, pe rolul Tribunalului București, reclamanții A. și SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Administrației și Internelor - DGPMB - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestora, în temeiul răspunderii civile delictuale, la plata prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de către angajați ai Parchetului de pe lângă Tribunalul București și lucrători din cadrul Direcției Generale de Politie a Municipiului București - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, cu ocazia cercetării penale efectuate în Dosarul nr. x/2012, constând în suma de 621.884 euro, echivalent în RON, daune materiale suferite de către SC B. SRL și suma de 22.500 euro, echivalent în RON, daune materiale suferite de A., reprezentând prețul apartamentului vândut pentru rambursarea creditului garantat de la C. SA, suma de 88.565,38 RON, reprezentând credit plus dobânzi restante, achitate din fonduri proprii către D., în baza contractului de credit x din 07.01.2014, precum și 200.000 euro, echivalent în RON, reprezentând daune morale menite să compenseze traumele emoționale, depresia cauzată tuturor membrilor familiei care se știau nevinovați de săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, starea de incertitudine în care au trăit până în iulie 2015, când s-a dispus clasarea, despărțirea în fapt a soților (dl. A. fiind forțat să plece peste hotare să muncească ocazional pentru întreținerea familiei), scăderea drastică a nivelului de trai și necesitatea de a fi susținuți de rude, lungi perioade de timp, incapacitatea de a mai reveni la un trai de viață decent obținut prin muncă cinstită, așa cum aveau anterior lunii iunie a anului 2012.

Prin Sentința civilă nr. 1401/13.10.2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A. și SC B. SRL.

Prin Decizia civilă nr. 1042/A/18.10.2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile exercitate de reclamanți.

Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A..

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la 16 septembrie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate, însă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum i s-a pus în vedere prin raport.

Completul de filtru C4, la data de 8 octombrie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 27 februarie 2020, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, prin întâmpinare, a adus argumente în sprijinul soluției de respingere a recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul reclamantului A. în raport de excepția netimbrării, semnalată și prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. dispun că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Prin adresa întocmită la 16 septembrie 2019 și comunicată la 21 octombrie 2019, potrivit dovezii de la dosar recurs, însoțită de raport, i s-a pus în vedere recurentului că are obligația de a achita și a depune la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, taxa judiciară de timbru în cuantum de 9.332,35 RON, pentru soluționarea recursului. Cuantumul taxei judiciare de timbru a fost calculat în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. e) și f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurentul fiind citat cu mențiunea de a satisface timbrajul cererii de recurs, sub sancțiunea anulării acesteia, ca netimbrate. Prin același act procedural, partea a fost înștiințată și că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a ajutorului public judiciar, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Față de împrejurarea că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, astfel cum rezultă din actele dosarului și din verificările efectuate la registratura secției I civile a instanței supreme, la închiderea programului, pentru termenul de judecată din 27 februarie 2020, în complet de filtru, și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar în condițiile reglementate de O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în aplicarea prevederilor legale anterior evocate, Înalta Curte va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1042A din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2020.

GGC - GV