ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 10 mai 2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bâlteni, județul Gorj, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 34 din 14 martie 2016 de reziliere a Contractului de finanțare nr. x din 15 septembrie 2014 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, obligarea pârâtului la respectarea obligațiilor asumate prin Contractul de finanțare nr. x din 15 septembrie 2014, respectiv plata lucrărilor executate în cadrul Programului "Îmbunătățirea calității infrastructurii de educație din Comuna Bâlteni, județul Gorj, prin reabilitare Școală Generală cu clasele I - VIII din satul Bâlteni", cu cheltuieli de judecată.

La data de 24 octombrie 2016, reclamanta a depus note scrise prin care a invocat excepția de nelegalitate a Notei de neconformitate SVAPCI nr. x din 16 februarie 2015, înregistrată la UAT Bâlteni sub nr. x din 18 februarie 2015.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2017, Curtea de Apel Craiova a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, ca inadmisibilă, și a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bâlteni a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării probatoriilor solicitate și soluționării pe fond, atât a excepției de nelegalitate, cât și a fondului cauzei.

În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă susține că instanța fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, respingând ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Notei de neconformitate nr. x/2015.

Astfel, recurenta reclamantă consideră că nu există nicio prevedere prin care să fie exceptată de la controlul legalității, pe calea excepției de nelegalitate, nota de neconformitate în discuție, și, mai mult, prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 vizează procedura de contestare a unor titluri de creanță și nu procedura de contestare a unor note de neconformitate.

În plus, în raport de procedura prevăzută de art. 51 și urm. din O.U.G. nr. 66/2011, susține recurenta că instanța de fond putea să respingă excepția de nelegalitate privind nota de constatare pentru că aceasta nu are caracterul unui act administrativ, singurul act administrativ fiind decizia de soluționare a contestației.

În consecință, recurenta consideră că este admisibilă excepția de nelegalitate invocată iar pe fond, susține că este nelegală Nota de neconformitate nr. x/2015, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii prin care a invocat excepția de nelegalitate, reiterate în cererea de recurs.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei intimata a invocat excepția nulității recursului, apreciind că reclamanta nu formulează o veritabilă critică la adresa legalității sentinței civile atacate ci reproduce apărările formulare în fața instanței de fond; în subsidiar, intimata solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.

Referitor la excepția invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din memoriul de recurs, reclamanta susține că, respingând ca inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată, instanța fondului a aplicat greșit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel că argumentele acesteia pot fi încadrate în ipoteza prevăzută de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la recursul exercitat împotriva Sentinței nr. 5 din 10 ianuarie 2017, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Deciziei nr. 34 din 14 martie 2016 de reziliere a Contractului de finanțare nr. x din 15 septembrie 2014, emisă de intimata Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, obligarea intimatei la respectarea obligațiilor asumate prin Contractul de finanțare nr. x din 15 septembrie 2014, respectiv plata lucrărilor executate în cadrul programului "îmbunătățirea calității infrastructurii de educație în Comuna Bâlteni, jud. Gorj prin reabilitare Scoală Generala cu clasele I - VIII din satul Bâlteni" și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că decizia de reziliere a Contractului de finanțare nr. x din 15 septembrie 2014 a fost emisă în considerarea Notei de neconformitate nr. x din 16 februarie 2015, prin care a fost aplicată în sarcina recurentei reclamante o corecție de 100% din finanțarea nerambursabilă, notă ce a devenit definitivă.

Reclamanta a invocat, în fața instanței de fond, excepția de nelegalitate a Notei de neconformitate SVAPCI nr. x din 16 februarie 2015 însă, prin sentința civilă recurată în prezenta cauză, curtea de apel a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate, apreciind că este prevăzută de lege pentru contestarea acesteia o altă procedură și anume aceea stabilită prin art. 51 și urm. din O.U.G. nr. 66/2011.

Asupra modului de contestare a notei de neconformitate, care reprezintă în fapt o notă de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, instanța fondului precizează că, în cap. V din O.U.G. nr. 66/2011 este descrisă modalitatea de contestare, indicându-se la art. 51 alin. (2) faptul că deciziile date în soluționarea contestației pot fi atacate de contestatar la instanța de contencios administrativ competentă.

Prin urmare, referitor la Nota de neconformitate nr. x din 16 februarie 2015, O.U.G. nr. 66/2011 a stabilit modul de contestare pe care reclamanta nu a înțeles să îl urmeze în totalitate, în sensul că decizia dată în soluționarea contestației nu a fost atacată în instanță.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004 "(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

Din coroborarea art. 4 și art. 5 din Legea 554/2004 rezultă că actele administrative exceptate de la controlul de legalitate pe calea acțiunii directe sunt exceptate și de la controlul pe calea excepției de nelegalitate.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede o altă procedură judiciară. Prin urmare, calea excepției de nelegalitate nu a fost reglementată de legiuitor pentru a crea o cale de evitare a unei proceduri judiciare speciale.

Competența instanței de contencios administrativ de a verifica pe calea excepției legalitatea unui act administrativ nu poate fi atrasa prin invocarea art. 4 din Legea 554/2004 atunci când este vorba de un act administrativ pentru modificarea sau desființarea căruia legea specială prevede o procedură judiciară specială.

Ca atare, curtea de apel a respins excepția de nelegalitate invocată ca inadmisibilă și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă cât timp decizia de reziliere a contractului de finanțare este consecința directă a Notei de neconformitate nr. x din 16 februarie 2015.

Soluția primei instanțe este legală, apreciază Înalta Curte, reflectând corecta aplicare a dispozițiilor art. 4 și 5 din Legea nr. 554/2004.

Conform dispozițiilor anterior citate, excepția de nelegalitate constituie un mijloc de apărare pus de legiuitor la îndemâna celor interesați, pe calea căruia instanța în fața căruia a fost ridicată această excepție poate proceda la un control de legalitate indirect asupra unui act administrativ cu caracter individual, în contextul îndeplinirii condițiilor de procedură prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

În esență, excepția de nelegalitate este admisibilă ori de câte ori actul administrativ criticat pe această cale poate fi atacat pe calea unei acțiuni directe în contencios administrativ, de genul celei prevăzute la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Or, nota de neconformitate analizată în cauză nu poate fi atacată nici direct la instanța de contencios administrativ și, prin urmare, nici pe calea excepției de nelegalitate, din moment ce legiuitorul a prevăzut că nu titlul de creanță poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ ci decizia de soluționare a contestației formulate împotriva unui astfel de titlu, fie că este vorba de procesul-verbal de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare, fie că este vorba de nota de constatare a neregulii.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, împotriva titlului de creanță persoana interesată poate formula contestația administrativă, soluționată prin decizia la care face referire art. 51 alin. (1) din actul normativ în discuție.

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, în condițiile în care titlurile de creanță prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 nu pot fi contestate pe calea unei acțiuni directe la instanța de contencios administrativ, o atare contestație fiind admisibilă numai împotriva deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative formulate împotriva acestor titluri, în mod corect a apreciat instanța de fond că este inadmisibilă și excepția de nelegalitate privind aceste titluri de creanță.

Față de aceste considerente Înalta Curte constată nefondată critica reclamantei privitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 4 de către prima instanță, astfel că recursul de față va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bâlteni, județul Gorj, împotriva Sentinței nr. 5 din 10 ianuarie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP