ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2099/2019

HOTĂRÂRE

14.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2099/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 2164 din 19 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Arad, secția civilă, a respins cererea de validare a popririi, formulată de creditoarea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad, în contradictoriu cu debitorul A. și terțul poprit SC B. SRL

Prin Încheierea din 15 iunie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Arad, secția civilă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de creditoarea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad.

Prin Decizia civilă nr. 941 din 28 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins apelul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad împotriva Încheierii din 15 iunie 2016 a Judecătoriei Arad.

Prin Sentința civilă nr. 1959 din 26 aprilie 2018, Judecătoria Arad, secția civilă a admis contestația la executare formulată de contestatorul A.; a anulat titlu executoriu și în totalitate formele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. x/27.09.2011 al intimatei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad; a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare începerii executării silite, urmând a restitui contestatorului sumele poprite până la data rămânerii definitive a prezentei contestații la executare; a respins cererea de chemare în garanție formulată de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad în contradictoriu cu chemata în garanție Compania Națională Poșta Română SA, Compania Poșta Română SA - Oficiul Județean de Poștă Arad; a obligat intimata la plata sumei de 1698,70 RON către contestator reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.

Prin Decizia nr. 73 din 9 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Arad, secția I civilă, a admis recursul declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad împotriva Sentinței civile nr. 1959 din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Arad; a modificat sentința civilă, în sensul că a admis excepția tardivității contestației la executare; a respins, ca tardivă, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva intimatei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad; a menținut dispoziția primei instanțe de respingere a cererii formulate de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad având ca obiect chemarea în garanție a Companiei Naționale Poșta Română SA; fără cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 75 R din 25 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad, secția I civilă, a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad și Compania Națională Poșta Română SA împotriva Deciziei civile nr. 73 din 9 octombrie 2018 a Tribunalului Arad.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

Prin Decizia civilă nr. 378 din 19 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 73 din 9 octombrie 2018 a Tribunalului Arad, formulată de revizuentul A..

Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs revizuentul A.. Calea de atac a fost înregistrată la 23 august 2019 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 6.

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, modificarea/casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată și completată, invocând generic dispozițiile art. 304 și art. 304

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât s-a reținut în mod greșit de către Curtea de Apel Timișoara faptul că în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Arad s-a evocat fondul, în condițiile în care la termenul de judecată din 9 octombrie 2018, când s-a pronunțat decizia atacată, instanța a dat cuvântul atât pe excepții, cât și pe fondul cauzei.

În opinia sa, atâta vreme cât nu există dovada comunicării Deciziei nr. 112/2011 a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, nu există un titlu executoriu, iar cererea de validare a deciziei nu a fost introdusă în termenul de prescripție de 3 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 405 vechiul Cod de civil și art. 705 Noul C. civ., dar nici înlăuntrul termenului de perimare de 1 an, potrivit art. 248 alin. (1) vechiul C. proc. civ.

Prin urmare, această decizie nu putea fi pusă în aplicare pe calea executării silite, ceea ce explică lipsa interesului recurentului în formularea unei contestații la executare.

A învederat încălcarea dispozițiilor art. 136 coroborate cu cele ale art. 132 din vechiul C. proc. civ., având în vedere că excepția tardivității și cea a inadmisibilității contestației la executare au fost invocate de către Tribunalul Arad la termenul de judecată din 1 august 2018 și nu la primul termen de judecată.

De asemenea, a susținut că motivul tardivității nu este unul real, atâta vreme cât nu s-a dovedit existența unui titlu executoriu și nici faptul comunicării deciziei recurentului, ceea ce echivalează cu adăugarea la lege și cu o interpretare arbitrară a acesteia.

A precizat că motivarea deciziei atacate se bazează atât pe prevederile din vechiul C. proc. civ., cât și pe cele din Noul C. proc. civ., ceea ce în opinia recurentului reprezintă o ilegalitate și probabil scopul pentru care dosarele nr. x/2017 și nr. y/2019 s-au judecat pe dispozițiile vechiul C. proc. civ.

Conchizând, a susținut contradictorialitatea dintre hotărârile pronunțate în dosarele nr. x/2016 și nr. y/2017, în condițiile în care excepția tardivității contestației la executare a fost ridicată în ultimul dosar, iar în primul dosar s-a apreciat că cererea de validare a popririi a fost formulată în termenul de 6 luni.

A mai invocat nerespectarea principiului continuității completului de judecată care a soluționat cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017.

Prin notele scrise, recurentul-revizuent a reiterat aspectele învederate în cererea de recurs și, în plus, a făcut referiri la imparțialitatea unora dintre membrii completului care a judecat dosarul nr. x/2017, la faptul că Tribunalul Arad nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 112/2011, invocată de recurent în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale pct. 37 și 38 din Decizia nr. 36/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. de la 1865.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din această perspectivă, se reține o primă critică adusă deciziei atacate susceptibilă de încadrare în motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea deciziei atacate motivat de împrejurarea că decizia ce a făcut obiectul cererii de revizuire a evocat fondul pricinii, expunând aspecte ce țin de această argumentare.

Conform dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.

Din formularea textului legal rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, iar nu exemplificativă, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege.

În speță, revizuentul a invocat că Decizia nr. 73 din 9 octombrie 2018 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. x/2017, este contrară Deciziei civile nr. 941 din 28 septembrie 2016 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Acest motiv deschide părților posibilitatea exercitării revizuirii pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, astfel încât este încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Or, prin Decizia nr. 73 din 9 octombrie 2018 Tribunalul Arad, secția I civilă, a admis recursul declarat de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad împotriva Sentinței civile nr. 1959 din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Arad, pe care a modificat-o, respingând, ca tardivă, contestația la executare formulată de revizuent.

Așa fiind, în mod corect Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a concluzionat că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., respectiv calea de atac a revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, premisă care nu se regăsește în speță.

Așa fiind, critica recurentului nu este aptă să înfrângă raționamentul instanței de revizuire care a reținut, fără a analiza aspecte care țin de judecata recursului, neîntrunirea condiției de a evoca fondul prin raportare la soluția dată de Tribunalul Arad în baza unei excepții procesuale care, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a făcut inutilă cercetarea în fond a pricinii.

O altă critică invocată în cererea de recurs și care se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la motivarea deciziei atacate prin prisma prevederilor vechiul C. proc. civ. și a celor din Noul C. proc. civ.

Or, hotărârea supusă controlului judiciar este argumentată în drept pe dispozițiile art. 137 alin. (1) coroborate cu art. 322 C. proc. civ. de la 1865, aspect care rezultă cu evidență în motivarea deciziei recurate și care justifică soluția adoptată.

Celelalte critici aduse deciziei atacate nu pot fi supuse analizei instanței de recurs deoarece nu au legătură cu considerentele care au stat la baza pronunțării soluției recurate, atâta timp cât, prin prisma dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., cererea revizuentului a fost examinată doar din perspectiva îndeplinirii condițiilor impuse de legiuitor la art. 322 C. proc. civ., context în care instanța de revizuire a apreciat că examinarea excepțiilor invocate în cauză, precum și a fondului pricinii, a devenit inutilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 378 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.