ÎCCJ, Decizia nr. 40/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1514 din camera de consiliu de la 26 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declinat în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, reținând că cererea este întemeiată pe motive de bănuială legitimă și vizează un dosar aflat pe rolul unei judecătorii din circumscripția respectivei curți de apel, iar art. 142 alin. (1) C. proc. civ. dispune în sensul că "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie [...] din circumscripția acesteia".

Împotriva hotărârii menționate la pct. 1, a declarat recurs petentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2019.

III. Procedura de filtrare

Recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți, au fost urmate procedura de pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 decembrie 2019, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor de comunicare atașate la dosar, iar recurentul a depus concluzii scrise.

IV. Considerentele Înaltei Curți

Înainte de a proceda la verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru argumentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Decizia ce formează obiectul recursului nu este supusă niciunei căi de atac, conform dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd următoarele:

"Art. 132. - […] (3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1514 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2020.

GGC - NN