Decizia nr. 6/2018 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — cale de atac împotriva încheierii nr. 235/2016 a Tribunalului Suceava

Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2016, sub nr. x/2013, la Tribunalul Suceava, secția I civilă, petentul A., contestator în Dosarul nr. x/2013 al aceleiași instanțe, a recuzat completul de judecată C4R civil, format din d-nii judecători B., C. și D..

Prin încheierea nr. 235 din 13 mai 2016, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins cererea de recuzare formulată de petentul A., ca nefondată.

Recursul declarat de A. împotriva încheierii nr. 235 din 13 mai 2016 a Tribunalului Suceava, secția I civilă a fost constatat perimat de către Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin Decizia nr. 81 din 19 septembrie 2017.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs fără a motiva în fapt și drept cererea de recurs.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității cererii de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., urmând să o admită pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. per a contrario, dacă dezvoltarea memoriul de recurs nu face posibilă identificarea unor critici și încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. Recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege - art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate sub aspectul legalității acesteia din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate. În speță, se constată că recurentul A. nu a formulat critici ce ar putea face o posibilă încadrare a acestora într-unul din motivele de recurs evocate. De altfel, se constată că nu se poate da eficiență dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. pentru ca instanța să încadreze susținerile dezvoltate în cererea de recurs în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Astfel, în susținerea prezentei căi de atac, recurentul și-a structurat recursul invocând nemulțumiri față de soluțiile date în cauzele sale și actul de justiție, însă fără a aduce vreo critică cu privire la sancțiunea procedurală reținută de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin Decizia nr. 81 din 19 septembrie 2017, prin care s-a constatat perimat recursul declarat împotriva încheierii nr. 235 din 13 mai 2016 a Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă, în raport cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ. Or, simpla exercitare a căii de atac a recursului, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. l-9 C. proc. civ. nu este suficientă pentru a analiza din perspectiva nelegalității decizia recurată, lipsa acestora fiind sancționată de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cu nulitatea cererii. Așa fiind, constatând că recurentul A. nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, urmează să constate nulitatea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 81 din 19 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.