ÎCCJ, Decizia nr. 100/2020

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Decizia nr. 656 din data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 203 din data de 08.05.2019 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a declarat apel petentul A.

Prin Decizia penală nr. 285/A din data de 26 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei nr. 656 din data de 28 iunie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Nemulțumit fiind de soluție, A. a formulat recurs împotriva acestei decizii, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți - Completul de 5 Judecători la data de 05 noiembrie 2019 sub nr. x/2019.

Prin Decizia penală nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019, în Dosarul nr. x/2019 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 285/A din data de 26 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că recurentul a promovat o cale de atac ce nu era prevăzută de C. proc. pen., iar hotărârea atacată nu era susceptibilă să facă obiectul unei căi de atac.

II. Împotriva Deciziei penale nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 6 martie 2020.

Prin rezoluția din camera de consiliu din data de 16 aprilie 2020, având în vedere dispozițiile art. 64 alin. (5) din cuprinsul Anexei 1 la Decretul Președintelui României nr. 240 din data de 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României și Ordinul nr. 71 emis de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 3 martie 2020, forma consolidată la data de 31 martie 2020, constatând existența unor motive obiective ce pun instanța în imposibilitatea desfășurării ședinței de judecată la termenul din data de 27 aprilie 2020, s-a constatat suspendată de drept judecarea cauzei aflate pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 2 - 2020 din ședința de judecată cu termen la data de 27 aprilie 2020.

Prin rezoluția din camera de consiliu din data de 18 mai 2020, având în vedere încetarea, începând cu data de 15 mai 2020 a stării de urgență instituite pe o durată de 30 de zile pe întreg teritoriul României prin art. 1 din Decretul nr. 195 din data de 16 martie 2020 emis de Președintele României și prelungită prin dispozițiile art. 1 din Decretul Președintelui României nr. 240 din data de 14 aprilie 2020, art. 1 din Hotărârea nr. 24 din 14 mai 2020 privind aprobarea instituirii stării de alertă la nivel național și a măsurilor de prevenire și control a infecțiilor, în contextul situației epidemiologice generate de virusul SARS-Cov-2, emisă de Guvernul României - Comitetul Național pentru Situații de Urgență, potrivit cărora, începând cu data de 15 mai 2020 se declară Starea de alertă la nivel național, pentru o perioadă de 30 de zile, precum și dispozițiile art. 64 alin. (6) din Anexa nr. 1 la Decretul nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 emis de Președintele României, potrivit cărora, în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență vor fi luate măsuri pentru stabilirea termenului de judecată și citarea părților, s-a stabilit termen la data de 29 iunie 2020, termen la care instanța a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea recursului, punctele de vedere exprimate de participanții la proces fiind menționate în practicaua prezentei decizii.

III. Examinând actele dosarului și decizia recurată din perspectiva prioritară a admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători constată inadmisibilitatea recursului promovat de către recurentul A., în considerarea următoarelor argumente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, revenind părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârilor atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019 în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Nu în ultimul rând, se constată că A. a exercitat, în mod repetat, căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a acestora, în condiții nereglementate de legea procesual penală.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Față de cele menționate mai sus, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 283 din data de 25 noiembrie 2019, pronunțată de Completul de 5 Judecători - Penal 1 - 2019, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2020.

GGC - NN