ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5759/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5759/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 101/S/2012, a

Tribunalului Brașov s-a respins excepția lipsei capacității de folosință a

reclamantului. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Județul Brașov. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de

reclamantul Muzeul Județean de Etnografie, în contradictoriu cu pârâții Județul

Brașov, M.I.A. și V.A.. S-a constatat nulitatea absolută a Dispoziției 12/2009

emisă de Președintele Consiliului Județean Brașov. S-a constatat că reclamantul

are drept de administrare operativă asupra imobilului înscris în CF Brașov, nr.

top 5243/I. S-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâților M.I.A. și

V.A. înscris asupra imobilului cu nr. top 5243/I. Au fost respinse celelalte

pretenții ale reclamantului. Au fost obligați pârâții M.I.A. și V.A. să plătească

reclamantului suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În legătură cu

excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului, invocată raportat la

data emiterii deciziei aceasta se referă la capacitatea acestuia de a fi

soluționat notificarea, nu la capacitatea de a formula cererea de chemare în

judecată înregistrată în prezentul litigiu.

Față de temeiurile

invocate, aceasta nu este o excepție propriu-zisă, ci este o apărare de fond,

astfel că excepția invocată, este nefondată, susținerile pârâților sub acest

aspect fiind avute în vedere la soluționarea fondului litigiului.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Județului Brașov a fost invocată cu motivarea că

dispoziția a cărei nulitate se solicită a fost emisă de Consiliul Județean

Brașov, iar prevederile art. 21 alin. (4) din Legea 10/2001 arată că

restituirea în natură sau în echivalent se face prin dispoziția motivată a

președintelui consiliului județean.

Județul Brașov a fost

înscris în cartea funciară ca titular al dreptului de proprietate asupra

imobilului anterior emiterii și intabulării dispoziției contestate. Radierea

dreptului de proprietate a pârâților M.I.A. și V.A. din cartea funciară ca

urmare a constatării nulității dispoziției, cereri cuprinse în acțiune, ar duce

la restabilirea dreptului de proprietate al acestui pârât.

Fiind implicat direct

în raporturile juridice deduse judecății, unitatea administrativ teritorială a

Județului Brașov justifică legitimitate procesuală în prezenta cauză, astfel că

excepția lipsei calității procesuale a acestui este nefondată.

Cu privire la fondul

litigiului dedus judecății, instanța a reținut următoarele:

Imobilul cu nr. top

5243/1 provine din dezmembrarea imobilului cu nr. top inițial 5243 înscris în

CF Brașov.

Din evidențele de

carte funciară rezultă că întregul imobil a aparținut, începând cu anul 1898,

lui E.G.N. Ulterior, în anul 1903, a fost înscris dreptul de proprietate al

numiților S.G. și S.I., iar în anul 1930 dreptul de proprietate al lui S.G. s-a

transmis către S.N. și S.M., dreptul de proprietate al lui S.N. se transmite

către S.G.M., iar dreptul lui S.I. se transmite către S.I.M.

În anul 1958, în baza

Decretului 92/1950, imobilul a fost preluat de Statul Român.

În anul 1991 s-a

înscris în cartea funciară dreptul de administrare în favoarea reclamantului,

în baza deciziei nr. 206/1991 emisă de Prefectura Județului Brașov.

În anul 1998 imobilul

se dezmembrează, lotul cu nr. top 6243/1 rămânând în proprietatea Statului

Român. Acesta este compus din casă de piatră, monument de arhitectură, și cota

de ½ din părțile de uz comun, compuse din terenul construit și

neconstruit în suprafață de 549 mp, zidurile comune cu fundațiile lor, podul și

acoperișul, fațadele și branșamentele.

Imobilul cu nr. top

nou 5243/1 a fost trecut în CF Brașov, la A+1, în proprietatea Județului

Brașov, în domeniul public, în anul 2008, dreptul de administrare operativă

fiind înscris în această nouă carte funciară în favoarea Consiliului Județean

Brașov.

Pentru acest imobil,

situat în Brașov, Piața Sfatului, pârâții M.I.A., V.A. și O.G., în prezent

decedată, au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001. Notificarea a fost

inițial înregistrată la SC R. SRL Brașov, trimisă spre soluționare Prefecturii

Județului Brașov, retrimisă la SC R. SRL și apoi trimisă la Consiliul Județean Brașov.

Prin Dispoziția nr. 12/2009

a Președintelui Consiliului Județean s-a dispus restituirea în natură a

imobilului cu nr. top 5243/1 către pârâții M.I.A. și V.A., iar în baza acestei

dispoziții pârâții și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate.

Reclamantul a

formulat cerere de anulare a acestei dispoziții, înregistrată în Dosar nr. 3253/62/2009

al Tribunalului Brașov. În timpul desfășurării procesului, a fost emisă

dispoziția nr. 338/2011 a Președintelui Consiliului Județean prin care a fost

anulată dispoziția nr. 12/2009. În aceste condiții, acțiunea reclamantei a fost

respinsă ca rămasă fără obiect.

Această nouă

dispoziție a fost anulată, ca urmare a promovării unei acțiuni în acest sens de

către V.A. și M.I.A.

În cadrul Dosarului

nr. 3253/2009 al Tribunalului Brașov a fost invocată excepția de nelegalitate a

Hotărârii Consiliului Județean Brașov 252/2007 prin care imobilul în litigiu a

trecut din domeniul public în domeniul privat al județului.

Această excepție a

fost admisă de Curtea de Apel Brașov.

În prezentul litigiu

s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a dispoziției 12/2009 deoarece

calitatea de unitate deținătoare a imobilului o avea reclamanta.

Imobilul a fost

înregistrat ca bun aparținând domeniului public în baza H.G. nr. 972/2002.

Reclamantul a

dobândit dreptul de administrare operativă a imobilului în baza Deciziei nr. 206/1991

emisă de Prefectura Brașov. Acest drept a fost înscris în cartea funciară. La

transpunerea imobilului din CF Brașov în CF Brașov s-a înscris dreptul de

administrare operativă a Consiliului Județean Brașov, însă folosința a fost

exercitată de reclamant. În prezent în imobil funcționează Muzeul Civilizației

Medievale a Brașovului, posesia fiind exercitată în continuare de reclamant.

Art. 21 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 prevede că imobilele - terenuri și construcții - preluate în

mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în

vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie

națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a

administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar,

de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept

public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității

deținătoare.

Art. 25 alin. (1) din

același act normativ prevede că în termen de 60 de zile de la înregistrarea

notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.

23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după

caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Ambele texte de lege

mai sus menționate fac referire la unitatea deținătoare a imobilului, nu la

titularul dreptului de proprietate sau a unui alt drept și nu condiționează

calitatea de unitate deținătoare de înscrierea sau notarea în cartea funciară.

Unitatea deținătoare

a imobilului notificat, de la data formulării notificării și până în prezent, a

fost reclamantul.

S-a susținut de către

pârâți că la data emiterii dispoziției nr. 12/2009, reclamantul nu avea

personalitate juridică, nefiind acreditat în conformitate cu prevederile Legii nr.

311/2003.

Conform prevederilor art.

13 alin. (4) din actul normativ invocat de pârâți după forma de organizare,

muzeele și colecțiile publice au personalitate juridică; prin excepție de la

regulă, se pot organiza muzee și colecții publice fără personalitate juridică.

În cauză nu s-a

dovedit că recurentul se află în vreuna din situațiile de excepție care să ducă

la concluzia lipsei capacități de folosință.

Aspectele legate de

autorizare și acreditare invocate de pârâți nu sunt de natură a influența

capacitatea juridică, aceasta fiind reglementată expres în cuprinsul legii, în

mod necondiționat.

Reclamantul este

titularul unui patrimoniu, aspect rezultat din înscrisul intitulat inventar,

întocmit în conformitate cu prevederile H.G. nr. 972/2002.

În aceste condiții,

nu există nici un impediment legal care ar fi putut împiedica reclamantul să

soluționeze notificarea,în măsura în care aceasta i-ar fi fost comunicată.

Dispoziția fiind

emisă de o persoană care nu avea calitatea de unitate deținătoare, este lovită

de nulitate absolută, astfel că se va constata nulitatea absolută a acesteia.

Actele depuse la

dosar atestă că reclamantul a fost titularul dreptului de administrare

operativă al imobilului și nu a fost dovedită retragerea acestuia.

Astfel fiind, se

constată existența acestui drept în patrimoniul reclamantului.

Art. 907 C.

civ. prevede că atunci când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde

cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. Prin

rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri

inexacte efectuate în cartea funciară. Situația juridică reală trebuie să

rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare

se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o

hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a

admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în

anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză

de ineficacitate a actului juridic.

Ca urmare a

constatării nulității actului care a stat la baza înscrierii dreptului de

proprietate al pârâților se va dispune radierea dreptului de proprietate al

pârâților V.A. și M.I.A. asupra imobilului cu nr. top 5243/1.

Reclamantul a

solicitat radierea acestui drept din CF Brașov, nr. top 5243/1, însă în

prezent, imobilul cu nr. top 5243/1 nu se află înscris în cartea funciară

indicată, ci în CF Brașov.

Față de această neconcordanță

între solicitarea reclamantului și evidențele de carte funciară, instanța va

admite în parte acțiunea și va dispune radierea dreptului de proprietate al

pârâților asupra imobilului identificat prin nr. toporafic, fără indicarea

numărului de carte funciară.

În conformitate cu

prevederile art. 274

C.

proc

.

civ

.

au fost obligați pârâții V.A. și M.I.A., ca părți care au căzut în pretenții,

la plata către reclamant a sumei de 1.240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

constând în onorariu de avocat.

Împotriva sentinței

au declarat recurs pârâții M.I.A. și V.A., considerând-o nelegală.

În esență, în

motivarea căii de atac au susținut următoarele:

natura căii de atac, acesta este apel, acțiunea nefiind o contestație în sensul

Legii nr. 10/2001, ci este promovată de un terț, fiind astfel de competența

instanțelor de drept comun și deci calea de atac, față de valoarea obiectului

litigiului este apelul. Dacă acțiunea ar fi calificată drept contestație atunci

ar fi tardivă.

este Județul Brașov, care exercită dreptul de proprietate asupra bunului în

litigiu, iar dreptul de administrare aparține Consiliului Județean Brașov,

ambele drepturi înscrise în cartea funciară și mai mult încheierea de carte

funciară prin care s-a înscris dreptul de administrare nu a fost atacată

niciodată. Imobilul se află în domeniul public, încât legal notificarea a fost

soluționată de Președintele Consiliului Județean Brașov, care a și fost obligat

prin hotărâre judecătorească să soluționeze notificarea. Reclamantul, la data

emiterii deciziei de restituire nu avea personalitate juridică și nu ar fi avut

nici capacitatea de a soluționa notificarea.

Reclamantul a depus

întâmpinare prin care a combătut apelul.

Prin decizia civilă nr.

147/ AP din 23 octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a

admis apelul declarat de pârâții M.I.A. și V.A. împotriva Sentinței civile nr. 101/

S din 03 aprilie 2012, a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte în

sensul că:

A respins în

totalitate cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Muzeul

Județean de Etnografie împotriva pârâților Județul Brașov, prin Președintele

Consiliului Județean Brașov, M.I.A. și V.A.

A păstrat din

sentință dispozițiile de respingere a excepțiilor lipsei capacității de

folosință a reclamantului și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Județul Brașov.

S-a înlătură din

sentință dispoziția de obligare a pârâților M.I.A. și V.A. la plata

cheltuielilor de judecată.

S-a respins cererea

apelanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.

Curtea de Apel a

reținut următoarele:

preliminară a naturii căii de atac a fost clarificată de curte la termenul din

data de 18 septembrie 2012, calea de atac fiind apelul conform motivării din

acea încheiere, încât nu se mai pune nici problema tardivității „contestației”.

motivul de fond al apelului, se constată că prima instanță și-a fundamentat

soluția pe considerentul că unitatea deținătoare a imobilului a fost

reclamantul, în al cărui patrimoniu se afla dreptul de administrare care,

nefiind retras, își produce efectele, astfel încât a constatat nulitatea

dispoziției de restituire nr. 12/2009 și existența dreptului de administrare în

patrimoniul reclamantului. Devoluarea în apel privește doar motivul de nulitate

al dispoziției prin care s-a invocat lipsa calității de entitate deținătoare a

consiliului județean.

În sensul normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007,

unitate deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită,

în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un

bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau

orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care

are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost

înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii

naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații

cooperatiste). Ca atare nu este imperativ ca unitatea deținătoare să fie

proprietarul imobilului ce face obiectul notificării, ci orice entitate cu

personalitate juridică care „deține” imobilul, inclusiv în baza unui drept de

administrare, norma de interpretare fiind una în favoarea persoanei

îndreptățite.

Dreptul de

administrare, cum este cazul în speță, este calificat ca fiind unul real și în

consecință este supus publicității imobiliare, pentru a-și produce efectele

specifice, inclusiv față de terți.

Conform extrasului

din CF Brașov, la data soluționării notificării prin dispoziția în prezent

atacată, asupra imobilului în litigiu înscris sub nr. top. 5243/1, dreptul de proprietate

publică aparținea Județului Brașov, dobândit în baza H.G. nr. 972/2002, iar

dreptul de administrare operativă îl exercita Consiliul Județean Brașov, drept

înscris pe baza Încheierii nr. 50043/2008 CF.

Potrivit

dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data

înscrierii dreptului de administrare în favoarea Consiliului Județean Brașov,

dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei

legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei,

dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește

contrariul.

Norma instituie o

prezumție legală relativă de identitate între persoana înscrisă în cartea

funciară și titularul dreptului real intabulat, prezumție care nu poate fi

răsturnată decât prin acțiunea în rectificare de carte funciară reglementată de

art. 34 din Legea nr. 7/1996 (actual art. 908 C. civ.).

În speță, Încheierea nr.

50043/2008 CF, pe baza căreia s-a înscris dreptul de administrare al

Consiliului Județean Brașov nu a fost atacată și nici nu s-a cerut rectificarea

cărții funciare în temeiul vreunuia din cazurile reglementate de normele

amintite, încât își produce efectele juridice și se prezumă legal că dreptul de

administrare aparține titularului înscris. Mai mult, prin Încheierea nr. 15437

din 17 martie 2009 CF, s-a respins cererea de înscriere a dreptului de

administrare al reclamantului Muzeul de Etnografie în cartea funciară,

încheiere care nu a fost atacată, încât și din acest motiv dreptul de

administrare al Consiliului Județean Brașov este consolidat, astfel că prima

instanță nici nu putea să constate același drept în favoarea reclamantului.

Nu trebuie omis că

prin Sentința civilă nr. 219/2008, a Tribunalului Brașov, pârâtul Județul

Brașov, prin Consiliul Județean Brașov, a fost obligat să soluționeze

notificarea și chiar dacă reclamantul nu a fost parte în acel proces, nu se

poate face abstracție că o instanță judecătorească a stabilit calitatea de

entitate deținătoare, calitate care reprezintă o chestiune de drept și nu una

de fapt, iar în considerarea acestei sentințe irevocabile s-a procedat la

soluționarea notificării. A veni ulterior cu o cerere în nulitate pe

considerentul lipsei calității ar însemna desființarea efectelor hotărârii judecătorești

cu privire la probleme de drept rezolvate irevocabil, ceea ce nu este permis.

Drept urmare, contrar

apărărilor din întâmpinarea reclamantului privind existența dreptului de

administrare în patrimoniul său, acest drept este în favoarea pârâtului exercitat

prin Consiliul Județean Brașov și în consecință calitatea de entitate

deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001 îi aparține. Cum persoana îndrituită să

emită dispoziția atacată este președintele consiliului județean în virtutea

atribuțiilor conferite de art. 104 lit. f) și art. 106 din Legea nr. 215/2001

și art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția atacată este legală.

Motivul din apel

privitor la personalitatea juridică a Muzeului de Etnografie nu se mai impune a

fi cercetat, față de considerentele sentinței care au constatat nulitatea numai

pe considerentul că pârâtul nu ar fi avut calitatea de entitate deținătoare,

după cum pe acest motiv sunt înlăturate apărările din întâmpinare privind

nulitatea deciziei pe considerentul că imobilul face parte din domeniul public.

Împotriva acestei

decizi, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Muzeul de Etnografie

Brașov, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

motivului de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., s-a

susținut că în raport de cele două motive de nulitate ale dispoziției nr. 12/2009

- lipsa calității de unitate deținătoare a emitentului și respectiv apartenența

bunului la domeniul public al municipalității - care sunt indisolubil legate

între ele, soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală, întrucât chiar

dacă a reținut lipsa calității de unitate deținătoare a reclamantului, trebuia

să respingă apelul motivat de reținerea instanței de fond privind apartenența

bunului la domeniul public, reținere care a intrat în puterea lucrului judecat,

pârâtul neformulând critici în acest sens.

Prin respingerea

acțiunii în nulitatea dispoziției, întemeiată și pe motivul caracterului

inalienabil al imobilului, instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut prin

motivele de apel.

motivului de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. s-a

susținut că instanța a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al actului juridic din care rezultă calitatea de titular al

dreptului de administrare operativă, calitate care îi conferă și calitatea de

unitate deținătoare, în sensul Legii nr. 10/2001.

Imobilul în litigiu a

intrat în proprietate Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950 iar

ulterior, prin decizia nr. 206 din 30 mai 1991 a Prefecturii Brașov s-a

transmis reclamantului dreptul de administrare, drept înscris în cartea

funciară și care nu a fost retras niciodată.

Radierea dreptului de

administrare operativă, prin încheierea nr. 50043 din 24 iunie 2008, este una

abuzivă, aceasta fiind contestată în instanță, pe cale separată.

Oricum, această

înscriere în cartea funciară are efect de opozabilitate iar nu efecte

constitutive, astfel dreptul reclamantului nu s-a pierdut, ci doar nu mai poate

fi opus terților.

Dreptul de

administrare operativă al reclamantului este recunoscut chiar prin H.G. nr. 972/2002,

iar dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1990 permit răsturnarea

prezumției simple instituită în favoarea titularilor drepturilor înscrise în

cartea funciară, nu numai prin acțiunea în rectificare, ci și pe calea unor

apărări de fond.

motivului de recurs fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a

susținut că în mod greșit s-a reținut calitatea de unitate deținătoare a

Consiliului județean Brașov prin raportare la sentința civilă nr. 219/2008 a

Tribunalului Brașov, întrucât prin această hotărâre nu s-a dezlegat problema de

drept a calității de unitate deținătoare ci doar s-a stabilit obligația de

soluționare a notificării de către Consiliul județean Brașov ca entitate

investită cu soluționarea notificării.

A arătat reclamantul

că această hotărâre nu-i este opozabilă, și fiind un terț poate face dovada

contrară celor consemnate în conținutul hotărârii la care nu a participat.

La 11 septembrie

2003, Unitatea administrativ teritorială județul Brașov a formulat cerere de

intervenție accesorie, în favoarea reclamantului Muzeul de Etnografie Brașov,

solicitând admiterea recursului, cerere care a fost respinsă în ședința

publică, pentru motivarea consemnată.

Pârâții V.A. și M.I.A.

au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, dezvoltând

motivat răspuns la criticile de nelegalitate invocate.

Analizând hotărârea

recurată și criticile formulate se constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prealabil, se

constată că primele două motive de recurs, fondate pe dispozițiile art. 304 pct.

6 și 8 C. proc. civ., așa cum au fost dezvoltate și argumentate nu se subsumează

acestor încadrări în drept, invocate de parte, ci în dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., astfel că vor fi analizate în cadrul acestui motiv de

nelegalitate.

Ipoteza la care se

referă art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (plus petita) are în vedere obiectul

litigiului, atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, a depășit

cadrul procesului determinat de părți în privința obiectului judecății,

încălcându-se principiul disponibilității procesuale, pe fondul pretențiilor.

O eventuală încălcare

a dispozițiilor art. 295 C. proc. civ., respectiv a principiilor privind

cercetarea cauzei numai cu privire la motivele indicate în cererea de apel și

nu numai asupra ceea ce s-a judecat de prima instanță, nu face să devină

incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. ci dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

De asemenea, în

cauză, ipoteza la care se referă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

nu-și găsește aplicabilitate, raportat la argumentele dezvoltate de către

reclamant, care totuși pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ., stabilesc cu multă claritate câmpul de aplicațiune al

acestui motiv de casare respectiv textul vizează interpretarea greșită a

actului juridic și nu aprecierea greșită a probelor, cu consecința greșitei

rețineri a unei stări de fapt sau de drept, respectiv statuarea asupra

calității de unitate deținătoare.

Critica privind

greșita aplicare a dispozițiilor art. 295 C. proc. civ. este nefondată, judecata

având loc cu respectarea principiului disponibilității și al judecării apelului

în limitele criticilor formulate de către părți.

Se constată că

instanța de fond nu a analizat motivul de nulitate al dispoziției nr. 12/2009

derivând din apartenența bunului la domeniul public al unității administrativ

teritoriale iar reclamantul nu a formulat apel împotriva acestei sentințe,

astfel că nu se poate reține existența unei eventuale autorități de lucru

judecat sau a unei puteri de lucru judecat privind nulitatea dispoziției

contestate, determinate de apartenența bunului la domeniul public.

De altfel, criticile

formulate în apel au privit doar greșita reținere a lipsei calității de unitate

deținătoare a pârâtului, respectiv lipsa de competență în soluționarea notificării,

astfel că nu sunt incidente dispozițiilor art. 295 C. proc. civ., judecata

având loc numai cu privire la motivele indicate în cererea de apel și numai

asupra ceea ce s-a judecat de prima instanță.

Se constată, pe

fondul cauzei, - stabilirea calității de unitate deținătoare, respectiv

competența în soluționarea notificării - că instanța de apel a făcut o corectă

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

și a Normelor metodologice de aplicare a acestei legi, care definesc noțiunea

de unitate deținătoare competentă să soluționeze notificarea.

Unitatea deținătoare

este fie entitatea cu personalitate juridică, care exercită în numele statului,

dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul

legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat, în

patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care

face obiectul legii.

Din interpretarea

acestor dispoziții rezultă că unitatea notificată pentru a fi competentă să se

pronunțe supra notificării trebuie să aibă personalitate juridică, să exercite

în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la

bunul ce face obiectul notificării sau să aibă înregistrat în patrimoniul său,

indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul asupra căruia poartă

notificarea, la data soluționării notificării.

La data soluționării

notificării, prin dispoziția nr. 12/2009, asupra imobilului în litigiu, dreptul

de proprietate aparținea județului Brașov, conform încheierii de C.F. din 24

iunie 2008.

Existența unui drept

de administrare operativă în favoarea Consiliului Județean Brașov sau a

Muzeului de Etnografie Brașov, nu are relevanță juridică, prioritar fiind a

stabili cine exercită dreptul de proprietate, în numele statului cu privire la

bunul ce face obiectul notificării.

Din evidențele de

carte funciară privind înscrierile privitoare la proprietate, rezultă că

județul Brașov, exercită în numele statului dreptul de proprietate, drept

conferit prin H.G. nr. 372/2002, bunul fiind înregistrat în patrimoniul său.

Este evident că în

cazul concursului dintre titularul dreptului de proprietate și un eventual

deținător care exercită un drept de administrare, primul este competent să

soluționeze notificarea, având drept de dispoziție asupra bunului.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., a

se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov

împotriva deciziei civile nr. 147 din 23 octombrie 2012 pronunțate de Curtea de

Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2013.