ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3047/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3047/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 104/S/2015. Tribunalul Brașov a respins excepția autorității de lucru judecat și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamantul Consiliul Județean Brașov în contradictoriu cu pârâții A. B., Stalul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Ministerul Culturii. Cultelor și Patrimoniului Național și Muzeul Județean de Etnografie.

A fost respinsă cererea de intervenție principală formulată de intervenientul Județul Brașov și cererea de intervenție accesorie. în interesul reclamantului, formulată de același intervenient. De asemenea a fost respinsă cererea pârâtului Muzeul de Etnografie de acordare a cheltuielilor de judecată,

Prin Decizia nr. 612/Ap din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul declarat de intervenientul în interes propriu Unitatea Administrativ Teritorială Brașov împotriva sentinței civile nr. 104/S/2015 pronunțată de Tribunalului Brașov, secția a I-a civilă, în Dosar nr. x/2011,

A fost admis, în parte, apelul declarat de reclamantul Consiliul Județean Brașov împotriva aceleiași sentințe, și în consecință a fost admisă, in parte, acțiunea formulată și precizată de reclamantul Consiliul Județean Brașov In contradictoriu cu pârâții A. și B.

A fost admisă, în parte, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Unitatea Administrativ Teritorială Brașov, și în consecința au fost obligați pârâții A. și B. să plătească reclamantului Consiliul Județean Brașov suma de 256.852 euro în echivalent RON, la momentul efectuării plății, reprezentând investiții aduse imobilului situat în Brașov, înscris în CF nr. x Brașov la A+l, nr. top nou x. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Prin Decizia nr. 1482 din dala de 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și justiție secția I civilă, a admis recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 612/Ap din 4 aprilie 203 7, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, pe care a casat-o. și admițând apelul declarat de către Consiliul județean Brașov și Unitatea Administrativ Teritorială județul Brașov împotriva sentinței civile nr. 104/S din 2 iunie 2015 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, a anulat această sentință, dispunând trimiterea cauzei spre judecată în primă instanță la aceeași curte de apel.

De asemenea au fost respinse recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva încheierilor prin care s-a admis majorarea onorariilor solicitate de către experții desemnați de către instanță.

S-au constatat nule recursurile declarate de către reclamantul Consiliul Județean Brașov și de intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Brașov, împotriva Deciziei civile nr. 612/Ap din 04 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Brașov, această instanță a pronunțat Decizia civilă nr. 479 din 19.04.2018, prin care fiind admisă excepția necompetenței materiale s-a dispus declinarea competenței de soluționare în primă instanță a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța această decizie. Curtea de Apel Brașov a reținut în esență că dispozitivul deciziei Înalta Curte de Casație și Justiție conține o aparentă contradicție. în sensul că se dispune ca judecata în primă instanță să se facă de către Curtea de Apel Brașov, deși cauza nu a fost soluționată în primă instanță de către această curte și nu există nici o prevedere legală care să permită judecarea unui astfel de litigiu în primă instanță de către curtea de apel.

A mai constatat că în faza recursului nu a existat nici o critică legată de competența materială in primă instanță, și că de altfel nici în considerentele deciziei nu s-a menționat vreun argument de natură să atribuie o asemenea competență curții de apel. precum și că, prin încheierea pronunțată la data de 22.03.2018, Înalta Curte a respins cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 1482, apreciind că soluția pronunțată în recurs este detaliată în considerentele acesteia, și că pârâții ar ii de fapt nemulțumiți de soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Curtea de Apel Brașov a reținut de asemenea ea instanța supremă a apreciat că. față de solicitarea făcută prin cererea de apel, în condițiile art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanța de apel trebuia să anuleze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în primă instanță, iar în ultimul paragraf al considerentelor a menționat faptul că, față de casarea hotărârii pronunțată în apei și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, critica privitoare la nelegalitatea admiterii cererii de intervenție accesorie nu a mai fost analizată.

În concluzie, Curtea de Apel Brașov a reținut că. prin intermediul Deciziei civile nr. 1482, Înalta Curte a urmărit trimiterea cauzei spre judecată în primă instanțe tribunalului, aceasta fiind instanța de judecată care a soluționat fondul pricinii în primul ciclu procesual, nefiind de conceput ca o atare judecată să se facă de către curtea de apei, cu încălcarea normelor de competență stabilite de C. proc. civ.

Ulterior declinării de competență, pârâtul Muzeul Județean de Etnografie, prin reprezentant convențional, a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov.

Prin sentința nr. 129/S din 8 iunie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Muzeul Județean de Etnografie. și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii și a cererilor incidentale formulate de intervenientul județul Brașov, prin Președintele Consiliului Județean, în favoarea Curții de Apel Brașov.

S-a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, s-a dispus suspendarea judecății, și trimiterea dosarului la Înalta Curte a de Casație și Justiție. în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 1482 din 5.10.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 62/Ap din 4.04.2017 a Curții de Apel Brașov, și în consecință a fost casată decizia recurată. admis apelul declarat de Consiliul Județean Brașov și de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov împotriva sentinței civile nr. 104/S din 2.06.2015 a Tribunalului Brașov; fiind anulată sentința și trimisă cauza spre judecată In primă instanță la aceeași curte de apel.

Au fost respinse recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva "încheierilor prin care s-a admis majorarea onorariilor solicitate de experții desemnați de către instanță'".

Au fost constatate nule recursurile declarate de reclamant și de intervenient împotriva Deciziei civile nr. 62/Ap din 4.04.2017 a Curții de Apel Brașov.

Astfel, tribunalul a constatat, potrivit acestei decizii, că în mod explicit, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Brașov. această dispoziție fiind cuprinsă în dispozitivul deciziei, că această parte a hotărârii judecătorești ce intră în puterea lucrului judecat, reflectă soluția adoptată de instanță cu privire la toate cererile principale și accesorii și trebuie să cuprindă în termeni imperativi și lipsiți de orice echivoc soluția adoptată.

Prin urmare, câtă vreme împotriva soluției pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost admisă o cale extraordinară de atac și. In egală măsură, și cererea de lămurire (care poate privi numai dispozitivul, conform art. 281

alin. (1) C. proc. civ.) a, fost respinsă, iar instanța de recurs nu a procedat nici la îndreptarea unei eventuale erori materiale, la cerere sau din oficiu, instanța de trimitere este ținută de dispozitivul acestei hotărâri, potrivit căreia cauza este trimisă spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Tribunalul a reținut de asemenea că există o distincție clară între judecata în primă instanță și judecata în fond, aceasta putând avea Ioc și după casarea/anularea hotărârii atacate, în fața instanțelor de control judiciar. însă în considerentele hotărârii se arată că, având în vedere cele mai sus reținute, precum și faptul ca nu se poate face aplicarea art. 297 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., pentru că numai apelanta a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în temeiul aii. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursurile pârâților au fost admise, iar Decizia nr. 612/Ap din 4 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, casată în sensul reținut prin dispozitiv".

Conform textului de lege menționat de instanța de recurs, modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3. 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.

În speță, instanța a cărei hotărâre a fost recurată este Curtea de Apel Brașov, iar în condițiile casării hotărârii acestei instanțe, pentru administrarea de probe noi (această indicație fiind dată în considerentele deciziei de casare), precum și ale anulării sentinței instanței de fond, prevederile art. 297 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ. nefiind aplicabile. după cum reține Înalta Curte, în mod logic singura instanță competentă să re judece cauza în fond este Curtea de Apel Brașov, ea urmare a casării hotărârii pronunțate de aceasta.

Față de conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Brașov și Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte reține următoarele;

Prin Decizia nr. 1482 din 5 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au fost admise recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 612/Ap din 4 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, și în consecință a fost casată decizia, admis apelul declarat de către Consiliul, județean Brașov și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Brașov împotriva sentinței civile nr. 104/S din 2 iunie 2015 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, ce a fost anulată, dispunându-se trimiterea cauzei spre judecată în primă instanță la aceeași curte de apel. De asemenea au fost respinse recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva încheierilor prin care s-a admis majorarea onorariilor solicitate de către experții desemnați de către instanță.

Este real ea verificarea respectării normelor de competență se realizează atât de instanța învestită cu judecarea litigiului, la cererea părților sau din oficiu, cât și pe calea controlului judiciar, de către instanțele superioare învestite cu judecata căilor de atac. numai că în acest din urmă caz, hotărârea instanței de control judiciar prin care se statuează cu privire la competența unei instanțe de a soluționa litigiul este obligatorie. atâta timp cât aceasta este irevocabilă.

În raport de dispozițiile art. 315 C. proc. civ. conform cărora . în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului "Înalta Curte constată că prin decizia de casare sus enunțată, instanța de recurs a statuat cu putere obligatorie asupra competenței materiale în soluționarea cauzei în rejudecare, în sensul că aceasta revine în primă instanță curții de apei care a pronunțat decizia casată, respectiv Curții de Apel Brașov.’’

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că modalitatea în care instanța de recurs, prin decizia de casare, dă dezlegare unui aspect litigios ce vizează competența în primă instanță a Curții de Apel Brașov în soluționarea cauzei înlătură orice posibilitate de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării cauzei.

Cum această rezolvare dată de instanța de casare este obligatorie pentru instanța de rejudecare în conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța în favoarea căreia s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanța, respectiv Curtea de Apel Brașov are obligația de a rejudeca cauza în sensul și limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare.

Aceasta datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă atât părților cât și instanței ulterioare, neputând fi ignorate efectele unei judecăți anterioare, care a tranșai definitiv un aspect al litigiului,

Or. în condițiile în care se readuce în dezbaterea judiciară, după casare, problema competenței materiale a instanței, deși această problemă de drept a fost dezlegată cu putere obligatorie prin decizia de casare, Înalta Curte reține că în cauză au fost ignorate efectele pe care ie produce autoritatea de lucru judecat a dezlegărilor jurisdicționale irevocabile în interiorul aceluiași proces față de prevederile art. 315 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 22 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei urmează a li stabilită în favoarea Curții de Apel Brașov.