ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7242/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7242/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2833/2/2012,

reclamanta O.M.V. P. SA a chemat în judecată pe pârâtele A.N.V. - Direcția

Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale și A.N.A.F. - D.G.S.C.,

solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună

anularea Deciziei nr. 6286 din 10 mai 2011 privind calculul sumelor prevăzute

prin titlul executoriu, emisă de A.N.V. - Direcția Municipiului București

pentru Accize și Operațiuni Vamale și anularea Deciziei nr. 405 din 12

octombrie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.G.S.C.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

Prin procesul verbal

de constatare și sancționare a contravențiilor din 20 martie 2009 s-a dispus,

ca sancțiune complementară prevăzută de art. 220 alin. (2) lit. a) C. proc.

fisc., confiscarea sumelor rezultate din contravenție, respectiv suma de

7.245.267 lei reprezentând contravaloarea reală a produselor livrate, din care

2.457.120,08 lei reprezentând accize și 1.156.807,40 lei reprezentând T.V.A.

Sumele asupra cărora

au fost calculate dobânzi reprezintă sume confiscate prin procesul verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor din 20 martie 2009, contrar

dispozițiilor art. 119 alin. (2) C. proc. fisc.

De asemenea, este

nelegală calcularea de dobânzi pe durata soluționării de către instanță prin

hotărâre irevocabilă a litigiului având ca obiect plângere contravențională,

atât timp cât executarea procesului verbal de contravenție este suspendată de

drept, în temeiul art. 32 alin. (2) și art. 34 alin. (4) din OG nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Totodată, în mod

nelegal au fost calculate dobânzi asupra unor sume reprezentând T.V.A. Prin

procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 20 martie 2009,

societatea a fost sancționată pentru un transfer de produse accizabile între

două puncte de lucru ale societății, astfel încât, nefiind vorba de o vânzare -

cumpărare ci de un transfer intern, nu se poate vorbi de T.V.A.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta A.N.V. - Direcția Municipiului București pentru

Accize și Operațiuni Vamale a invocat excepția autorității de lucru judecat, în

raport de sentința civilă nr. 3474 din 05 martie 2010 pronunțată de Judecătoria

Ploiești, rămasă irevocabilă.

Pe fondul cauzei,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că

instanța a statuat irevocabil asupra legalității procesului verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor din 20 martie 2009, care constituie

anexa acestuia, împrejurare fără de care nu se mai poate solicita instanței

reanalizarea legalității actualizării accesoriilor aferente accizelor și T.V.A.

până la data executării obligației de plată.

Pârâta A.N.A.F. a

solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii reclamantei, ca nefondată.

instanțe.

Prin sentința civilă nr.

5493 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea autorității

de lucru judecat invocată de pârâta A.N.V. - Direcția Municipiului București

pentru Accize și Operațiuni Vamale și respingerea cererii reclamantei O.M.V. P.

SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.V. - Direcția Municipiului București

pentru Accize și Operațiuni Vamale și A.N.A.F. - D.G.S.C., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în special, următoarele:

Excepția autorității

de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 163 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât obiectul plângerii

contravenționale analizat în Dosarul nr. 5312/281/2009 al Judecătoriei Ploiești

este diferit de cel al contestației formulate împotriva Deciziei nr. 6286 din 10

mai 2011 emisă de Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni

Vamale.

De asemenea,

argumentele invocate de reclamantă în susținerea plângerii contravenționale

sunt diferite de cele prezentate în această cauză, nefiind supuse controlului

instanțelor de judecată care au soluționat în fond și în recurs plângerea

contravențională.

Pe fondul cauzei,

prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 20

martie 2009 încheiat de Direcția Municipiului București pentru Accize și

Operațiuni Vamale, reclamanta a fost sancționată cu amendă în valoare de

100.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 220 alin. (1) lit.

a) C. proc. fisc., dispunându-se confiscarea sumelor rezultate din contravenție,

respectiv 7.245.267 lei reprezentând contravaloarea reală a produselor livrate,

401.336 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata accizelor și

183.826,60 lei majorări de întârziere pentru neplata T.V.A.

Plângerea

contravențională formulată împotriva procesului verbal nr. 52/20 martie 2009 a

fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 3474 din 05 martie 2010

pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosarul nr. 5312/281/2009, rămasă

irevocabilă.

Prin Decizia nr. 6286

din 10 mai 2011 privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu emis

în baza procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 20

martie 2009, organele vamale au calculat în sarcina reclamantei, în temeiul art.

119 alin. (1) și art. 120 C. proc. fisc., dobânzi și penalități de întârziere

în sumă de 2.031.750 lei aferente accizelor și T.V.A., pentru neachitarea la

scadență a obligațiilor de plată.

Debitele principale

asupra cărora au fost calculate dobânzi și penalități de întârziere pentru

perioada 21 martie 2009 - 31 ianuarie 2011 au fost individualizate în

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 20 martie 2009.

Susținerile

reclamantei, în sensul nelegalității calculării de dobânzi asupra sumelor confiscate,

nu pot fi reținute, având în vedere că dobânzile și penalitățile de întârziere

calculate de organele vamale sunt aferente sumelor datorate de societate,

respectiv T.VA. și accize, și nu privesc sumele confiscate.

În cuprinsul

procesului verbal din 20 martie 2009, ce constituie anexă la procesul verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor din 20 martie 2009, s-a stabilit că

sumele reprezentând majorări pentru neplata accizelor și T.V.A. aferente vor fi

plătite prin adăugare a majorărilor pentru fiecare zi de întârziere, de la 21

martie 2009 până la data la care societatea depune ordinele de plată.

Este nefondată

afirmația reclamantei, în sensul nelegalității calculării de dobânzi pe

perioada soluționării de către instanță, prin hotărâre irevocabilă, a plângerii

contravenționale, întrucât dispozițiile art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 nu

prevăd suspendarea de drept a executării deciziei privind calculul sumelor

prevăzute în titlul executoriu.

În consecință, pentru

considerentele arătate, prima instanță a respins cererea reclamantei, ca

neîntemeiată.

exercitată de reclamanta O.M.V. P. SA

Împotriva sentinței

civile nr. 5493 din 3 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen

legal, reclamanta O.M.V. P. SA, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a susținut

că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, pentru următoarele

motive:

3.1. Prima instanță a

interpretat și aplicat greșit prevederile art. 119 alin. (2) C. proc. fisc.

care dispune în mod imperativ că nu se datorează dobânzi și penalități de

întârziere pentru sumele confiscate.

Accizele și taxa pe

valoarea adăugată asupra cărora s-au calculat dobânzi în mod nelegal sunt

incluse în sumele confiscate prin procesul verbal de constatare și sancționare

a contravențiilor nr. 52/20 martie 2009, astfel cum rezultă din acest proces

verbal de constatare și din anexa la acesta, în care este prezentat detaliat

modul de compunere al sumei intitulată „contravaloarea reală a produselor

livrate”.

În acest sens, prin

Decizia nr. 975/2009, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat, cu putere de lucru judecat,

asupra nelegalității calculării de dobânzi asupra tuturor sumelor confiscate de

care A.N.A.F., în baza unui proces verbal de contravenție menținut de

instanțele judecătorești, prin respingerea în mod irevocabil a plângerii

contravenționale.

3.2. Prima instanță a

interpretat și aplicat eronat prevederile art. 32 alin. (2) și art. 34 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Față de aceste

dispoziții legale, de la data depunerii plângerii contravenționale (15 aprilie 2009)

și până la soluționarea irevocabilă a litigiului având ca obiect plângerea

contravențională, respectiv până la data de 20 ianuarie 2011, executarea

procesului verbal de contravenție a fost suspendată de drept. Prin urmare, obligația

O.M.V. P. SA de plată a sumelor menționate în procesul verbal de contravenție

(amenda și sumele confiscate) a fost suspendată în temeiul legii.

În aceste condiții,

în mod eronat și fără temei legal, au fost stabilite dobânzi în cuantum de

2.031.750 lei, pentru perioada în care obligația fiscală principală a fost

suspendată.

Aceste afirmații sunt

susținute de cele statuate, cu putere de lucru judecat, prin Deciziile nr. 3360

din 11 octombrie 2006 și nr. 295 din 25 ianuarie 2008, irevocabile, pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că, atât timp cât obligația

de plată este suspendată de instanța de judecată, pe perioada suspendării nu se

pot pretinde și calcula dobânzi.

Cu atât mai mult,

atât timp cât obligația de plată este suspendată de drept, pe durata

suspendării nu se pot pretinde și nu se pot calcula dobânzi.

În concluzie, pentru

motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în

parte a sentinței civile nr. 5493 din 03 octombrie 2012, în sensul admiterii

cererii introductive de instanță, după cum urmează:

(i) anularea Deciziei

nr. 6286/10 mai 2011 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu,

emisă de A.N.V. - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni

Vamale;

(ii) anularea

Deciziei nr. 405 din 12 octombrie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.G.S.C.

în fața Înaltei Curți

Intimata A.N.A.F. a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca

neîntemeiat, apreciind că în speță sunt aplicabile prevederile art. 119 alin. (1)

și art. 120 C. proc. fisc. și că susținerile recurentei nu pot fi reținute,

întrucât dobânzile și penalitățile de întârziere calculate sumelor datorate de

societate - accize și T.V.A. - și nu privesc sumele contestate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat, pentru considerentele ce urmează.

1.Argumente de fapt

și de drept relevante

Litigiul dedus

judecății are ca obiect exercitarea controlului de legalitate cu privire la:

(i) Decizia nr. 6286 din

10 mai 2011 privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu;

(ii) Decizia nr. 405

din 12 octombrie 2011, prin care a fost respinsă contestația administrativă

formulată împotriva Deciziei nr. 6286 din 10 mai 2011.

Prin Decizia nr. 6286

din 10 mai 2011 au fost calculate dobânzi aferente obligației de plată a sumei

de 2.457.120,08 lei reprezentând accize și a sumei de 1.156.807,40 lei

reprezentând T.V.A., pentru perioada 21 martie 2009 - 31 ianuarie 2011, în

temeiul art. 119 alin. (1) și art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc.

fisc.

Problema esențială

care se impune a fi dezlegată în cauză vizează interpretarea și aplicare a

prevederilor art. 119 alin. (2) C. proc. fisc. conform cărora:

„Nu se datorează

dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi

de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli

de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele

reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu

sunt găsite la locul faptei”.

Obligația de plată a

sumei de 2.457.120,08 lei reprezentând accize și a sumei de 1.156.807,40 lei

reprezentând T.V.A. a fost stabilită prin procesul - verbal de constatare și

sancționare a contravențiilor din 20 martie 2009, menținut urmare a respingerii

plângerii contravenționale, în mod irevocabil.

Aceste sume

constituie două dintre elementele componente ale sumei de 7.245.267 lei, sumă

confiscată prin procesul - verbal de constatare și sancționare a contravențiilor,

cu titlu de „contravaloare reală a produselor livrate”.

Această concluzie

rezultă din analiza conținutului procesului-verbal din 20 martie 2009, care

face parte integrantă din procesul-verbal de contravenție din 20 martie 2009,

în care este prezentată componența sumei confiscate de 7.245.267 lei, accizele

în valoare totală de 2.457.120,08 lei fiind înscrise în coloana nr. 4 -

„Accize” din tabelul aflat la pag.5, iar taxa pe valoare adăugată în valoare

totală de 1.156.807,40 lei fiind menționată în coloana nr. 5 -„T.V.A.” din

același tabel.

Procedând la

calcularea de dobânzi aferente sumelor de 2.457.120,08 lei accize și

1.156.807,40 lei T.V.A., prin Decizia nr. 6286 din 10 mai 2011, organele vamale

au încălcat dispozițiile imperative ale art. 119 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală conform cărora, nu se datorează dobânzi și

penalități de întârziere pentru sumele confiscate.

De asemenea,

menținând actele administrative fiscale contestate, prima instanță a

interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale enunțate, reținând, în

special, faptul că „dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de către

organele vamale sunt aferente sumelor datorate de societate, respectiv T.V.A.

și accize, și nu privesc sumele confiscate”.

Față de rațiunile

expuse, Înalta Curte constată întemeiată critica recurentei privitoare la

aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 119 alin. (2) C. proc. fisc.

În acest context,

devine inutilă orice analiză asupra celorlalte motive de recurs, elementul de

nelegalitate reținut fiind suficient pentru anularea integrală a deciziilor

contestate.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se va dispune admiterea

recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii

acțiunii formulate de reclamanta O.M.V. P. SA, anulării Deciziei nr. 6286 din 10

mai 2011 și a Deciziei nr. 405 din 12 octombrie 2011.

Vor fi menținute

dispozițiile sentinței recurate privitoare la respingerea excepției autorității

de lucru judecat, împotriva cărora autoritățile pârâte nu au declarat recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta O.M.V. P. S.A. împotriva sentinței civile nr. 5493 din 3

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința civilă nr. 5493 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul

că:

Admite acțiunea

formulată de reclamanta O.M.V. P. SA.

Anulează Decizia nr. 6286

din 10 mai 2011 emisă de A.N.V. - Direcția Municipiului București pentru Accize

și Operațiuni Vamale și Decizia nr. 405 din 12 octombrie 2011 emisă de A.N.A.F.-

D.G.S.C.

Menține dispozițiile

sentinței recurate privitoare la respingerea excepției autorității de lucru

judecat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013