ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2225/2014

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 256 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate

de reclamantul I.l. și de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului

Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 3811 din 10 decembrie 2013,

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, decizie definitivă,

Împotriva acestei hotărâri definitive

a declarat recurs reclamantul I.I., ce a fost promovat la data de 15 mai 2014

și înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 21 mai 2014, iar ulterior

înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare, fiind

înregistrat, pe rolul instanței supreme, la data de 4 iunie 2014.

Învestită cu soluționarea căii de

atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data

5 iunie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin raport constatând u-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4, constatând că

raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin

rezoluția din 5 iunie 2014, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea

să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C.

proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele

22-23 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat recurentului și intimatului I.J.P. Caraș-Severin.

Recurentul lacob loan a depus punct de

vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art.

493 alin. (4) C. proc. civ, invocând faptul că recursul este admisibil.

La data de 9 septembrie 2014,

constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat

completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea

căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea

recursului la data de 18 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta

Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 256 din 1

aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul

l.l. și de pârâtul I.P.J. Caraș-Severin, împotriva sentinței civile nr. 3811

din 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, decizie

definitivă.

Decizia menționată a fost pronunțată în

soluționarea unui apel, într-o cauză având ca obiect plata unor drepturi

bănești.

Astfel, prin cererea de chemare în

judecată s-a solicitat obligarea pârâtului I.P.J. Caraș-Severin ia achitarea

sumei de 30.903,10 lei, ca diferență dintre cuantumul ajutoarelor cuvenite la

trecerea în rezervă, calculate conform Legii nr. 284/2010, respectiv de 42.614

lei și suma achitată, de doar 11.800,10 lei.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, tară drept de

recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2)

din Legea nr. 2/2013, preluate și de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „nu sunt

supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lit.

a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, (.). De asemenea, în aceste

procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in

cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului".

Legalitatea căilor de atac presupune

faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu

se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând ca

mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii.

În raport de dispozițiile legale

anterior menționate, Decizia nr. 256 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este supusă

recursului.

Prin urmare, instanța urmează să

respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul l.l.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul l.l., domiciliat în Caransebeș, jud. Caraș-Severin, în

contradictoriu cu pârâtul I.J.P. Caraș-Severin, cu sediul în Reșița, jud.

Caraș-Severin, împotriva. Deciziei nr. 256 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel

Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 18

septembrie 2014.