ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2225/2014

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 256 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul I.l.

și de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 3811 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, decizie definitivă, Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul I.I., ce a fost promovat la data de 15 mai 2014 și înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 21 mai 2014, iar ulterior înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare, fiind înregistrat, pe rolul instanței supreme, la data de 4 iunie 2014. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data 5 iunie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatând u-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 5 iunie 2014, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 22-23 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimatului I.J.P. Caraș-Severin. Recurentul lacob loan a depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ, invocând faptul că recursul este admisibil. La data de 9 septembrie 2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ., dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 18 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin Decizia civilă nr. 256 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul l.l. și de pârâtul I.P.J. Caraș-Severin, împotriva sentinței civile nr. 3811 din 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, decizie definitivă.

Decizia menționată a fost pronunțată în soluționarea unui apel, într-o cauză având ca obiect plata unor drepturi bănești. Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtului I.P.J. Caraș-Severin ia achitarea sumei de 30.903,10 lei, ca diferență dintre cuantumul ajutoarelor cuvenite la trecerea în rezervă, calculate conform Legii nr. 284/2010, respectiv de 42.614 lei și suma achitată, de doar 11.800,10 lei. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, preluate și de art. 483 alin. (2) C. proc.

civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, (.). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând ca mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia nr. 256 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, nu este supusă recursului. Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul l.l.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul l.l., domiciliat în Caransebeș, jud. Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâtul I.J.P. Caraș-Severin, cu sediul în Reșița, jud. Caraș-Severin, împotriva. Deciziei nr. 256 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2014.