CtEDO 27.03.2008 Auto

CASE OF CSABAINE GYÖRI v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
27.03.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CSABAINE GYÖRI v. HUNGARY (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE CSABAINÉ GYשRI c. HUNGARY (Depunerea nr. 14996/05) JUDGMENT STRASBOURG 27 martie 2008 FINAL 27/06/2008 Prezenta hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Csabainé Győri c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Vladimir Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii care s-a deliberat în privat la 4 martie 2008, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 14996/05) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dna Margit Csabainé Győri („reclamantul”), la 6 aprilie 2005. Reclamantul a fost reprezentat de dna Á. Gyuris, avocat practicant la Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. La 6 martie 2007, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1935 și trăiește în Passau, Germania. În 1990, reclamantul a introdus o acțiune pentru invalidarea unui testament. O decizie de primă instanță a fost adoptată la 20 martie 1995. Hotărârea reclamantului, Curtea Regională de la Budapesta a dat o decizie de a doua instanță la 26 octombrie 1995. În cadrul procedurii de reexaminare, Curtea Supremă a modificat decizia finală la 23 ianuarie 1997. La 23 aprilie 2002, Curtea de District din Budapesta XX/XXI/XXIII a respins cererea. 10. La 7 martie 2003, Curtea Regională din Budapesta a anulat această decizie și a ordonat Curții de District să își reînceapă procedurile care, în conformitate cu informațiile din dosar, au fost în așteptare. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 12. Guvernul a contestat acest argument. 13. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început doar la 5 noiembrie 1992, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Ungaria a dreptului de cerere individuală. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie luată în considerare starea procedurii la momentul respectiv. Curtea constată că procedura era deja în așteptare de aproximativ doi ani la data respectivă. 14. În conformitate cu informațiile furnizate de părți și cu elementele disponibile în dosarul de caz până în prezent, procedura nu s-a încheiat încă. Perioada relevantă a durat astfel peste 15 ani. Cu toate acestea, în opinia Curții, perioada de aproape patru ani între încheierea procedurii principale la 23 ianuarie 1997 și introducerea cererii de redeschidere în 2001 nu poate fi imputată statului. Prin urmare, perioada care urmează să fie luată în considerare este de aproximativ unsprezece ani pentru trei niveluri de competență. Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 17. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 18. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 19. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 9,570 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material în pierderea veniturilor din cauza faptului că trebuie să apară la numeroase audieri în cadrul procedurii interne. În plus, a solicitat 30.000 de euro în ceea ce privește prejudiciile morale. 21. Guvernul a contestat aceste afirmații. 22. Curtea nu dispune de nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, consideră că reclamantul trebuie să fi suportat unele prejudiciu moral. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 5,512 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. 24. Guvernul a contestat cererea. 25. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectiv și neapărat suportate și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea respinge cererea de costuri și cheltuieli în cadrul procedurii interne ca fiind total neregulă cu încălcarea constatată. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8,000 EUR (opt mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care să fie transformat în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 martie 2008, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Pasos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă