CtEDO 27.11.2007 Auto

CASE OF KAROLYNE BALOGH v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
27.11.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KAROLYNE BALOGH v. HUNGARY (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KÁROLYNÉ BALOGH c. HUNGARY (Depunerea nr. 1107/04) JUGGEMENT STRASBOURG 27 noiembrie 2007 FINAL 27/02/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Károlyné Balogh c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca Camera compusă de: Dna F. Tulkens, președintele, R. Türmen, A.B. Baka, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și dna Dollé, grefierul secțiunii, care a deliberat în particular la 6 noiembrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 1107/04) împotriva Republicii Ungarie depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dna Károlyné Balogh („reclamantul”), la 26 noiembrie 2003. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Masenkó-Mavi, avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. La 14 decembrie 2005, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1915 și trăiește în Nyríregyháza. La 12 ianuarie 1996, reclamantul a introdus o acțiune împotriva vecinilor săi în vederea încheierii proprietății lor comune a unei case. După mai multe audieri și a obținut avizul unui expert, la 25 noiembrie 1996, Curtea de District Nyríregyháza a respins acțiunea, susținând că nu a fost posibilă nicio divizie fizică, în timp ce o buyout sau licitarea casei ar provoca daune disproporționate a respondenților. La 17 septembrie 1997, Curtea regională a județului Szabolcs-Szatmár-Bereg a respins apelul reclamantului. La 13 mai 1998, Curtea Supremă a anulat această decizie și a trimis cazul la instanța de a doua instanță. În reluarea procedurii, la 29 august 2000, Curtea Regională a ordonat respondenților să achiziționeze partea de proprietate a reclamantului. 10. La 26 februarie 2003, Curtea Supremă a susținut această decizie. Hotărârea sa a fost conferită reclamantului la 17 iunie 2003. ARTICOLUL 6 § 1 ALEGAT AL CONVENȚIEI 11. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” a art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 12. Guvernul a contestat acest argument. 13. Perioada care va fi luată în considerare a început la 12 ianuarie 1996 și s-a încheiat la 17 iunie 2003. Astfel a durat peste șapte ani și cinci luni pentru trei niveluri de competență. Admisibilitate 14. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 17. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 18. Respectând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plângut de asemenea de nedreptatea și de rezultatul procedurii. 19. În măsura în care plângerea reclamantului poate fi înțelesă că se referă la evaluarea probelor și rezultatul procedurii în fața instanțelor interne, Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 19 din convenție, datoria sa este de a asigura respectarea angajamentelor întreprinse de părțile contractante la convenție. În special, nu este funcția sa de a face față erorilor de fapt sau de lege presupuse comise de o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea au încălcat drepturile și libertățile protejate de convenție. În plus, în timp ce art. 6 § 1 din convenție garantează dreptul la o audiere echitabilă, aceasta nu stabilește nici o norme privind admisibilitatea probelor sau modul în care ar trebui evaluată. Acestea sunt, în primul rând, chestiuni de reglementare a legislației naționale și a instanțelor naționale (a se vedea García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, § 28, CEDO 1999 I). 20. În cazul în cauză, Curtea consideră că în dosarul nu există nimic care să declare orice aspect pe care instanța nu l-a furnizat sau că procedura a fost altfel necorespunzătoare și că această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Reclamantul a solicitat 4,5 milioane de forints maghiari (HUF) [1] în ceea ce privește prejudiciile morale legate de protragerea cazului, precum și 13,15 milioane de HUF [2] în ceea ce privește presupusa nedreptate a procedurii. 23. Guvernul nu a exprimat opinie în această privință. 24. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele pagube morale din cauza protragerii procedurii, hotărând în mod echitabil că i-a acordat 2 400 de euro sub acest cap. Costuri și cheltuieli 25. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 500 000 HUF [3] pentru costurile și cheltuielile de natură neclară. 26. Guvernul nu a exprimat opinia în această privință. 27. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea constată că reclamația costurilor reclamantului nu a fost justificată de niciun document relevant și, prin urmare, trebuie respinsă. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 2 400 EUR (2 mii patru sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Dolle Tulkens [1] 17.918 euro (EUR) [2] 52.379 EUR [3] 1,991 EUR

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă