ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3313/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3313/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 441 din 18 octombrie

2011, Tribunalul Argeș a admis cererea procurorului, însușită de inculpat.

În baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului P.I., din infr. prev. de art. 215 alin.

(1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile

art. 121 alin. (1) și art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., a încetat procesul

penal pornit împotriva inculpatului P.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

A respins acțiunile

civile ale părților civile SC A.T. SA Pitești, cu sediul în Pitești, jud.

Argeș, și SC A. SRL Mihăilești, ca inadmisibile.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că la data de 22 martie 2006, între

SC A.N.I. SRL Mihăilești, în calitate de cumpărător, și SC N.I.C. SRL Pitești,

administrată de martorul N.G.R., în calitate de vânzător, s-a încheiat

Contractul de vânzare-cumpărare din 22 martie 2006, având ca obiect livrarea cantității

de 3.000 tone de porumb, de către vânzător, cumpărătorului.

Potrivit contractului

respectiv pct. 7, cumpărătorul, respectiv SC A.N.I. SRL Mihăilești a achitat în

avans întreaga contravaloare a cantității de porumb ce urma a fi livrată de

învinuitul N.G.R., fiind emise în acest sens ordinele de plată din 2 martie

2006, din 29 martie 2006 și din 5 aprilie 2006, în valoare totală de 892.289,30

RON, SC N.I.C. SRL emițându-i în acest sens factura din 22 martie 2006, în

valoare de 892,500 RON. În vederea garantării contractului, precum și în

vederea garantării respectării de către vânzător a graficului de livrare a

mărfii (inclusiv pentru penalități de întârziere) potrivit punctului 8 din

contract, martorul N.G.R. a emis în favoarea SC A.N.I. SRL, două file cec în

valoare de 892.000 RON - reprezentând contravaloarea mărfii ce urma să i se

livreze și pe care cumpărătorul o achitase integral în avans.

Conform extrasului de

cont din data de 22 martie 2006 - data emiterii, de către martorul N.G.R., a

celor două file cec mai sus arătate, trăgătorul nu deținea la trasul B.C.C. SA,

disponibilul necesar decontării respectivelor instrumente de plată. Ca urmare a

neonorării obligațiilor contractuale, în data de 1 iunie 2006, beneficiarul SC

A.N.I. SRL a introdus la plată fila cec X1, în valoare de 892.000 RON,

încunoștințându-l totodată de aceasta pe emitent, respectiv martorul N.G.R.,

care însă știind că nu are în cont disponibilul necesar decontării, i-a

solicitat părții vătămate E.N.E.K. să retragă din bancă fila cec în cauză,

întrucât va încerca să rezolve situația în care se află și să livreze cele

3.000 tone porumb, conform contractului. În acest moment a intervenit

inculpatul P.I. care, în baza unor contacte mai vechi pe care le avusese cu

numitul E.N.E.K., a luat legătura cu acesta din urmă pentru a se ieși din

impasul creat de imposibilitatea martorului N.G.R. de a onora contractul

încheiat cu SC A.N.I. SRL. În privința acestei intervenții declarațiile celor

trei implicați sunt contradictorii, martorul E.N.E.K. susținând că încă de la

începutul derulării contractului, inculpatul P.I. garantase desfășurarea în

bune condiții a acestuia și că negocierile avuseseră loc atât cu el, cât și cu

N.G.R., în vreme ce N.G.R. a declarat că E.N.E.K. a luat legătura cu P.I., cerându-i

să garanteze din acel moment derularea contractului, totul culminând cu

declarația inculpatului care a arătat că inițiativa intervenirii în contractul

amintit mai sus îi aparținuse. Cert este faptul că la data de 14 iunie 2006,

printr-o convenție, SC P.T.C. SRL, administrată de învinuitul de P.I., a

garantat în numele SC N.I.C. SRL, faptul că aceasta din urmă își va onora

obligațiile asumate prin Contractul din 22 martie 2006, emițând în favoarea SC

A.N.I. SRL, fila cec X2, în vreme ce SC N.I. SRL se obliga să livreze

săptămânal între 100 - 150 tone porumb boabe, în executarea Contractului din 22

martie 2006. Întrucât până la sfârșitul anului 2006, învinuitul N.G.R. nu a

livrat cele 3.000 tone de porumb, în data de 19 decembrie 2006, partea vătămată

E.N.E.K. a introdus la plată fila cec X3, în valoare de 805.671,65 RON,

reprezentând contravaloarea porumbului rămas de livrat și achitat în avans de

cumpărător, însă a fost refuzată pentru "lipsă totală disponibil în contul

trăgătorului emitent", conform justificării de refuz a trasului B.C.C. din

data de 22 decembrie 2006. Având în vedere acest incident de plată, nelivrarea

cantităților de porumb în condițiile stabilite prin convenția din data de 14

iunie 2006, de către învinuitul N.G.R., precum și nerambursarea de către acesta

a avansului plătit de partea vătămată E.N.E.K., în data de 18 ianuarie 2007,

acesta din urmă a introdus spre decontare și fila cec X4, în valoare de 976.128

RON, emisă de inculpatul P.I., cu ocazia încheierii Convenției din 14 iunie

2006, fila cec care a fost, de asemenea, refuzată pentru "lipsă totală

disponibil, trăgător aflat în interdicția bancară, cec retras din

circulație", conform justificării de refuz a trasului B.C.C. din data de

23 ianuarie 2007. Înainte de a introduce acest ultim instrument de plată, prin

Adresa nr. 172/17 decembrie 2006 emisă de SC P.T.C. SRL, inculpatul P.I.

informa SC A.N.I. SRL că societatea pe care el o administra a intrat în

incidență bancară începând cu data de 6 decembrie 2006, exprimându-și disponibilitatea

de a garanta în continuare derularea contractului printr-o ipotecă de bunuri

mobile. Ulterior, inculpatul P.I., prin SC A.D.T.D.T. SRL (firma la care P.I.

este administrator și asociat majoritar) a livrat în perioada 21 august 2008 -

10 august 2009 către SC A. Mihăilești (succesoare a SC A.N.), în baza unei

convenții încheiate cu aceasta (Contract din 20 februarie 2008), o cantitate de

porumb în valoare de 714.643,28 RON, după cum rezultă și din raportul de

expertiză contabilă efectuat în cauză. Conform aceluiași raport de expertiză,

SC A. Mihăilești (succesoare a SC A.N.), a reușit recuperarea în cea mai mare

parte a prejudiciului cauzat, și prin adjudecarea unor utilaje agricole de la

SC N.I.C., dar și plata a 30.000 RON ce apar în evidența contabilă a acestei

firme. La data de 21 noiembrie 2005, între SC A.T. SRL Pitești în calitate de

vânzător și SC P.T.C. SRL în calitate de cumpărător, a intervenit Contractul

din 21 decembrie 2005, având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea

produselor petroliere. Potrivit art. 5.1. din contract, plata urma a fi făcută

de cumpărător în termen de 5 zile de la data facturării, iar conform art. 5.2.

și 5.3. SC P.T.C. SRL urma să depună în favoarea vânzătorului drept garanție în

caz de neplată, fila cec X5, cu mențiunea ca beneficiarul să nu o folosească

decât după ce a epuizat toate căile de soluționare pe cale amiabilă. De la data

încheierii contractului și până în aprilie 2006, nu au existat neînțelegeri

între părți, în ceea ce privește obligația de plată a cumpărătorului, acesta

obișnuind să achite motorina achiziționată cu ordin de plată sau cu bilete la

ordin, în termen de 30 de zile de la data facturării. Începând cu luna aprilie

2006, inculpatul P.I. nu și-a mai onorat obligațiile de plată către furnizor pentru

aprovizionarea cu carburant, în valoare totală de 540.000 RON, conform

facturilor fiscale din 30 iunie 2006, din 31 august 2006, din 15 august 2006,

din 15 septembrie 2006, din 31 iulie 2006, din 15 iulie 2006, din 15 aprilie

2006 și din 15 martie 2006.

Pentru plata

debitului de 540.000 RON, inculpatul P.I. a emis părții vătămate un număr de 10

file cec, în valoare totală de 500.000 RON, respectiv X6 din 1 decembrie 2006 -

în sumă de 20.000 RON; X7 din 4 decembrie 2006 - suma de 20.000 RON - emisă de

trasul R.B.; X8 din 30 noiembrie 2006 - în sumă de 15.000 RON; nr. X9 din 5

decembrie 2006 - în sumă de 20.000 RON; nr. X10 din 7 decembrie 2006 - în sumă

de 20.000 RON; X11 din 15 decembrie 2006 - în sumă de 30.000 RON; nr. X12 din

18 decembrie 2006 - în sumă de 15.000 RON; nr. X13 din 26 decembrie 2006 - în

sumă de 20.000 RON; nr. X14 din 11 decembrie 2006 - în sumă de 20.000 RON și

nr. X15 din 11 decembrie 2006 - în sumă de 320.000 RON emis pe trasul B.C.C.; 5

bilete la ordin: emis la 18 mai 2006, scadent la data de 27 iulie 2006, în

valoare de 14.000 RON; emis la 23 octombrie 2006, scadent în data de 19

octombrie 2006, în valoare de 16.046,62 RON; emis la 23 octombrie 2006, scadent

în data de 2 noiembrie 2006, în valoare de 5.400 RON; emis la 23 octombrie

2006, scadent în data de 7 noiembrie 2006, în valoare de 5.400 RON; emis la 23

octombrie 2006, scadent la data de 14 noiembrie 2006, în valoare de 5.246,62

RON, emise pe trasul R.B.

Din concluziile

Raportului de constatare tehnico-științifică criminalistică grafică din 17

decembrie 2008, dispus și efectuat în cauză a reieșit faptul că: - filele cec

X16 din 30 noiembrie 2006, în sumă de 15.000 RON, nr. X17 din 5 decembrie 2006,

în sumă de 20.000 RON, nr. X18 din 7 decembrie 2006, în sumă de 20.000 RON, nr.

X19 din 15 decembrie 2006, în sumă de 30.000 RON, nr. X12 din 18 decembrie

2006, în sumă de 15.000 RON, nr. X13 din 26 decembrie 2006, în sumă de 20.000

RON, în valoare totală de 120.000 RON completate integral de învinuitul P.I.,

semnate și ștampilate de acesta; filele cec X20 din 1 decembrie 2006, în sumă

de 20.000 RON, X7 din 4 decembrie 2006, nr. X21 din 11 decembrie 2006, în sumă

de 20.000 RON și nr. X15 din 11 decembrie 2006, în sumă de 320.000 RON, în

valoare totală de 380.000 RON nu au fost completate de învinuitul P.I., ci doar

semnate la rubrica emitentului; biletele la ordin: emis la 18 mai 2006, scadent

la data de 27 iulie 2006, în valoare de 14.000 RON emis la 19 septembrie 2006,

scadent la data de 19 octombrie 2006, în valoare de 16.046,62 RON, în valoare

totală de 45.000 RON au fost completate integral de învinuitul P.I., semnate și

ștampilate de acesta; biletele la ordin în valoare de 16.046,62 RON, emis la 23

octombrie 2006, scadent la 2 noiembrie 2006, în valoare de 5.400 RON, emis la

23 octombrie 2006, scadent la 14 noiembrie 2006, în valoare de 5.400 RON, emis

la 23 octombrie 2006, scadent la 14 noiembrie 2006, în valoare de 5.246,62 RON,

nu au fost completate de învinuitul P.I., ci doar semnate la rubrica

emitentului. Cu privire la data scadentă a celor 10 file cec, trecută pe

acestea, la rubrica emiterii, potrivit declarațiilor părții vătămate D.M. și a

inculpatului P.I., aceștia au convenit să se situeze în intervalul de 3 - 4

luni de zile de la data facturării, întrucât la acele date, învinuitul P.I. l-a

asigurat pe beneficiar că va avea în cont disponibilul necesar decontării. La

scadențele înscrise pe documentele de plată, beneficiarul SC A.T. SRL a

introdus la plată atât cele 10 file cec, cât și cele 5 bilete la ordin, toate

fiind refuzate pentru lipsa totală de disponibil în contul trăgătorului

emitent, conform justificărilor de refuz ale trasului. În cauză, a fost dispusă

și efectuată o expertiză contabilă la 3 septembrie 2008, aceasta stabilind că

debitul datorat de SC P.T.C. SRL către SC A.T. SRL este de 97.966,66 RON, așa

cum rezultă din evidența contabilă a ambelor părți. Cu toate acestea, însă,

valoarea totală a instrumentelor de plată emise de învinuitul P.I. către SC

A.T. și refuzate la plată este de 540.000 RON. Din aceeași expertiză contabilă,

într-o opinie în completare, confirmată și de expertiza contabilă efectuată în

cursul judecății, a rezultat că la acest debit se mai adaugă suma de 216.046,60

RON pe care inculpatul P.I. s-a angajat să o plătească, aceasta derivând dintr-un

contract pe care SC N.I.C. SRL l-a încheiat cu SC A.T. și pe care nu l-a putut

onora deoarece, în realitate, alimentarea cu carburanți au făcut-o tot mașinile

și utilajele aflate în patrimoniul SC P.T. Chiar dacă, așa cum am arătat și la

începutul motivării, ne-a fost greu să decelăm actele de dispoziție ale

procurorului, considerăm că trimiterea în judecată nu vizează acest act

material și, implicit, nici la calcularea prejudiciului nu se va avea în vedere

acest debit. Conform expertizei contabile efectuată de expert T.N., la debitul

inițial de 97.966,62 RON pe care SC P.T. îl mai are de achitat către SC A.T.,

se mai adaugă și suma de 339.064,97 RON, penalități de întârziere, așa cum au

fost calculate de către Tribunalul Comercial Argeș, în cadrul procedurii de

insolvență deschisă pe numele SC P.T. În luna decembrie 2006, între SC E.H. SRL

și SC P.T.C. SRL au existat raporturi juridice de natură comercială, constând

în vânzarea de piese auto și manoperă în favoarea firmei debitorului P.I.,

conform facturilor fiscale din 6 decembrie 2006, în valoare de 1.975.28 RON și

din 18 decembrie 2006, în valoare de 17.679,74 RON. Pentru plata contravalorii

facturii fiscale din 18 decembrie 2006, în valoare de 17.679,74 RON, inculpatul

P.I. a emis fila de cec din 19 decembrie 2006, în sumă de 17.679,74 RON, care,

introdusă la plată, a fost refuzată, pe motivul "lipsă totală a

disponibilului în contul trăgătorului, trăgător aflat în interdicție bancară,

cecul fiind retras din circulație conform justificării de refuz a trasului

B.C.C. SA din data de 27 decembrie 2006. Din depoziția martorei L.S.Ș., fost

funcționar economic în cadrul SC E.H. SRL - punct de lucru Arad, în prezent

asistent manager în cadrul aceleiași firme, a reieșit faptul că fila cec din 19

decembrie 2006, în valoare de 17.679,74 RON, reprezentând instrument de plată a

facturii fiscale din 18 decembrie 2006, în valoare de 17.679,74 RON i-a fost

înmânată de un șofer delegat al firmei de către inculpatul P.I., în data de 18

decembrie 2006, fiind semnată și ștampilată de inculpat la rubrica trăgătorului

emitent, restul rubricilor fiind completate de martoră, deoarece în majoritatea

situațiilor de acest gen șoferii delegați spuneau că nu știu să completeze file

cec.

În declarațiile sale

inculpatul P.I. a arătat că a notificat acestei societăți faptul că nu are

disponibil în cont pentru suma restantă solicitându-le acestora să nu introducă

cecul spre decontare, aspect confirmat și de Adresa nr. 178 din 4 decembrie

2006 emisă de SC P.T.C. SRL Slobozia și transmisă părții vătămate prin fax în

aceeași zi.

Având în vedere

probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat mai sus, instanța consideră

că încadrarea juridică stabilită de procuror prin rechizitoriu nu se mai poate

susține. De altminteri, cu ocazia dezbaterilor pe fond, s-a pus în discuție

această încadrare juridică, la cererea procurorului de ședință, cerere care a

fost însușită și de inculpat. Și instanța consideră că toate actele materiale

ale inculpatului, săvârșite atât față de SC A.N., cât și față de SC A.T. și de

SC E.H. SRL, îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit Deciziei în

interesul legii nr. IX/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

fapta de emitere a unui cec asupra unei instituții de credit sau asupra unei

persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea

necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în

parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului

de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos

material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cecului, constituie

infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., în vreme ce,

dacă beneficiarul cecului are cunoștință, în momentul emiterii, că nu există

disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infracțiunea

prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Astfel, în cauza de

față, constatăm, mai întâi, că în privința SC A.N., înainte ca reprezentantul

acestei firme să introducă spre decontare fila cec X4, în valoare de 976.128

RON, emisă de inculpatul P.I., acesta din urmă notificase societății creditoare

faptul că nu are disponibil în cont, situație ce ne îndreptățește să

concluzionăm că, pe de o parte, lipsește elementul inducerii în eroare a părții

vătămate, iar pe de altă parte, că în momentul prezentării cecului spre

decontare, partea vătămată avea cunoștință despre lipsa disponibilului din

contul societății responsabile civilmente. În privința SC A.T., constatăm că,

pentru plata debitului restant de 220.000 RON (540.000 - 320.000), derivat din

decalarea termenelor de plată convenite, inculpatul P.I. a emis nouă cecuri și

cinci bilete la ordin care au început să fie depuse spre decontare începând cu

data de 5 decembrie 2006, deși, pe data de 4 decembrie 2006, prin Adresa nr.

177 emisă de SC P.T.C. SRL Slobozia, inculpatul P.I. notificase firma creditoare

asupra faptului că a intrat în incidență bancară, situație asemănătoare celei

descrise mai sus. Totodată, la întărirea concluziei vizavi de lipsa operațiunii

de inducere în eroare contribuie și comportamentul ulterior al inculpatului

care, așa cum o atestă și expertiza contabilă efectuată în cursul judecății, a

achitat din sumele restante o mare parte, dar și relațiile anterioare între

cele două firme când, așa cum am arătat mai sus, plățile pentru combustibilii

folosiți au fost făcute la termen.

Așa cum s-a arătat

mai sus, în privința sumei de 216.046,60 RON pe care inculpatul P.I. s-a

angajat să o plătească, aceasta derivând dintr-un contract pe care SC N.I.C.

SRL l-a încheiat cu SC A.T., considerăm că actul material imputat inculpatului

nu a făcut obiectul sesizării instanței.

În ceea ce privește

cecul X5 din 11 decembrie 2006 - în sumă de 320.000 RON emis pe trasul B.C.C.,

contrar celor susținute de apărătorul inculpatului, constatăm că, prin

rechizitoriul procurorului s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată,

astfel că, la încadrarea juridică stabilită și la soluția finală adoptată de

instanță, nu s-a avut în vedere și acest act material. Situația este mai clară

în ceea ce privește SC E.H. SRL, căreia inculpatul îi notificase, înaintea

introducerii spre decontare a cecului, că nu are disponibil în cont. De

altminteri, în cursul urmăririi penale, inculpatul a reușit să acopere

prejudiciul creat astfel că această societate nici nu s-a constituit parte

civilă. Așadar, s-a considerat că faptele inculpatului P.I. care, în derularea

unor contracte încheiate cu SC A.N., SC A.T. și, respectiv, SC E.H. SRL, a emis

mai multe instrumente de plată pentru care, la momentul decontării nu a mai

avut disponibil în cont și în condițiile în care, în prealabil, informase

reprezentanții părților civile sau vătămate asupra acestui fapt, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din

Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, potrivit art.

122 alin. (1) lit. e) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale

este de trei ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa

închisorii care nu depășește un an sau amenda, la care, în cauza de față se mai

adaugă, potrivit art. 124 C. pen., încă un termen de un an și jumătate,

prescripție specială, rezultând, în total un termen de patru ani și șase luni.

Conform art. 122

alin. (2) teza finală, în cazul infracțiunilor continuate, termenul de

prescripție curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, care, în

cauza de față a început să curgă din luna decembrie 2006 și s-a împlinit în

luna iunie 2011.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel părțile civile SC A.T. SRL Pitești și SC A. SRL

Mihăilești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantele au invocat

următoarele motive: greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului, apreciind că faptele săvârșite realizează conținutul constitutiv

al infracțiunii de înșelăciune în convenții; prima instanță nu a dat curs

solicitării de a se extinde procesul penal și pentru alte acte materiale;

soluționarea greșită a laturii civile a cauzei în ceea ce privește cuantumul

prejudiciului stabilit.

Examinând hotărârea

primei instanțe din punct de vedere al motivelor formulate, în conformitate cu

disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile declarate sunt

nefondate și au fost respinse ca atare.

Situația de fapt a

fost corect reținută de către prima instanță, în conformitate cu probele

administrate în cauză.

Încadrarea juridică a

faptelor săvârșite de către inculpat este corectă.

Relevante pentru

această concluzie, s-a reținut că sunt următoarele aspecte:

Inculpatul a emis

fila cec X4, în valoare de 976.128 RON. Mai înainte ca reprezentantul firmei SC

A.N. să introducă spre decontare această filă cec, P.I. notificase societății

comerciale creditoare faptul că nu are disponibil în cont.

În ceea ce privește

raporturile inculpatului cu SC A.T., s-a reținut că pentru plata debitului

restant, acesta a emis 9 cecuri și 5 bilete la ordin. La data de 4 decembrie

2006, printr-o adresă, existentă la dosar, inculpatul a notificat firmei

creditoare faptul că a intrat în incidență bancară. Cecurile și biletele la

ordin au început să fie depuse spre decontare începând cu data de 5 decembrie

2006, ulterior datei când inculpatul notificase societății comerciale situația

sa financiară.

De asemenea, și în

ceea ce privește pe SC E.H. SRL, din probele existente la dosar, a rezultat că

inculpatul notificase acestei societăți, înainte de introducere spre decontare

a cecului, că nu are disponibil în cont. Pe parcursul urmăririi penale,

inculpatul a acoperit prejudiciul creat față de sus-numita.

A rezultat că sub

aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 215 C. pen., deoarece inculpatul nu a acționat cu intenția

directă a inducerii în eroare a părților vătămate și a părților civile.

Relevant pentru a demonstra acest lucru s-a apreciat că ar fi faptul că

inculpatul a notificat părților civile lipsa disponibilului în cont mai înainte

ca acestea să utilizeze instrumentele de plată în vederea decontării

financiare. Pentru lipsa intenției directe de a induce în eroare părțile

vătămate, în modalitatea cerută de infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen.,

s-a apreciat că este de asemenea relevant și faptul că inculpatul a achitat din

sumele restante o mare parte a prejudiciului.

În consecință, așa

cum corect a constatat și prima instanță, inculpatul a emis mai multe

instrumente de plată pentru care la momentul decontării nu a avut disponibil în

cont. Pentru toate aceste instrumente de plată, în prealabil, inculpatul a

informat reprezentanții părților civile sau vătămate asupra existenței acestei

situații.

Prima instanță a

realizat o corectă interpretare și aplicare a legii, dând eficiență Deciziei

nr. 9/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea

unui recurs în interesul legii. Din această decizie a rezultat că fapta de

emitere a unui cec știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau

acoperirea necesară, în condițiile în care beneficiarul cecului are cunoștință

că în momentul emiterii nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la

tras, constituie infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.

59/1934 și nu infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

În ceea ce privește

critica potrivit căreia prima instanță nu a extins procesul penal și pentru

alte fapte, aceasta nu poate fi primită, deoarece s-a reținut că instanța este

obligată să soluționeze cauza în limitele actului de sesizare, având

posibilitatea de a aprecia asupra unei cereri de extindere a cercetărilor

penale, în raport cu cadrul normativ existent.

Curtea a constatat că

latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, având în vedere dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 85/2006 conform cărora la data deschiderii procedurii de

reorganizare judiciară, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare,

extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor

asupra debitorului sau bunurilor sale.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs părțile civile SC A. SRL

Mihăilești și SC A.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentele au

reiterat criticile formulate la instanța de fond și apel, respectiv au invocat

următoarele motive: greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina

inculpatului, apreciind că faptele săvârșite realizează conținutul constitutiv

al infracțiunii de înșelăciune în convenții; nemotivarea hotărârilor,

instanțele nu au dat curs solicitării de a se extinde procesul penal și pentru

alte acte materiale; soluționarea greșită a laturii civile a cauzei în ceea ce

privește cuantumul prejudiciului stabilit.

Examinând recursurile

declarate de părțile civile SC A. SRL Mihăilești și SC A.T. SRL prin prisma

cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 10, 17, 17

2

și 18 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din verificarea

probatoriului administrat la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească,

astfel cum a fost anterior indicat detaliat, Înalta Curte reține că faptele

inculpatului P.I. care, în derularea unor contracte încheiate cu SC A.N., SC

A.T. și, respectiv, SC E.H. SRL, a emis mai multe instrumente de plată pentru

care, la momentul decontării nu a mai avut disponibil în cont și în condițiile

în care, în prealabil, informase reprezentanții părților civile sau vătămate

asupra acestui fapt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.

de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., și nu ale infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Corect s-a reținut că

sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen., deoarece inculpatul nu a acționat

cu intenția directă a inducerii în eroare a părților vătămate și a părților

civile. Relevant pentru a demonstra acest lucru, s-a apreciat că ar fi faptul că

inculpatul a notificat părților civile lipsa disponibilului în cont mai înainte

ca acestea să utilizeze instrumentele de plată în vederea decontării

financiare. Pentru lipsa intenției directe de a induce în eroare părțile

vătămate, în modalitatea cerută de infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen.,

corect s-a apreciat că este de asemenea relevant și faptul că inculpatul a

achitat din sumele restante o mare parte a prejudiciului.

În consecință, așa

cum corect au constatat prima instanță și instanța de apel, inculpatul a emis

mai multe instrumente de plată pentru care la momentul decontării nu a avut

disponibil în cont. Pentru toate aceste instrumente de plată, în prealabil,

inculpatul a notificat reprezentanții părților civile sau vătămate asupra

existenței acestei situații.

Înalta Curte reține

că instanțele au realizat o corectă interpretare și aplicare a legii, dând

eficiență Deciziei nr. 9/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii. Din această decizie a

rezultat că fapta de emitere a unui cec știind că pentru valorificarea lui nu

există provizia sau acoperirea necesară, în condițiile în care beneficiarul

cecului are cunoștință că în momentul emiterii nu există disponibilul necesar

acoperirii acestuia la tras, constituie infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934, și nu infracțiunea prev. de art. 215 alin. (4) C.

pen., și potrivit noii încadrări juridice instanțele au constatat intervenirea

termenului de prescripție.

Înalta Curte a

constatat că latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, având în vedere

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, conform cărora la data deschiderii

procedurii de reorganizare judiciară, se suspendă de drept toate acțiunile

judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea

creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Cu privire la latura

civilă, Înalta Curte are în vedere și Decizia nr. 43 din 13 octombrie 2008,

pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție,

publicată în M. Of. nr. 372/3.06.2009, prin care s-a statuat că "Instanța

penală învestită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr.

59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, nu va soluționa

acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a pronunța respingerea ca

inadmisibilă a acțiunii civile, decizie care este obligatorie, potrivit art.

414

2

alin. (3) C. proc. pen.

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. -

"hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se

înțelege".

Înalta Curte constată

că și această critică este nefondată, întrucât și hotărârea primei instanțe, și

cea a instanței de apel cuprind o analiză amplă a probatoriului administrat

pentru fiecare act material și explică temeinicia încadrării juridice a

faptelor.

De asemenea, cu

privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen. - instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina

inculpatului prin actul de sesizare, sau cu privire la unele probe administrate

ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze

drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Înalta Curte constată

că și această critică este nefondată, întrucât instanțele de fond și apel s-au

pronunțat cu privire la toate faptele deduse judecății și a răspuns criticilor

formulate de părțile civile.

Faptul că instanța a

respins motivat cererile părților civile ca nefiind utile cauzei nu înseamnă că

nu s-a pronunțat cu privire la probe sau cereri esențiale, de natură să

garanteze drepturile acestora.

Cu privire la cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. - "când

s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei

hotărâri greșite de achitare sau de condamnare".

Înalta Curte constată

că partea civilă SC A.T. SRL critică de fapt modul în care au fost interpretate

probele de către prima instanță și de către cea de apel.

În practica Înaltei

Curți s-a reținut că este incident cazul de casare prevăzut de pct. 18 atunci

când există un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că, în

considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă, în mod evident,

din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care

acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.

Există, așadar, o

eroare gravă de fapt atunci când în hotărârea instanței de fond se susține că

la dosar există probe de vinovăție, când, în realitate, acestea nu există, sau

că nu există probe, deși acestea există.

Înalta Curte constată

că probele administrate în faza de urmărire penală au fost confirmate în faza

de cercetare judecătorească, că ele nu sunt contradictorii, și că nu există

dubii cu privire la situația de fapt reținută de instanță.

Astfel, în ceea ce

privește critica potrivit căreia prima instanță nu a extins procesul penal și

pentru alte fapte, aceasta nu poate fi primită, deoarece instanța este obligată

să soluționeze cauza în limitele actului de sesizare, având posibilitatea de a

aprecia asupra unei cereri de extindere a cercetărilor penale, în raport cu

cadrul normativ existent.

Simpla contestare a

acestei situații de fapt de către părțile civile, ale căror argumente sunt

neconvingătoare, nu poate conduce la aplicarea cazului de casare prevăzut de

punctul 18 al art. 385

9

C. proc. pen.

Constatând că în

cauză nu există alte motive care să atragă incidența cazurilor de casare expres

prevăzute de lege, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate,

conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentele părți civile SC A.

SRL Mihăilești și SC A.T. SRL la cheltuieli judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de părțile civile SC A. SRL Mihăilești și SC

A.T. SRL împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 29 martie 2012 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe

intimatul inculpat P.I.

Obligă recurentele

părți civile la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 17 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ