ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6944/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu", a solicitat anularea Deciziei nr. 516/14.09.2020 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata despăgubirilor egale cu salariile majorate, indexate, recalculate de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1004/c.a. din data de 20 octombrie 2020, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu", în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Iași a reținut, în esență, că raportat la obiectul cauzei, la calitatea emitentului actului administrativ de autoritate publică centrală, precum și la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competentă să soluționeze cauza dedusă judecății este Curtea de Apel Iași.

Cauza a fost înregistrară pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2020.

2.2. Prin sentința civilă nr. 110 din 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Iași, invocată din oficiu de instanță, a declinat în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie Prof. Dr. G.K. Constantinescu, a constatat invit conflictul negativ de competență și, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea hotărârii, curtea de apel a reținut că temeiul juridic al cauzei îl reprezintă dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Întrucât reclamanta are calitatea de funcționar public, iar măsura de încetare a raporturilor de serviciu intră în sfera de aplicare a art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalul Iași.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat anularea deciziei nr. 516/14.09.2020 emisă de Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu" și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu salariile majorate, indexate, recalculate de care ar fi beneficiat de la data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective. A mai solicitat reclamanta ca, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea efectelor deciziei contestate.

Din înscrisurile atașate cererii rezultă că prin decizia contestată s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, decizia fiind emisă în conformitate cu prevederile art. 517 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Potrivit prevederilor art. 516 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ: "Încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 528 și art. 533 și are loc în următoarele condiții: a) de drept"; iar potrivit art. 517 alin. (1) lit. d) din același act normativ: "(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept: d) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competența de numire în funcția publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2)";

Art. 527 alin. (1) din Codul administrativ prevede: "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu diferența între veniturile obținute în perioada respectivă și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".

Nu în ultimul rând, potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Înalta Curte reține, în acord cu hotărârea Curții de Apel Iași, că reclamanta are calitatea de funcționar public, iar litigiul își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantei, aceasta contestând decizia emisă de autoritatea angajatoare, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

În mod greșit a reținut Tribunalul Iași că, în cauza de față, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de rangul autorității emitente în cadrul sistemului administrativ, întrucât dispozițiile speciale ale O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilesc o plenitudine de competență în favoarea tribunalelor, în ceea ce privește soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după rangul autorității publice pârâtă.

Prin urmare, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în raport cu dispozițiile legii speciale, O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ și nu în raport cu dispozițiile legii generale, Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Zootehnie "Prof. dr. G. K. Constantinescu", Ojz Iași, în favoarea Tribunalului Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.