ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6117/2020

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2018 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. xt 85/19.07.2007, comunicată în data de 24.07.2017, emisă de Administrația pentru contribuabili mijlocii constituită la nivelul regiunii Galați prin intermediul Activității de inspecție fiscală, până la pronunțarea instanței de fond și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 129 din data de 18 iulie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 14 din Legea 554/2004 a dispus suspendarea provizorie a Deciziei de impunere nr. x/19.07.2017, emisă de DGRFP Galați - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galați până la pronunțarea instanței de fond în cauza privind pe reclamanta A. S.R.L. - reprezentată prin administrator special B. și prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constanța, a respins capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 129 din data de 18 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constanța.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 13 iunie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 18 noiembrie 2020.

Soluția instanței de recurs. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc." În raport de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. La calculul termenelor se au în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. În raport de aceste dispoziții rezultă că, pentru înregistrarea declarației de recurs, partea recurentă avea obligația de a respecta termenul de 5 zile de la comunicarea hotărârii atacate. Având în vedere faptul că sentința instanței de fond a fost comunicată la recurentului la data de 20.02.2019 (conform dovezii atașate la dosar fond), iar recursul a fost depus la data de 04.03.2019 (conform rezoluției aplicată pe dosarului de recurs), rezultă fără putință de tăgadă că ultima zi în care recurentul avea posibilitatea să înregistreze declarația de recurs în interiorul termenului stabilit de textul de lege sus citat, a fost data de 26 februarie 2019. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, înregistrarea motivelor de recurs la data de 04.03.2019 s-a realizat cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, va admite excepția tardivității.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE,