ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 106 din 09 mai 2013, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul

F.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:

- art. 20 raportat la art. 197 alin.

(1), alin. (2) lit. b)

1

, alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

- art. 20 raportat la art. 203 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C.

pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b),

d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen.

A fost obligat inculpatul să plătească

părții vătămate F.A.M., prin reprezentant legal P.S.V., suma de 10.000 RON cu titlu

daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească

statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON onorariu

avocat oficiu urmează a se achita Baroului de Avocați Botoșani din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Botoșani din data de 27 martie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul

F.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat

la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

, alin. (3) teza I C. pen. și

art. 20 raportat la art. 203 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., toate cu aplicarea art. 33, 34 C. pen. (două acte materiale).

S-a reținut în sarcina acestuia că, în

perioada decembrie 2010 - octombrie 2011, a încercat prin constrângere fizică și

psihică să întrețină de două ori raporturi sexuale cu fiica sa minoră, în vârstă

de 14 ani - F.A.M.

La termenul de judecată din 09 mai 2013,

după punerea în discuție a regularității actului de sesizare, inculpatul a solicitat

a fi judecat în procedură simplificată, respectiv să se facă în cauză aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., având în vedere că recunoaște

faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum au fost descrise în rechizitoriu

și își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere că, din probele administrate

în cursul urmăririi penale, rezultă faptele și vinovăția inculpatului instanța a

admis cererea acestuia, dispunând judecarea cauzei în procedură simplificată.

Inculpatul locuiește în comuna B., județul

Botoșani, împreună cu cei trei copii minori (partea vătămată, F.I.S. și F.A.F.),

aceștia din urmă în vârstă de 15 ani și respectiv 12 ani. Mama celor trei copii

minori și respectiv soția inculpatului era plecată de mai mulți ani în Italia, venind

foarte rar acasă.

În preziua revelionului din decembrie 2010,

inculpatul se afla în stare de ebrietate. În timp ce partea vătămată dormea, iar

frații ei se uitau la televizor, inculpatul s-a ridicat de pe patul său, mutându-se

în acela al fiicei sale. A dezbrăcat-o, mângâind-o în părțile intime, el fiind de

asemenea dezbrăcat. Partea vătămată s-a trezit și l-a implorat să o lase în pace.

Inculpatul a bruscat-o verbal („ce-i curvo

nu-ți place?, lasă-mă să-mi termin treaba”). Speriați cei doi frați l-au rugat să

înceteze, după care în jurul orei 02:00 au fugit la domiciliul familiei P. cerând

ajutor.

Alertată telefonic de cei doi copii, în

ianuarie 2011, soția inculpatului a venit în țară, prezentând-o pe minoră la medicul

legist.

În toamna anului 2011, tot pe fondul consumului

de alcool, inculpatul a intrat din nou în patul părții vătămate cerându-i să se

dezbrace asaltând-o cu apelative „curvo, dacă nu ai vrut atunci, ți-o fac acum”.

Partea vătămată a început să plângă. Sub pretextul că merge la baie și la îndemnul

fraților ei care se ascunseseră într-o debara, a fugit la nașii de botez, familia

F, povestindu-le ce i s-a întâmplat.

Minora a fost examinată din punct de vedere

medico-legal, constatându-se că este virgină anatomic.

Din raportul de evaluare psihologică rezultă

că aceasta manifestă simptome ale stresului posttraumatic.

Cum situația de fapt descrisă întrunește

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de viol prev. și ped. de

art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

, alin.

(3) teza I C. pen. și tentativă la infracțiunea de incest, faptă prev. de art. 20

raportat la art. 203 C. pen., instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea

acestor fapte și i-a aplicat câte o pedeapsă în baza acestor texte de lege.

Instanța a avut în vedere ca inculpatul

a săvârșit faptele în formă continuată, comițând două acte materiale în baza aceleiași

rezoluții infracționale și a făcut în cauză aplicarea art. 41, 42 C. pen.

La stabilirea și individualizarea pedepsei,

instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cu reținerea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor comise,

persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, a avut o poziție sinceră

pe tot parcursul procesului penal și a apreciat că pentru reeducarea sa este suficientă

aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, însă cu executare

în regim de detenție.

Instanța i-a aplicat inculpatului și pedeapsa

complementară în sensul că i-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., având în vedere natura faptelor

comise de acesta.

Având în vedere că inculpatul a comis faptele

și în concurs real s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C.

pen.

Pe durata executării pedepsei s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d),

e) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, instanța

a avut în vedere că în cauză s-a pus în mișcare acțiunea civilă, la cererea procurorului

dată fiind vârsta părții vătămate.

Instanța a admis acțiunea civilă, în cauză

fiind date dispozițiile art. 17 C. proc. pen. și l-a obligat pe inculpat să plătească

părții vătămate suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, sumă cu care a fost

de acord atât reprezentantul legal al minorei, cât și inculpatul.

Împotriva sentinței penale a Tribunalului

Botoșani a declarat apel inculpatul F.I., iar pnn decizia penală nr. 113 din 11

septembrie 2013, Curtea de Apel Suceava l-a respins ca nefondat.

S-a motivat că prima instanță a reținut

o stare de fapt conformă cu realitatea și a realizat o apreciere completă și corectă

a întregului material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale,

în condițiile în care inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura prevăzută

de art. 320

1

C. proc. pen.

Rezultă din materialul probator administrat

în cauză, pe care Curtea și l-a însușit în totalitate, fără a-l relua in

extenso, că în intervalul decembrie 2010 - octombrie 2011, inculpatul a încercat

pnn constrângere fizică și psihică să întrețină de două ori raporturi sexuale cu

fiica sa minoră, în vârstă de 14 ani - F.A.M.

Raportat la faptele săvârșite, Curtea a

apreciat că la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare,

prin privarea de libertate, instanța de fond a făcut o corectă adecvare a criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și a dispozițiilor art. 52 C.

pen., ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al inculpatului care,

fără a ține seama de vârsta și de calitatea victimei, a săvârșit asupra ei o faptă

gravă, punându-i în primejdie dezvoltarea ulterioară.

Reținerea de circumstanțe atenuante în

favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse sub minim nu se justifică față de

împrejurările săvârșirii faptelor, dar și de persoana acestuia, care, așa cum rezultă

din fișa de cazier, a mai fost condamnat anterior.

În ce privește modalitatea de executare

în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate, aceasta este singura de natură

a atinge scopul educativ-preventiv și de a determina o schimbare a comportamentului

inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul avea probleme

cu alcoolul sau că mediul social din care provine este unul propice săvârșirii unor

fapte antisociale nu justifică redozarea pedepsei și nici schimbarea modalității

de executare.

Față de cele expuse și cum nici alte motive

pentru desființarea sentinței nu au fost reținute, în temeiul art. 379 pct. 1

lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Împotriva deciziei penale nr. 113 din 11

septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs inculpatul F.I. invocând

cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. și aplicarea legii penale mai favorabile.

Recursul declarat este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 12

alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010

privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care

cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării

în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului

potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit

dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare, cazurile de casare invocate se

impun a fi analizate potrivit dispozițiilor C. proc. pen. anterior referitoare la

recurs, cuprinse în art. 385

9

și urm.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de apărare nu este incident în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Dispozițiile legale enunțate au în vedere

situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii

(spre exemplu, nu aplică prevederile legale referitoare Ia recidivă); aplică dispoziții

legale neprevăzute de lege sau aplică greșit prevederi legale care trebuiau aplicate

(ex. aplicarea greșită a legii civile prin înlăturarea solidarității la despăgubirea

morală a părții civile, în condițiile în care fapta prevăzută de legea penală a

fost săvârșită de mai mulți inculpați).

În speță, critica recurentului F.I. se

referă la netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele

de individualizare judiciară a executării pedepselor prin neaplicarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

Examinarea acestora nu se poate realiza

însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. pentru că nu se integrează în niciuna dintre situațiile enumerate,

dar se puteau analiza anterior modificării dispozițiilor art. 385

9

C.

proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013,

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a fost

modificat și prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale), ceea ce nu este

cazul în speță.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă

aplicabilă în cauza dedusă judecății, se au în vedere următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 5

alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infractiunii până

la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se

aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data săvârșirii infracțiunilor

de către inculpat decembrie 2010 - octombrie 2011, până la soluționarea recursului

a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009

privind C. pen.

Inculpatul F.I. a fost condamnat în primă

instanță pentru săvârșirea în concurs și în formă continuată a infracțiunilor de

tentativă la viol prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2)

lit. b)

1

, alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 320

1

C. proc. pen. și tentativă la incest prev. de art. 20

raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

Prin compararea legilor penale succesive

- cea din momentul săvârșirii faptelor cu cea din momentul judecării - legea penală

favorabilă inculpatului F.I. este legea nouă sub aspectul sancțiunilor penale reduse

și condițiilor de încriminare a faptei de tentativă la incest.

Conform C. pen. anterior, infracțiunea

de tentativă la viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin.

(2) lit. b)

1

, alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. este sancționată cu închisoare de la 5 la 12 ani și 6 luni închisoare spre

deosebire de legea nouă care prevede pentru aceeași infracțiune - tentativă la viol

în formă agravată, săvârșită de inculpat asupra fiicei sale minore, în vârstă de

14 ani - prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin.

(3), lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., - limite speciale

mai reduse, de la 2 ani și 6 luni închisoare la 6 ani închisoare și interzicerea

unor drepturi.

În cauză, instanța de fond a aplicat inculpatului

o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la viol, sub minimul special

prevăzut de legea veche ca efect al cauzei legale de reducere a pedepsei - art.

320

1

C. proc. pen.

Întrucât legea nouă a fost identificată

ca favorabilă inculpatului F.I. datorită limitelor speciale reduse, în baza

art. 386 C. proc. pen. se va dispune schimbarea încadrăm juridice a faptei din

art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

, alin. (3)

teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen. în art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit.

a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin.

(10) C. proc. pen.

Prin aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa

se impune a fi redusă la 2 ani și 6 luni închisoare, proporțional cu reducerea pedepsei

realizată de prima instanță, dar prin raportare la limitele speciale de pedeapsă

prevăzute de legea nouă întrucât în recurs nu se realizează o nouă individualizare

judiciară a pedepsei inculpatului. Ca atare, pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare stabilită în recurs inculpatului este sub minimul special prevăzut de

legea nouă ca efect al cauzei legale de reducere a pedepsei - art. 320

1

C. proc. pen. reținută de prima instanță, în actuala reglementare prevăzută de dispozițiile

art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În ceea ce privește pedepsele complementare

și accesorii, se au în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din

24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C.

pen., conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică

potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea

comisă.

În speță, legea nouă a fost identificată

ca lege mai favorabilă și prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate,

pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii noi.

În ceea ce privește infracțiunea de tentativă

la incest prevăzută de art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. în temeiul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. se impune schimbarea

încadrării juridice a faptei inculpatului în art. 32 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.

pen.

În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie

2010 - octombrie 2011, inculpatul F.I. a încercat prin constrângere fizică și psihică

să întrețină de două ori raporturi sexuale cu fiica sa minoră în vârstă de 14 ani

- F.A.M.

În conformitate cu dispozițiile art. 203

C. pen. anterior infracțiunea de incest constă în raportul sexual între rude în

linie directă sau între frați și surori, iar potrivit art. 204 C. pen. anterior

tentativa infracțiunii de incest se pedepsește.

Conform art. 377 din noul C. pen., constituie

infracțiunea de incest raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă

sau între frați și surori.

Așadar, spre deosebire de art. 203 C.

pen. anterior, care nu prevedea condiția ca raportul sexual între rude în linie

directă sau între frați și surori să fie consimțit, potrivit art. 377 din noul

C. pen., incestul constă în raportul sexual consimțit săvârșit între rude în linie

directă sau între frați și surori.

În cazul în care raportul sexual nu este

consimțit, ci este săvârșit asupra rudei în linie directă, fratelui sau surorii,

prin constrângere, punerea în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința

sau profitând de această stare, sunt incidente dispozițiile art. 218 alin. (3)

lit. a) din noul C. pen. referitoare la viol.

În cazul în care raportul sexual este săvârșit

asupra unui minor - rudă în linie directă, frate sau soră - în condițiile art. 220

alin. (1), (2) sau (3), sunt incidente dispozițiile art. 220 alin. (4) lit. a) din

noul C. pen., referitoare la actul sexual cu un minor, întrucât raportul sexual

comis cu un minor în condițiile art. 220 alin. (1), (2) sau (3) din noul C.

pen. nu constituie un raport sexual consimțit, fie datorită vârstei în ipotezele

prevăzute în art. 220 alin. (1) și (2), fie din cauza abuzului de autoritate ori

de influență în ipoteza prevăzută în art. 220 alin. (3) din noul C. pen.

În speță, tentativa de raport sexual a

fost săvârșit de inculpat asupra fiicei sale - minoră în vârstă de 14 ani în condițiile

art. 220 alin. (1) și prin urmare, fapta realizează elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la act sexual cu un minor, prevăzut de art. 32 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen. Însă, spre deosebire

de C. pen. anterior, care prin dispozițiile art. 204 C. pen. încrimina tentativa

la act sexual cu un minor, perversiuni sexuale, corupție sexuală și incest, noul

C. pen. nu mai încriminează tentativa în cazul infracțiunilor prevăzute în art.

220 C. pen. - act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor - art. 221 C.

pen. sau incest - art. 377 C. pen.

Prin urmare, din motivele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei

inculpatului din tentativă la incest prevăzută de art. 20 raportat la art. 203

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. în tentativă la act sexual cu un minor prevăzută de art. 32 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen. cu aplicarea

art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 396

alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., inculpatul F.I. va fi achitat

pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220

alin. (1) și (4) lit. a) C. pen. - tentativă la act sexual cu un minor întrucât

fapta nu mai este prevăzută de legea penală fiind dezîncriminată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei

penale nr. 113 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa decizia penală atacată și în parte

sentința penală nr. 106 din 09 mai 2013 a Tribunalului Botoșani, urmând a se proceda

în sensul menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

F.I. împotriva deciziei penale nr. 113 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală și, în parte, sentința

penală nr. 106 din 09 mai 2013 a Tribunalului Botoșani și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3

ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., în pedepsele

componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior

(art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din

art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

, alin.

(3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., în art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3)

lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396

alin. (10) C. proc. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și reduce

pedeapsa aplicată inculpatului F.I. la 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit.

a), b), e) și f) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat

la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 35

alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și

f) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior

(art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din

art. 20 raportat la art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42

C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., în art. 32 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.

pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la

art. 16 lit. b) C. pen., achită pe inculpatul F.I. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru recurentul inculpat și pentru intimata parte vătămată F.A.M., în sumă de

câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 martie

2014.