ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 749/2014

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 106 din 09 mai 2013, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul F.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de: - art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani; - art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 2 ani. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. A fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate F.A.M., prin reprezentant legal P.S.V., suma de 10.000 RON cu titlu daune morale. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON onorariu avocat oficiu urmează a se achita Baroului de Avocați Botoșani din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani din data de 27 martie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul F.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I C. pen. și art. 20 raportat la art. 203 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33, 34 C. pen. (două acte materiale). S-a reținut în sarcina acestuia că, în perioada decembrie 2010 - octombrie 2011, a încercat prin constrângere fizică și psihică să întrețină de două ori raporturi sexuale cu fiica sa minoră, în vârstă de 14 ani - F.A.M. La termenul de judecată din 09 mai 2013, după punerea în discuție a regularității actului de sesizare, inculpatul a solicitat a fi judecat în procedură simplificată, respectiv să se facă în cauză aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., având în vedere că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată așa cum au fost descrise în rechizitoriu și își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale. Având în vedere că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă faptele și vinovăția inculpatului instanța a admis cererea acestuia, dispunând judecarea cauzei în procedură simplificată. Inculpatul locuiește în comuna B., județul Botoșani, împreună cu cei trei copii minori (partea vătămată, F.I.S. și F.A.F.), aceștia din urmă în vârstă de 15 ani și respectiv 12 ani. Mama celor trei copii minori și respectiv soția inculpatului era plecată de mai mulți ani în Italia, venind foarte rar acasă.

În preziua revelionului din decembrie 2010, inculpatul se afla în stare de ebrietate. În timp ce partea vătămată dormea, iar frații ei se uitau la televizor, inculpatul s-a ridicat de pe patul său, mutându-se în acela al fiicei sale. A dezbrăcat-o, mângâind-o în părțile intime, el fiind de asemenea dezbrăcat. Partea vătămată s-a trezit și l-a implorat să o lase în pace. Inculpatul a bruscat-o verbal („ce-i curvo nu-ți place?, lasă-mă să-mi termin treaba”). Speriați cei doi frați l-au rugat să înceteze, după care în jurul orei 02:00 au fugit la domiciliul familiei P. cerând ajutor. Alertată telefonic de cei doi copii, în ianuarie 2011, soția inculpatului a venit în țară, prezentând-o pe minoră la medicul legist.

În toamna anului 2011, tot pe fondul consumului de alcool, inculpatul a intrat din nou în patul părții vătămate cerându-i să se dezbrace asaltând-o cu apelative „curvo, dacă nu ai vrut atunci, ți-o fac acum”. Partea vătămată a început să plângă. Sub pretextul că merge la baie și la îndemnul fraților ei care se ascunseseră într-o debara, a fugit la nașii de botez, familia F, povestindu-le ce i s-a întâmplat. Minora a fost examinată din punct de vedere medico-legal, constatându-se că este virgină anatomic. Din raportul de evaluare psihologică rezultă că aceasta manifestă simptome ale stresului posttraumatic. Cum situația de fapt descrisă întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de viol prev. și ped.

de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I C. pen. și tentativă la infracțiunea de incest, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 203 C. pen., instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru comiterea acestor fapte și i-a aplicat câte o pedeapsă în baza acestor texte de lege. Instanța a avut în vedere ca inculpatul a săvârșit faptele în formă continuată, comițând două acte materiale în baza aceleiași rezoluții infracționale și a făcut în cauză aplicarea art. 41, 42 C. pen. La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cu reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, a avut o poziție sinceră pe tot parcursul procesului penal și a apreciat că pentru reeducarea sa este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, însă cu executare în regim de detenție. Instanța i-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară în sensul că i-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., având în vedere natura faptelor comise de acesta. Având în vedere că inculpatul a comis faptele și în concurs real s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a avut în vedere că în cauză s-a pus în mișcare acțiunea civilă, la cererea procurorului dată fiind vârsta părții vătămate. Instanța a admis acțiunea civilă, în cauză fiind date dispozițiile art. 17 C. proc. pen. și l-a obligat pe inculpat să plătească părții vătămate suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, sumă cu care a fost de acord atât reprezentantul legal al minorei, cât și inculpatul. Împotriva sentinței penale a Tribunalului Botoșani a declarat apel inculpatul F.I., iar pnn decizia penală nr. 113 din 11 septembrie 2013, Curtea de Apel Suceava l-a respins ca nefondat. S-a motivat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și a realizat o apreciere completă și corectă a întregului material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc.

pen. Rezultă din materialul probator administrat în cauză, pe care Curtea și l-a însușit în totalitate, fără a-l relua in extenso, că în intervalul decembrie 2010 - octombrie 2011, inculpatul a încercat pnn constrângere fizică și psihică să întrețină de două ori raporturi sexuale cu fiica sa minoră, în vârstă de 14 ani - F.A.M. Raportat la faptele săvârșite, Curtea a apreciat că la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare, prin privarea de libertate, instanța de fond a făcut o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și a dispozițiilor art. 52 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social ridicat al inculpatului care, fără a ține seama de vârsta și de calitatea victimei, a săvârșit asupra ei o faptă gravă, punându-i în primejdie dezvoltarea ulterioară.

Reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și aplicarea unei pedepse sub minim nu se justifică față de împrejurările săvârșirii faptelor, dar și de persoana acestuia, care, așa cum rezultă din fișa de cazier, a mai fost condamnat anterior. În ce privește modalitatea de executare în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate, aceasta este singura de natură a atinge scopul educativ-preventiv și de a determina o schimbare a comportamentului inculpatului. Împrejurarea că inculpatul avea probleme cu alcoolul sau că mediul social din care provine este unul propice săvârșirii unor fapte antisociale nu justifică redozarea pedepsei și nici schimbarea modalității de executare. Față de cele expuse și cum nici alte motive pentru desființarea sentinței nu au fost reținute, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Împotriva deciziei penale nr. 113 din 11 septembrie 2013 a Curții de Apel Suceava a declarat recurs inculpatul F.I. invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și aplicarea legii penale mai favorabile. Recursul declarat este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare, cazurile de casare invocate se impun a fi analizate potrivit dispozițiilor C. proc. pen. anterior referitoare la recurs, cuprinse în art. 385 9 și urm. Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de apărare nu este incident în cauză. În conformitate cu dispozițiile art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Dispozițiile legale enunțate au în vedere situațiile în care instanța nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii (spre exemplu, nu aplică prevederile legale referitoare Ia recidivă); aplică dispoziții legale neprevăzute de lege sau aplică greșit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex.

aplicarea greșită a legii civile prin înlăturarea solidarității la despăgubirea morală a părții civile, în condițiile în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de mai mulți inculpați). În speță, critica recurentului F.I. se referă la netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepselor prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. pentru că nu se integrează în niciuna dintre situațiile enumerate, dar se puteau analiza anterior modificării dispozițiilor art. 385 9 C. proc.

pen. prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat și prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale), ceea ce nu este cazul în speță. În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauza dedusă judecății, se au în vedere următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infractiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpat decembrie 2010 - octombrie 2011, până la soluționarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. Inculpatul F.I. a fost condamnat în primă instanță pentru săvârșirea în concurs și în formă continuată a infracțiunilor de tentativă la viol prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și tentativă la incest prev. de art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

Prin compararea legilor penale succesive - cea din momentul săvârșirii faptelor cu cea din momentul judecării - legea penală favorabilă inculpatului F.I. este legea nouă sub aspectul sancțiunilor penale reduse și condițiilor de încriminare a faptei de tentativă la incest. Conform C. pen. anterior, infracțiunea de tentativă la viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este sancționată cu închisoare de la 5 la 12 ani și 6 luni închisoare spre deosebire de legea nouă care prevede pentru aceeași infracțiune - tentativă la viol în formă agravată, săvârșită de inculpat asupra fiicei sale minore, în vârstă de 14 ani - prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3), lit. a), b), c) C. pen.

cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., - limite speciale mai reduse, de la 2 ani și 6 luni închisoare la 6 ani închisoare și interzicerea unor drepturi. În cauză, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la viol, sub minimul special prevăzut de legea veche ca efect al cauzei legale de reducere a pedepsei - art. 320 1 C. proc. pen. Întrucât legea nouă a fost identificată ca favorabilă inculpatului F.I. datorită limitelor speciale reduse, în baza art. 386 C. proc. pen. se va dispune schimbarea încadrăm juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. în art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Prin aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa se impune a fi redusă la 2 ani și 6 luni închisoare, proporțional cu reducerea pedepsei realizată de prima instanță, dar prin raportare la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea nouă întrucât în recurs nu se realizează o nouă individualizare judiciară a pedepsei inculpatului. Ca atare, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită în recurs inculpatului este sub minimul special prevăzut de legea nouă ca efect al cauzei legale de reducere a pedepsei - art. 320 1 C. proc.

pen. reținută de prima instanță, în actuala reglementare prevăzută de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, se au în vedere dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În speță, legea nouă a fost identificată ca lege mai favorabilă și prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale enunțate, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii noi.

În ceea ce privește infracțiunea de tentativă la incest prevăzută de art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În fapt, s-a reținut că în perioada decembrie 2010 - octombrie 2011, inculpatul F.I. a încercat prin constrângere fizică și psihică să întrețină de două ori raporturi sexuale cu fiica sa minoră în vârstă de 14 ani - F.A.M. În conformitate cu dispozițiile art. 203 C. pen. anterior infracțiunea de incest constă în raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și surori, iar potrivit art. 204 C. pen.

anterior tentativa infracțiunii de incest se pedepsește. Conform art. 377 din noul C. pen., constituie infracțiunea de incest raportul sexual consimțit, săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori. Așadar, spre deosebire de art. 203 C. pen. anterior, care nu prevedea condiția ca raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și surori să fie consimțit, potrivit art. 377 din noul C. pen., incestul constă în raportul sexual consimțit săvârșit între rude în linie directă sau între frați și surori. În cazul în care raportul sexual nu este consimțit, ci este săvârșit asupra rudei în linie directă, fratelui sau surorii, prin constrângere, punerea în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, sunt incidente dispozițiile art. 218 alin. (3) lit. a) din noul C. pen.

referitoare la viol. În cazul în care raportul sexual este săvârșit asupra unui minor - rudă în linie directă, frate sau soră - în condițiile art. 220 alin. (1), (2) sau (3), sunt incidente dispozițiile art. 220 alin. (4) lit. a) din noul C. pen., referitoare la actul sexual cu un minor, întrucât raportul sexual comis cu un minor în condițiile art. 220 alin. (1), (2) sau (3) din noul C. pen. nu constituie un raport sexual consimțit, fie datorită vârstei în ipotezele prevăzute în art. 220 alin. (1) și (2), fie din cauza abuzului de autoritate ori de influență în ipoteza prevăzută în art. 220 alin. (3) din noul C. pen. În speță, tentativa de raport sexual a fost săvârșit de inculpat asupra fiicei sale - minoră în vârstă de 14 ani în condițiile art. 220 alin. (1) și prin urmare, fapta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la act sexual cu un minor, prevăzut de art. 32 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen. Însă, spre deosebire de C. pen. anterior, care prin dispozițiile art. 204 C. pen. încrimina tentativa la act sexual cu un minor, perversiuni sexuale, corupție sexuală și incest, noul C. pen. nu mai încriminează tentativa în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 220 C. pen. - act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor - art. 221 C. pen. sau incest - art. 377 C. pen. Prin urmare, din motivele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului din tentativă la incest prevăzută de art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320 1 C. proc.

pen. în tentativă la act sexual cu un minor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., inculpatul F.I. va fi achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen. - tentativă la act sexual cu un minor întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală fiind dezîncriminată. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul F.I.

împotriva deciziei penale nr. 113 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 106 din 09 mai 2013 a Tribunalului Botoșani, urmând a se proceda în sensul menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 113 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală și, în parte, sentința penală nr. 106 din 09 mai 2013 a Tribunalului Botoșani și, rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., în pedepsele componente. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 , alin. (3) teza I C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., în art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Face aplicarea art. 5 C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului F.I. la 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 20 raportat la art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., în art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. pen., achită pe inculpatul F.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și (4) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat și pentru intimata parte vătămată F.A.M., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 martie 2014.