ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3882/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3882/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 97 din data de
18 iunie 2012 Tribunalul
Călărași, secția penală, a dispus în baza art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu aplicarea art 320
1
alin. (7) C. proc. pen. condamnarea inculpatului T.M. la 5 ani închisoare.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. cu aplicarea
art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu aplicarea art 320
1
alin. (7)
C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul T.M. la 2 ani închisoare.
În
baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea
art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul T.M. la 1 an închisoare.
În
baza art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea
art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 320
1
alin.
(7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul T.M. la 2 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea
nr. 61/1991 cu aplicarea art. 37 alin. (1)
lit. a) C. pen. și cu aplicarea
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul T.M. la 6
luni închisoare.
În
baza art. 33 -34 C. pen. inculpatul T.M. execută pedeapsa
cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare.
În
baza art. 39 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33-34 C.
pen. s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani
închisoare aplicată inculpatului prin sentința.penală. nr. 478 din 29 aprilie 2011
a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 2056 din
25 octombrie 2011 a Curții de Apel București, inculpatul T.M. executând, în total,
5 ani închisoare.
S-a dispus anularea mandatului de executare
din 25 octombrie 2011 emis de Judecătoria sector 1 București și emiterea unui nou
mandat în sensul celor dispuse prin prezenta sentință.
În
baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului T.M. exercițiul
drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., începând
cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
S-a menținut starea de arest a inculpatului
T.M. și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa pronunțată durata reținerii
și arestării preventive de la 08 noiembrie 2011 la zi.
În
baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la
inculpat a obiectului folosit la săvârșirea faptei, respectiv o suliță sau contravaloarea
acesteia în suma de 50 RON.
S-a admis cererea de despăgubiri civile
formulată de partea civilă G.M.
S-a luat act de acordul inculpatului și
a fost obligat acesta către partea civilă G.M. la plata sumei de 100.000 RON, din
care 20.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale și 80.000 RON, cu titlu de daune
morale.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli
judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța
de fond a reținut că la sfârșitul lunii august 2011, inculpatul T.M., i-a propus
inculpatului C.C.G. să-i vândă motorină la prețul de 3 RON/litru. Acesta i-a
comunicat
inculpatului G.E., care a fost de acord, convenind fmpreună cu T.M. să efectueze
o tranzacție de 1.000 litri de motorină. În acest scop, într-o seară, inculpații
G.E. și C.C.G. s-au deplasat cu o autoutilitară împrumutată pentru a transporta
marfa achiziționată, în satul V.R. din comuna M., unde s-au întâlnit la domiciliul
inculpatului T.l. cu acesta și cu frații săi T.M. și S.C. După ce au pus la punct
detaliile, G.E. a mers la o cunoștință de-a sa din comuna C. de unde a împrumutat
4 sau 5 butoaie cu capacitatea de 220 litri fiecare. Revenind la locuința lui T.l.,
frații T. au arătat că motorina se află la o altă persoană, sens în care le-au solicitat
cumpărătorilor să le împrumute autoutilitara pentru a o transporta. Au plecat inculpații
T.M. și T.l., inculpații G.E. și C.C.G. rămânând la imobil împreună cu S.C. După
aproximativ 2-3 ore T.M. și T.N. au revenit cu 2 butoaie de motorină de aproximativ
400 de litri spunându-i lui G.E. că restul îl va primi a doua zi. Au avut loc câteva
discuții în contradictoriu cu privire la acest aspect, timp în care, în apropiere,
au apărut organele de poliție deoarece se spărsese o casă. Din această cauză, T.M.
și T.l. au încercat să ascundă butoaiele în nisip, în timp ce G.E. împreună cu C.C.G.
au plecat spre municipiul Oltenița. La ieșirea din comuna M., după ce parcurseseră
o distanță foarte scurtă, G.E. a observat că s-a aprins beculețul roșu care indica
cantitatea de combustibil din autoutilitară, astfel că a alimentat la o stație P.
din apropiere în valoare de 100 RON și l-a sunat pe proprietarul autovehiculului
care i-a spus că alimentase cu carburant suficient înainte ca G.E. să plece din
municipiul Oltenița. G.E. l-a sunat pe T.M. care inițial i-a spus că a parcurs o
distanță mare pentru a-i aduce motorina cerută și i-a promis că îi va da banii,
însă ulterior i-a comunicat „să treacă la pierderi" suma de 200 RON, reprezentând
contravaloarea combustibilului din rezervorul autoutilitarei. Pentru a-l putea determina
pe T.M. să vină în municipiul Oltenița, G.E. a luat legătura cu martora D.N. care
îl cunoștea pe acesta și care, la rugămintea sa, l-a sunat și i-a spus să vină la
Oltenița să discute. În dimineața zilei de 05 noiembrie 2011, G.E. a fost sunat
de martora D.N. care i-a comunicat că în aceeași zi unul dintre frații T. urma să
vină în Oltenița să o vadă. Deplasându-se la locul indicat de martoră, respectiv
în zona „G." G.E. și C.C.G., cărora li s-a alăturat mai târziu și R.I., au
constatat că cel care venise era S.C. pe care l-au agresat fizic, cerându-i socoteală
pentru cei 200 RON reprezentând contravaloarea combustibilului.
Ulterior, S.C. s-a deplasat la domiciliul
fratelui său T.M. din cartierul A. din București unde se afla și T.N. și Ie-a povestit
acestora cele întâmplate. În aceeași zi inculpatul G.E. a fost sunat de mai multe
ori de către T.N. care l-a amenințat pentru că l-a bătut pe fratele său S.C. Spre
după - amiază martora D.N. l-a apelat telefonic pe inculpatul G.E. și i-a spus că
îl caută T.M., urmând ca aceasta să le facă legătura pe telefon prin opțiunea „conferință".
Astfel, T.M. a vorbit cu G.E., spunându-i că nu trebuia să îl bată pe S.C. și cerându-i
să se întâlnească ca să îi dea cei 200 RON. Pe parcursul zilei, T.M. împreună cu
frații săi T.l., T.l. și S.C. au plecat spre municipiul Oltenița pentru a se întâlni
cu G.E. în scopul de a-l răzbuna pe fratele său S.C., T.M. aflându-se la volanul
autoturismului său marca B. cu numărul de înmatriculare B XXXXX. Pe traseu, în cartierul
A. din București, la hotel „R." s-au întâlnit cu B.G. zis P., B.V., zis C.
și l.M. În final, au ajuns în municipiul Oltenița cu două autoturisme, un O.A. cu
numărul de înmatriculare BT XXXX BH pe care l-a condus T.l. și un B., de culoare
argintie, cu numărul de înmatriculare B XXX XXX la volanul căruia s-a aflat l.M.
și care aparținea tatălui acestuia. T.M. l-a sunat pe G.E. pentru a se întâlni,
însă acesta din o urmă se afla în municipiul București pentru rezolvarea unor probleme
personale, astfel că au stabilit ca întâlnirea să aibă loc mai târziu, spre seară.
Între timp, au fost sunați de către o persoană care Ie-a comunicat că în cartierul
A. din municipiul București a fost spartă casa lui B.F., zis C. a lui D., astfel
că s-au întors cu toții în municipiul București, pe traseu, S.C. coborând din autoturism
și deplasându-se la domiciliul său din satul V.R., deoarece se simțea rău. După
ce problema a fost rezolvată, respectiv hoții au fost prinși, între inculpații sus-menționați
a avut loc o discuție referitoare la agresiunea suferită de S.C., la această discuție
participând și inculpații Ș.G.A., zis L. și N.V., zis M., ocazie cu care T.M. Ie-a
comunicat că în acea seară se va deplasa din nou în municipiul Oltenița pentru a
rezolva problema cu G.E., ceilalți învinuiți oferindu-se să îl însoțească pentru
a regla conturile. Au plecat din municipiul București în jurul orelor 21.00, astfel:
primul autoturism a fost un B. cu numărul de înmatriculare provizoriu expirat B
XXXXX condus de inculpatul T.M., proprietatea acestuia, care nu poseda permis de
o conducere pentru nici o categorie de autovehicule, în dreapta față s-a aflat N.V.,
zis M., iar în spate B.F., B.V., zis C. și B.A.A. Al doilea autovehicul marca A.
cu numărul B-XX-XXX, proprietatea inculpatului V.
C.M., zis Z., a fost condus de acesta, în dreapta față s-a
aflat Ș.G.A., zis L., iar pe bancheta din spate D.A.M., l.M. și T.l., zis N. În
a treia mașină, marca O.A. care aparține în acte lui Ș.G.A., iar în fapt lui N.I.,
zis F. s-au aflat B.F. la volan, N.I. (F.) în dreapta față și B.G. (P.) și T.M.
în spate.
La ieșirea din municipiul București cele
trei autoturisme au oprit la o stație P. pentru a alimenta cu carburant, din înregistrările
obținute de organele de anchetă observându-se automobilele precum și inculpații
susmenționați care au coborât fiecare pentru achiziționarea unor bunuri personale.
Ulterior, în aceeași formație, înarmați cu obiecte contondente (bâte, topoare, cuțite,
săbii) și-au continuat drumul spre municipiul Oltenița unde au ajuns în jurul orelor
23.00. Între timp, inculpatul G.E., însoțit de numitul V.C., fusese la magazinul
non-stop din apropierea magazinului Spitalului Municipal Oltenița ca să-i ceară
vânzătoarei să primească o sumă de bani de la cineva din municipiul București, însă
fusese refuzat de aceasta, pe motiv că nu dorea să se implice în astfel de probleme.
Ulterior, în apropriere a observat un autoturism
marca „D.P." în care se aflau martorii B.G., M.B.G., zisă B. și C.M. După ce
a discutat cu aceștia referitor la cine să primească banii, au ajuns la concluzia
ca să-l roage pe paznicul spitalului, martorul N.A.M., zis P., fapt pe care acesta
l-a acceptat. După aceea, inculpatul G.E. a plecat cu autoturismul său marca M.
cu numărul de înmatriculare CL-XX-XXX la magazinul proprietatea sa pentru a descărca
produsele achiziționate în ziua respectivă de la București, pe traseu luându-l cu
el și pe inculpatul R.I., zis L. După ce au descărcat marfa, inculpatul G.E., care
pe parcursul zilei mai cumpărase din municipiul București 2 tuburi cu spray iritant
lacrimogen, a mai pus în autovehiculul său alte obiecte contondente, respectiv două
țevi metalice, trei cozi de lemn, o sabie confecționată artizanal cu lama de aproximativ
1 cm și o bâtă de basebbal, comunicându-le numiților V.C. și R.I. intenția sa de
a se întoarce la spital pentru a se întâlni cu frații T. După ce aceștia s-au oferit
să-l însoțească, au plecat împreună au autoturismul marca M., pe parcurs întâlnindu-se
și cu numitul B.C., zis Z.R., dar și cu victima T.N.B., care, de asemenea, și-au
exprimat dorința de a-i însoți, la spital întâlnindu-se și cu inculpatul C.C.G.,
dar și cu martorii D.N., M.B. și C.M.
În
jurul orelor 23.00, inculpatul G.E. a fost apelat telefonic
de către inculpatul T.M., acesta comunicându-i că a ajuns în municipiul
Oltenița
și solicitându-i să se întâlnească pentru a-i da cei 200 RON datorați, spunându-i
totodată că vânzătoarea de la magazinul non-stop a refuzat să ia banii.
G.E., care se afla în curtea Spitalului
Municipal Oltenița cu autoturismul său marca M. i-a spus lui T.M. să vină în acel
loc, astfel că, la un interval foarte scurt de timp, în curtea spitalului a pătruns
în trombă autoturismul marca B. condus de T.M., urmat de autovehiculele marca A.
cu numărul B-XX-XXX condus de V.C.M. (Z.) și O.A. cu numărul de înmatriculare B-XX-XXX
condus de B.F.
Din autovehiculele menționate au coborât
pasagerii, între grupul din București și grupul din Oltenița având loc o altercație,
în care beligeranții și-au aplicat lovituri reciproce cu obiecte contondente.
În
urma confruntării dintre cele două grupuri au rezultat atât
vătămări corporale, dar și decesul numitului T.B.N., zis S., însă din cauza îmbulzelii
și aglomerației, a țipetelor și a zgomotului, a obiectelor contondente folosite
la întâmplare și a spațiului în care s-a desfășurat conflictul, nu s-a putut determina
și individualiza acțiunea fiecărui inculpat participant la încăierare participarea
fiecăruia s-a dovedit a fi imposibil de individualizat și pentru faptul că membrii
fiecărui grup au încercat să minimalizeze contribuția lor la derularea conflictului,
toți construindu-și aceeași apărare, respectiv aceea de a fi fost victimele celuilalt
grup.
Cu privire la încadrarea juridică dată
faptei de încăierare, respectiv art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-a constatat
că latura obiectivă a infracțiunii a constat în acțiunea de participare la învălmășeala
respectivă, în cadrul căreia se aplică lovituri sau violențe fizice reciproce. Prin
manifestările de violență pe care le implică, rixul creează sentimente de insecuritate,
stări de agitație și neliniște, fiind periculos prin posibilitatea antrenării în
încăierare a persoanelor din jur. În speță a avut loc o ciocnire violentă și spontană
între mai multe persoane aflate în relații momentane de adversitate, nefiind posibilă
stabilirea contribuției fiecăruia.
De asemenea, având în vedere că altercația
s-a soldat cu decesul unei persoane, autorul neputând fi identificat, agravanta
s-a aplicat tuturor participaților, indiferent din ce grup fac parte.
După incident, grupul din București a plecat
în grabă cu autovehiculele sus-menționate, organele de poliție reușind că oprească
pentru control automobilul marca A. cu numărul de înmatriculare B-XX-XXX, condus
de către inculpatul V.C.M.
Cu ocazia cercetării efectuate în acest
automobil, în portbagaj a fost găsită o bucată de tac pentru biliard cu lungimea
de 72 cm, iar din habitaclu, în
torpedoul din dreptul scaunului
pasagerului a fost ridicat, printre alte obiecte, un briceag cu lama de 16 cm și
cu o lungime de 33,5 cm.
În
perioada ce a urmat, datorită paletei infracționale largi,
precum și a atitudinii necooperante avute de unele dintre persoanele implicate în
incident, s-a reușit cu dificultate stabilirea participanților la încăierare, mai
ales din grupul celor din municipiul București, care nu s-au prezentat în fața organelor
de anchetă pentru a fi audiate, neputând fi executate nici mandatele de aducere
de către Jandarmeria Română (cazul învinuiților N.V., B.F., B.A. – A., B.V. (C.),
N.I. (F.), B.F. și B.G. (P.).
Nici persoanele audiate inițial nu au avut
o atitudine cooperantă și nu au ajutat la depistarea participanților, ci din contră,
au dat declarații contradictorii și care au pus organele de anchetă pe o pistă falsă,
ceea ce a condus la reținerea și arestarea inculpatului S.C., persoană cu privire
la care s-a demonstrat ulterior că nu a fost în municipiul Oltenița în data de 05
noiembrie 2011, în jurul orelor 23,00.
Ulterior, o parte dintre inculpați, respectiv
învinuiți, au revenit asupra declarațiilor inițiale, relatând modul de desfășurare
al evenimentelor astfel cum a fost reținut mai sus (T.M., T.l.).
O dată cu continuarea cercetărilor, clarificarea
situației de fapt și apariția unor noi date, în speță s-a impus extinderea pentru
noi fapte și față de alte persoane.
Din actele medico-legal eliberate de Serviciul
de Medicină Legală Călărași și anexate la dosar au rezultat următoarele:
Raportul medical de necropsie emis la data
de 10 noiembrie 2011 privind pe victima T.N.B., în vârstă de 27 de ani relevă că
moartea acestuia a fost violentă, ea datorându-se tamponadei o cardiace consecutivă
unei plăgi înjunghiate torace anterior, cu interesarea sternului și a cordului.
Plaga înjunghiată s-a produs prin lovire cu corp dur, tăietor-înțepător și s-a apreciat
că în momentele aplicării loviturii agresorul a stat față în față cu victima. În
afara plăgii înjunghiate la necropsie s-au descris leziuni superficiale (excoriații)
care s-au produs prin cădere, urmată de lovire de un plan dur. Între leziunile constatate
la necropsie și decesul numitului T.B.N. există o legătură de cauzalitate directă,
moartea putând data din 05 noiembrie 2011, ora 23,30.
Din raportul de constatare cu examinarea
persoanei emis la data de 25 noiembrie 2011 a reieșit că numitul B.C. prezintă leziuni
care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, urmată de cădere și lovire de un
plan dur ce pot data din data de 05 noiembrie 2011. Necesită pentru vindecare 8-9
zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicații și
leziunile
nu au pus în primejdie viața victimei și nu au condus la instalarea unei infirmități
fizice sau a unei sluțiri. De asemenea, din același act medico - legal sus-menționat
a reieșit că învinuitul B.C. a fost internat în perioada 06-07 noiembrie 2011 la
Spitalul Municipal Oltenița cu diagnosticul „Plagă tăiată profundă scalp parietal
drept (lungime 6 cm). Traumatism cranio-cerebral acut închis cu pierdere de conștiință.
Contuzii excoeriații ambele fete palmare. Traumatism cranio-cerebral închis cu pierdere
de conștiință".
Din raportul de constatare medico - legală
cu examinarea persoanei emis la data de 02 decembrie 2011 a rezultat că inculpatul
C.C.G., în vârstă de 23 de ani, prezintă leziuni care s-au fi putut produce prin
lovire cu corp dur urmată de cădere și lovire de un plan dur ce pot data din 05
noiembrie 2011. Necesită pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data
producerii, dacă nu survin complicații, leziunile nepunând în primejdie viața victimei
și neconducând la instalarea unei infirmități fizice permanente sau a unei sluțiri.
Din raportul de constatare medico - legală
cu examinarea persoanei
din data de 02 decembrie 2011 privind pe
inculpatul G.E., în
vârstă de 28 de ani, a reieșit că, potrivit
adeverinței medicale
din 06 noiembrie 2011 - Camera de Gardă
Chirurgie - Spitalul Municipal Oltenița
acesta a prezentat diagnosticul:
„Plagă contuză zigomatică dreaptă (lungime
circ 5 cm). Plagă contuză
scalp parietal stâng, profundă, cu interesare
musculară
(mușchiul pielosul capului), fascială (lungă de circa 7 crn).
Traumatism
cranio-cerebral acut închis fără pierderea conștientei". Inculpatul
G.E.
a prezentat leziuni produse prin lovire de corp dur ce pot data
din
05 noiembrie 2011 și necesită pentru vindecare 11 - 12 zile de îngrijiri medicale
de
la data producerii, dacă nu survin complicații.
Leziunile nu au pus în primejdie
viața victimei și nu au condus
la instalarea unei infirmități fizice permanente
sau
a unei sluțiri.
Din raportul de constatare medico-legală
cu examinarea persoanei emis la data de 02 decembrie 2011 a reieșit că inculpatul
R.I., în vârstă de 24 de ani a prezentat diagnosticul: „Plagă înțepată superficială
(corp dur) mâna stângă (regiunea palmară), astfel cum rezultă din adeverința medicală
din 06 noiembrie 2011 a Spitalului Municipal Oltenița - Camera de Gardă Chirurgie.
Acesta prezintă leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, înțepător,
urmată de cădere și lovire de un plan dur ce pot data din 05 noiembrie 2011. Necesită
11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații. Leziunile
nu au pus în primejdie viața victimei și nu au condus la instalarea unei infirmități
fizice permanente sau a unei sluțiri.
Din procesul - verbal întocmit la data
de 27 decembrie 2011 în urma analizării documentelor clasificate secret de serviciu
primite de la SRI, a reieșit că în seara
zilei de 05 noiembrie 2011,
în intervalul orar 23.00 - 23.30 (perioadă în care a avut loc încăierarea), inculpații
V.C.M., l.M., D.M.A., Ș.G.A., T.M. și T.l. sunt localizați pe raza municipiului
Oltenița, județul Călărași, numitul S.C. figurând, în același interval de timp pe
raza comunei C.
Din procesul-verbal de cercetare la fața
locului a rezultat că în data de 05 noiembrie 2011, în jurul orelor 23.30, organele
de poliție din municipiul Oltenița au fost sesizate ce către martorul B.G. cu privire
la faptul că în curtea Spitalului Municipal Oltenița a avut loc o altercație între
mai mulți tineri.
În
ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei de încăierare,
respectiv art. 322 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-a constatat că s-a făcut aplicarea
circumstanței agravante care a constat în producerea, prin actele de violență pe
care le presupune încăierarea, în afara urmării constând în crearea unei stări de
pericol pentru ordinea și liniștea publică, a unui rezultat mai grav - moartea victimei
T.N.B., dar și vătămarea corporală a numiților R.I., G.E. C.C.G. și B.C., fără ca
făptuitorul să fie cunoscut.
Toți participanții la încăierare răspund
pentru rezultatul mai grav produs deoarece, din punct de vedere obiectiv, fiecare
a realizat acțiunea de participare la încăierare, iar din punct de vedere subiectiv,
fiecare a prevăzut, dar a crezut că acest rezultat nu se va produce, fie nu l-a
prevăzut deși trebuia și putea să-l prevadă.
În
acest scop, părțile din dosar s-au înarmat cu obiecte contondente,
s-au organizat spontan și s-au deplasat la locul de întâlnire din curtea Spitalului
Municipal Oltenița. Audiat în faza de cercetare judecătorească inculpatul T.M. a
recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare
solicitând judecarea cauzei în baza dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen., susținând că nu a urmărit uciderea persoanei care a decedat în urma incidentului
care a avut loc. Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul T.M. a fost de
acord cu plata despăgubirilor solicitate de partea civilă G.M. solicitând ca și
ceilalți coinculpați să fie obligați alături de el la plata acestor despăgubiri.
Instanța de fond, analizând probele administrate
în cauză a constatat că ele dovedesc cu certitudine și fără putință de tăgadă vinovăția
inculpatului T.M. și săvârșirea infracțiunilor de către acesta, motiv pentru care
s-a admis cererea de judecare a cauzei în baza dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel
inculpatul T.M. și a solicitat să se acorde o mai mare eficiență dispozițiilor
art. 74-76 C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. și a solicitat reducerea
pedepsei, având în vedere poziția sa procesuală.
Prin decizia penală nr. 230/A din 2 august
2012 a Curții de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul
T.M.
împotriva sentinței penale nr. 97 din 18
iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, a menținut starea de
arest a inculpatului și a computat arestarea preventivă de la 08 noiembrie 2011
la zi.
A reținut instanța de apel că au fost avute
în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana făptuitorului, dar și
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținând că pedeapsa
a fost corect individualizată având în vedere că inculpatul se află în stare de
recidivă postcondamatorie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs
inculpatul T.M. și a solicitat, în esență, în temeiul cazului de casare prev. de
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului aplicarea disp.
art. 74 lit. c) C. pen., reducerea pedepsei și aplicarea disp. art. 81 sau art.
86
1
C. pen.
Examinând decizia recurată în raport de
motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor
art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
din același cod, Înalta Curte constată că recursul
declarat inculpatul T.M. este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că instanța de fond
și instanța de prim control judiciar au reținut în mod corect vinovăția inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunilor de încăierare în forma agravantă prev. de art.
322 alin. (1), (2) și (3) C. pen., port de obiecte tăietoare în locuri publice prev.
de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și conducere pe drumurile
publice a unui autoturism neînmatriculat prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu număr fals de
înmatriculare prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și conducere pe
drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prev. de
art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicat și pentru care a fost condamnat
la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
și art. 320
1
C. proc. pen.
Potrivit art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate
în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute
de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect
s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată
de instanța de fond și menținută de instanța de prim control judiciar răspunde atât
principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut
de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia în raport de împrejurările
faptei săvârșite și modalitatea de comitere, de persoana inculpatului.
De asemenea, Înalta Curte constată că pedeapsa
aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel de 5 ani închisoare,
este justificată și este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție
și reeducare prev. de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică, fiind
respectat o principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului
și modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situației de fapt și scopului
urmărit de legea penală.
Față de solicitarea inculpatului de aplicare
a circumstanțelor atenuate prev de art. 74 lit. c) C. pen., Înalta Curte are în
vedere că poziția procesuală a inculpatului a valorificată prin reținerea dispozițiilor
art. 320
1
C. proc. pen., astfel că nu se impune reducerea pedepsei.
În
ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului,
trebuie menționat și faptul că inculpatul se află în situația de recidivă postcondamnatorie
prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., așa cum rezultă din fișa de cazier aflată
la dosarul de urmărire penală, acesta fiind anterior condamnat la pedeapsa de 2
ani închisoare cu suspendare prin sentința penală nr. 18 din 10 februarie 2005,
a Tribunalului Călărași, definitivă prin decizia penală nr. 290 din 12 aprilie 2005,
și la 1 an închisoare prin sentința penală nr. 478 din 29 aprilie 2011, definitivă
prin decizia penală nr. 2056 din 25 octombrie 2011, a Curții de Apel București,
secția a II-a, fiind revocat beneficiul suspendării sub supraveghere dispus o pentru
prima condamnare.
În
ceea ce privește solicitarea inculpatului privind aplicarea
disp. art. 81 sau art. 86
1
C. pen., Înalta Curte apreciază în raport
de gravitatea faptelor comise de inculpat că scopul pedepsei prev. de dispozițiile
art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei într-un loc de
detenție, iar aplicarea disp art. 81 sau art. 86
1
C. pen. nu ar satisface
exigențele prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu s-ar realiza scopul educativ și
preventiv al pedepsei. Se constată că numai prin executarea în condiții de detenție,
se va realiza reeducarea inculpatului în scopul ca acesta să nu mai săvârșească
alte infracțiuni și pentru îndreptarea atitudinii inculpatului față de ordinea de
drept, având în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, modalitatea
de săvârșire a infracțiunilor, circumstanțele reale de comitere a faptei și circumstanțele
personale ale acestuia care se află în stare de recidivă postcondamnatorie.
înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări
precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță
și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care
se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen. va respinge recursul declarat de inculpatul recursul declarat de
inculpatul
T.M. împotriva deciziei penale nr. 230/A din 02 august 2012 a Curții de Apel București,
secția a II-a penală.
În
baza art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
durata reținerii și arestării preventive de la 8 noiembrie 2011 la 27 noiembrie
2012.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat
va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 230/A din 02 august 2012 a Curții
de Apel București, secția a ll-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,
durata reținerii și arestării preventive de la 8 noiembrie 2011 la 27 noiembrie
2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 27
noiembrie 2012.