ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3723/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 19643 din 18 decembrie 2012 instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC F.T.L. SA în contradictoriu cu pârâta SC P. L.L.C. W. D.C. și a dispus anularea avizelor de garanție reală mobiliară din 2007, înregistrate de pârâtă în A.E.G.R.M. la data de 26 iunie 2007. Totodată, a constatat nulitatea absolută a înscrierilor garanțiilor mobiliare în baza avizelor de garanție din 2007, a dispus radierea înregistrărilor efectuate și a respins celălalt capăt de cerere ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, în fapt, în data de 26 iunie 2007, pârâta Pengana a procedat la înscrierea a două avize de garanție reală mobiliară: aviz din 2007 prin care se constituia un drept de gaj asupra bunului, descris în formularul de aviz de garanție inițial: "702.609 acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei deținute de F.T. Ltd în SC A. SA din 1991 - reprezentând 75,5% din structura capitalului SC A. SA "; și prin care se constituia un drept de gaj asupra bunului, descris în formularul de aviz de garanție inițial: "1. gaj asupra pachetului de 75,5% deținute de F.T. Ltd la SC A. SA; 2. gaj asupra întregului fond de comerț al SC A. SA; 3. 10 bilete la ordin emise de F.T.

Ltd în favoarea lui P. L.L.C.; 4. 10 bilete la ordin emise de SC A. SA pentru P. L.L.C." Prin cele două avize se instituia, de două ori, garanție reală mobiliară asupra aceluiași bun, respectiv "702.609 acțiuni cu o valoare nominală de 2,5 lei deținute de F.T. ltd în SC A. SA - reprezentând 75,5% din structura capitalului SC A. SA". Tribunalul a constatat că, din cuprinsul celor două avize de garanție invocate nu rezultă în nici un fel care este raportul obligațional garantat și care este contractul de garanție mobiliară aferent acestei obligații.

A constatat prima instanță că, în raport cu dispozițiile art. 59 din Titlul VI din Legea nr. 99/1999, în avizele de garanție contestate nu se menționează, în concret, contractul de garanție în baza căruia s-a realizat înscrierea, nu rezultă care este cauza debendi a gajului asupra pachetului de acțiuni și nici asupra fondului de comerț instituit de pârâta P. Tribunalul a constatat că, la momentul la care s-a realizat înscrierea gajului la A.E.G.R.M., pretinsa creanță a P. împotriva lui F. nu avea caracter cert, nici lichid și nici exigibil. F.T. L.T.D. nu recunoaște existența unei creanțe, arătând că nu a încheiat cu P. L.L.C. nici un contract, deci nici contractul și nici adiționalele acestuia din 16 iunie 2007, convenție a cărei nulitate absolută a fost deja constată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. 35969/3/2007.

S-a mai reținut că niciunul dintre cele două avize de Garanție inițială și nu cuprinde nicio referință cu privire la obligația garantată, la titlul din care emană această obligație, la contractul de garanție mobiliară prin care ia naștere obligația pretinsului creditor la constituirea garanției, practic nu există nici un element de identificare a raporturilor obligaționale dintre reclamantă și pârâtă. Astfel, dacă Avizul cuprinde doar o singură garanție, respectiv gajul asupra pachetului de acțiuni, avizul prevede două tipuri de garanții constituite de către reclamantă, respectiv gajul asupra pachetului de acțiuni deținut de reclamantă în cadrul capitalului social al SC A. SA și totodată și 10 bilete la ordin neindividualizate în nici un fel, neexistând nicio referință cu privire la data emiterii, seria de identificare, suma stipulată la plată.

De asemenea, tribunalul a constatat că nu rezultă dacă cele două gajuri instituite, prin cele doua avize de garanție în cauză, de către P. L.L.C. asupra aceluiași pachet de acțiuni reprezintă garanții diferite aferente unor obligații distincte sau o reluare a aceleiași garanții. Instanța a mai apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere referitor la constatarea că nu reprezintă o modalitate de publicitate față de terți înscrierea în A.E.G.R.M. a gajului asupra pachetului de acțiuni deținut de reclamanta la SC A. SA, având în vedere că aceasta rezultă implicit din admiterea celorlalte capete de cerere. Împotriva acestei soluții, precum și a tuturor încheierilor pronunțate în dosar, în termen legal, a formulat apel M.V., pentru P. L.L.C.

- W. D.C., societate dizolvată în USA, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. Prin Decizia nr. 359 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelantul M.V. pentru P. L.L.C. - W. D.C., împotriva tuturor încheierilor și împotriva sentinței civile nr. 19643 din data de 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, în Dosarul nr. 45108/3/2011, în contradictoriu cu intimata SC F.T.L. SA. A fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că au fost respinse ca neîntemeiate și capetele de cerere privind anularea avizelor de garanție reală mobiliară, constatarea nulității absolute a înscrierilor garanțiilor mobiliare în baza avizelor și radierea înregistrărilor efectuate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 802/1999, în forma în vigoare la data înscrierii avizelor a căror anulare se solicită, creditorul garantat care, în scopul obținerii unui rang de prioritate, dorește să facă publică existența unei garanții reale asupra unui bun, potrivit dispozițiilor Titlului VI din Legea nr. 99/1999, cu modificările ulterioare, trebuie să completeze și să depună un formular de aviz de garanție către un operator/agent autorizat al arhivei, cu plata taxei stabilite de lege și a tarifului corespunzător stabilit de acel operator.

În continuare, art. 7 alin. (2) din același act normativ definește avizul de garanție ca reprezentând înregistrarea efectuată de operatori/agenți autorizați, prin redarea fidelă, în sistemul de administrare a informației al arhivei, a conținutului formularului de aviz de garanție completat de solicitantul înscrierii. De asemenea, art. 7 alin. (1) lit. a) din același act normativ arată că în înțelesul prezentului regulament, prin aviz de garanție se înțelege, după caz, avizul de constituire a garanției și de înscriere a celorlalte acte juridice prevăzute la Titlul VI din Legea nr. 99/1999, cu modificările ulterioare, în ceea ce privește ordinea de prioritate, publicitatea și executarea, denumit în continuare aviz de garanție inițial.

Avizul de garanție este deci modalitatea prin care creditorul garantat face publică existența unei garanții reale asupra unui bun. Fiind un document justificativ care stă la baza înscrierilor în A.E.G.R.M., avizul nu are calitatea de act juridic civil, actul juridic civil reprezentând o manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv de a da naștere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Față de natura avizului, așa cum rezultă aceasta din H.G. nr. 802/1999, instanța de apel apreciază că nu se poate cere pe cale de acțiune în justiție anularea acestuia pentru neîndeplinirea condițiilor de validitate specifice actului juridic, eventualele deficiențe privind conținutul avizului sau neîndeplinirea altor formalități ulterioare înscrierii în Arhivă putând fi invocate de partea interesată ca apărări vizând forța probantă a acestuia pentru rangul de prioritate invocat de cel care a înscris avizul.

În privința susținerilor potrivit cărora înscrierea avizelor de garanție nu s-ar fi făcut în baza vreunui contract de garanție valabil, instanța constată că art. 7 lit. h) din H.G. nr. 802/1999 reglementează în mod expres avizul de nulitate datorită anulării sau constatării nulității contractului de garanție prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Față de această reglementare, rezultă în mod expres pe de-o parte că trebuie să existe o hotărâre judecătorească irevocabilă, și nu doar definitivă, prin care să se fi anulat sau să se fi constatat nulitatea absolută a contractului de garanție, iar pe de altă parte, nici în această situație nu se poate dispune "anularea" avizelor deja înscrise ci trebuie urmată o altă procedură, respectiv cea de înscriere a "avizului de nulitate". În consecință, se apreciază ca fiind fondată critica apelantului în sensul că în mod greșit prima instanță a dispus anularea avizelor de garanție reală imobiliară, eventualele deficiențe privind conținutul avizului sau neîndeplinirea altor formalități ulterioare înscrierii în Arhivă invocate de reclamanta intimată fiind de natură a afecta eventual eficiența înscrierii, în sensul dovedirii rangului de prioritate, și nu valabilitatea acesteia.

De asemenea, neîntemeiată este și cererea reclamantei intimată de constatare a inopozabilitătii față de terți a înscrierii avizelor de garanție, inopozabilitatea fiind un mijloc de apărare ce poate fi invocat de un terț interesat în concret și analizată ca atare într-un cadru procesual determinat, neputând fi invocată sau analizată în abstract. Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a admis apelul și schimbând în parte sentința apelată a respins, ca neîntemeiate, și capetele de cerere privind anularea avizelor de garanție reală mobiliară, constatarea nulității absolute a înscrierii garanțiilor mobiliare în baza avizelor și radierea înregistrărilor efectuate.

De asemenea, găsind întemeiată această critică din apel, cu consecința admiterii apelului și respingerii în tot a acțiunii reclamantei intimată, instanța nu a mai analizat și celelalte motive de apel. Împotriva Deciziei nr. 359 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a declarat recurs recurenta-reclamantă SC F.T.L. SA solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea, în parte, a deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Un prim motiv de recurs este acela că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) (art. 304 pct. 5) deoarece hotărârea recurată s-a dat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 261 alin. (1) C. proc.

civ. Prin decizia a cărei casare se solicită, admițându-se apelul, s-a procedat la evocarea fondului, respingându-se acțiunea ca nefondată. în aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 261 C. proc. civ. pentru a ajunge la soluția pronunțată, instanța de apel era ținută a răspunde tuturor argumentelor invocate de părți și admițându-se apelul, hotărârea trebuia să cuprindă atât motivele pentru care s-au admis motivele de apel cât și cele pentru care au fost înlăturate apărările intimatei-reclamante. Din cuprinsul deciziei atacate se poate observa că instanța de apel a ignorat cu desăvârșire existența intimatei, faptul că aceasta a participat la judecarea cauzei, că a formulat întâmpinare și concluzii scrise în care a demontat argumentele apelantei.

Hotărârea instanței de apel s-a dat și cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 292 C. proc. civ., întrucât susținerea apelantei cu privire la lipsa caracterului de act juridic al avizului de garanție reală imobiliară a fost invocată pentru prima dată în fața instanței de apel și deși recurenta a invocat încălcarea limitelor cadrului procesual în apel și imposibilitatea invocării unor noi motive în fața instanței de apel, aceasta a ignorat dispozițiile imperative și a motivat decizia ce face obiectul prezentului recurs, analizând și reținând exclusiv această apărare invocată pentru prima oară în apel. Prim motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se susține că instanța de apel a dat o interpretare greșită noțiunii de act juridic reținând că înregistrările în A.E.G.R.M.

făcute în baza unor avize de garanție reală imobiliară nu ar reprezenta acte juridice. Avizul este însuși actul juridic ce constă în manifestarea de voință de a face publică existența unei garanții reale asupra unui bun. Faptul că această manifestare de voință este consemnată într-un instrumentum care în practică poartă aceeași denumire cu actul juridic pe care îl probează și îl individualizează nu înseamnă că "aviz " este termenul juridic pentru un instrumentum. Avizul de garanție reală imobiliară este un act juridic de încunoștiințare publică cu privire la existența acesteia, prin înregistrare la A.E.G.R.M. este producător de efecte juridice întrucât asigură opozabilitatea față de terți cu privire la existența garanției și conferă caracter executoriu contractului sub semnătură privată conform prevederilor Legii nr. 99/1999.

Fiind un act juridic conceput de legiuitor cu scopul de a produce efecte juridice, avizul de garanție reală imobiliară poate fi afectat atât de nulitățile generale, aplicabile tuturor actelor juridice cât și de nulitățile particulare prevăzute de legea specială. Instanța de fond a dat o greșită interpretare însăși noțiunii elementare de act juridic și a făcut o greșită aplicare a acestei noțiunii în speță, raportându-se eronat la dispozițiile H.G. nr. 802/1999. Susține recurenta că instanța de apel apreciază în mod greșit că este neîntemeiată cererea reclamantei de constatare a inopozabilității față de terți a înscrierii avizelor de garanție întrucât inopozabilitatea este un mijloc de apărare ce poate fi invocat de un terț interesat în concret și analizată ca atare într-un cadru procesual determinat, neputând fi invocată sau analizată în abstract.

Interpretarea instanței nu are temei legal deoarece atâta timp cât însăși rațiunea Legii nr. 99/1999 este de a asigura publicitatea și implicit opozabilitatea erga omnes a actelor juridice supuse publicității este logic și coerent a putea solicita instanței ca, dată fiind ineficacitatea actului juridic al avizării publice menționate în primul capăt de cerere, implicit și efectul esențial al acestei avizări, publicitatea, opozabilitatea este lipsită de eficacitate. Înalta Curte, analizând cererea de recurs din perspectiva motivelor invocate, constată că recursul este fondat și va fi admis în limitele și pentru considerentele ce succed. În motivarea recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. Critica recurentei susținută pe art. 304 pct. 5 prin care învederează încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 261 C. proc. civ. este întemeiată. Înalta Curte, constată că, din considerentele deciziei atacate lipsesc apărările formulate de intimata reclamantă, prin întâmpinare. Prin urmare nu se poate cunoaște dacă instanța Ie-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii. Instanța de apel era obligată să motiveze decizia și prin prisma apărărilor formulate de intimată, prin examinarea în concret fiecărui argument prezentat în combaterea apelului și prin expunerea raționamentului logico-juridic pentru care au fost înlăturate sau admise cererile și excepțiile intimatei. Nemotivarea susținerilor intimatei și neprezentarea argumentelor care au condus la înlăturarea acestora permite încadrarea neregularităților constatate în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., în cauză hotărârea recurată nerespectând exigențele art. 261 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce atrage sancțiunea nulității hotărârii conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Critica prin care recurenta învederează faptul că apelanta a invocat direct prin apel apărări privind faptul că avizul de garanție reală imobiliară nu este act juridic, nu este fondată din perspectiva art. 292 C. proc. civ., în cauză neavând loc încălcarea limitelor cadrului procesual în apel, având în vedere poziția procesuală a acesteia în fața instanței de fond care nu o obliga să formuleze vreo apărare în acest sens. Criticile întemeiate pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 312 și 315 prin raportare la art. 261 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC F.T.L. SA împotriva Deciziei nr. 359 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va casa decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC F.T.L. SA împotriva Deciziei nr. 359 din 16 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 25 noiembrie 2014.