ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4761/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1352 din 17 aprilie

2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Poșta

Română SA prin Direcția Regională de Poștă Sud-Muntenia, în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a constatat că obiectul cererii de chemare în

judecată îl constituie anularea unei prevederi dintr-o hotărâre de guvern, prin

care se constată apartenența unui imobil la domeniul public al comunei C., jud.

Teleorman.

Curtea a apreciat că

cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât instanța nu poate

examina legalitatea hotărârii de guvern menționate, în condițiile în care comuna

C., în calitate de beneficiar al actului administrativ atacat, nu este chemată

in judecată, deoarece ar încălca principiul contradictorialității, ce

guvernează procesul civil, cu consecința ignorării dreptului la apărare al

autorității publice care, în ipoteza înlăturării din ordinea juridică a

prevederii a cărei anulare se solicită, ar fi direct vătămată.

Având în vedere că

reclamanta a arătat în mod explicit că nu înțelege să solicite introducerea în

cauză a comunei C., și în raport de dispozițiile art. 16

1

din Legea

nr. 554/2004, Curtea a constatat imposibilitatea introducerii în cauză din

oficiu a beneficiarului hotărârii atacate, deoarece ar fi încălcat principiul

disponibilității, principiu fundamental al procesului civil, ce nu poate fi

îngrădit de rolul activ al instanței de judecată.

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta Compania

Națională Poșta Română SA a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, recurenta

a criticat interpretarea dată de instanța de fond prevederilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, interpretare pe care o apreciază ca total greșită față

de conținutul textului legal în discuție din care rezultă că instanța avea

posibilitatea ca din oficiu să dispună introducerea în cauză a comunei C. Ca o

consecință a acestei eronate interpretări a dispoziției legale, în mod nelegal

instanța a respins cererea formulată în contradictoriu cu Guvernul României ca

inadmisibilă, neanalizând fondul cererii, iar în aceste condiții se solicită ca

față de art. 304

1

C. proc. civ. să se admită recursul, să se

modifice în tot sentința recurată, iar pe fond să se admită acțiunea și să se

anuleze în parte H.G. nr. 861 din 24 august 2011 și anume a art. 1 alin. (13)

potrivit căruia ‹‹La anexa nr. 27 „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului

public al comunei C.” după poziția nr. XX se introduc două noi poziții,

pozițiile nr. YY și WW, potrivit anexei nr. 11››.

Reiterează recurenta

că introducerea în domeniul public al comunei C. a imobilului prevăzut la

pozițiile nr. YY și WW s-a făcut cu încălcarea abuzivă a dreptului de

proprietate pe care Compania Națională Poșta Română SA îl are încă de la data

înființării sale asupra acestui imobil.

Cererea de recurs a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 11 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Examinând cauza,

Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite, urmând a se casa

sentința atacată și a se trimite cauza aceleiași instanțe pentru a soluționa

fondul cauzei cu care a fost învestită. Soluția propusă de recurentă, anume

aceea de a se modifica sentința și de a se admite acțiunea de către instanța de

recurs, nu poate fi acceptată deoarece ar presupune încălcarea principiului

organizării justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție al cărui rol

este acela de a asigura un control judiciar efectiv al unei hotărâri

judecătorești de către o instanță superioară.

Este întemeiată

critica recurentei privitoare la interpretarea greșită dată de prima instanță

dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, intitulat „Introducerea în cauză a altor subiecte de drept”

(introdus prin pct. 24 din Legea nr. 262/2007 începând cu 2 august 2007),

potrivit căruia „Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză,

la cerere, organismele interesate sau poate pune în discuție, din oficiu,

necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de

drept”.

Trimiterile făcute de

judecătorul fondului la principiile disponibilității, contradictorialității și

al dreptului la apărare sunt corecte în principiu, numai că în cazul proceselor

în contencios administrativ (ramură a dreptului public) în care

drepturile/interesele legitime și obligațiile particularilor sunt puse în

balanță cu interesul public, tocmai pentru a se regla această poziție de

inegalitate juridică, legiuitorul a pus la dispoziția instanței mijloace

procedurale de natura celor menționate în cuprinsul art. 16

1

din

Legea contenciosului administrativ.

Teza a II-a din

articolul legal precitat are în vedere ipoteza în care partea interesată nu

cere introducerea în cauză a altui subiect de drept (în cauza de față, beneficiarul

hotărârii de guvern a cărui anulare parțială s-a cerut), dând posibilitatea

introducerii din oficiu în cauză a unei entități interesate, firește, după cum

se prevede expres, numai după punerea în discuție a acestei necesități.

Or, în speță,

instanța a procedat corect până la un punct, punând în discuția părților

necesitatea introducerii în cauză a comunei C. (încheierea din 20 martie 2013),

însă după exprimarea punctului de vedere al reclamantei Compania Națională

Poșta Română SA care a considerat că față de obiectul cererii de chemare în

judecată comuna C. nu are calitate procesuală pasivă, nu a procedat în sensul

art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, respingând acțiunea ca

inadmisibilă.

Având în vedere

calitatea comunei C. de beneficiar al actului administrativ individual supus

cenzurii instanței de contencios administrativ individual de către reclamantă,

Înalta Curte constată că este absolut necesară prezența în proces a acestei

unități administrativ teritoriale pentru a-și face apărările în condițiile în

care Compania Națională Poșta Română SA își fundamentează demersul judiciar pe

dreptul său de proprietate asupra imobilului la care face referire art. 1 pct.

13 din H.G. nr. 861/2011 pentru modificarea și completarea unor anexe la H.G.

nr. 1358/2001 privind atestarea domeniului public al județului Teleorman,

precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Teleorman, anexa

nr. 27 din H.G. nr. 1358/2001 vizând „Inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al comunei C.”.

Ca urmare, se va face

aplicația art. 312 alin. (3) teza II subteza „în toate cazurile în care

instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în

cercetarea fondului”, din C. proc. civ., astfel că urmare a admiterii

recursului, se va casa sentința recurată și se va trimite pricina spre

rejudecare aceleiași instanțe care va dispune în conformitate cu art. 16

1

din

Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză, din oficiu, a comunei C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Compania Națională Poșta Română SA împotriva sentinței civile nr. 1352 din

17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2014.