ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4761/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1352 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională Poșta Română SA prin Direcția Regională de Poștă Sud-Muntenia, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unei prevederi dintr-o hotărâre de guvern, prin care se constată apartenența unui imobil la domeniul public al comunei C., jud. Teleorman.

Curtea a apreciat că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, întrucât instanța nu poate examina legalitatea hotărârii de guvern menționate, în condițiile în care comuna C., în calitate de beneficiar al actului administrativ atacat, nu este chemată in judecată, deoarece ar încălca principiul contradictorialității, ce guvernează procesul civil, cu consecința ignorării dreptului la apărare al autorității publice care, în ipoteza înlăturării din ordinea juridică a prevederii a cărei anulare se solicită, ar fi direct vătămată.

Având în vedere că reclamanta a arătat în mod explicit că nu înțelege să solicite introducerea în cauză a comunei C., și în raport de dispozițiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat imposibilitatea introducerii în cauză din oficiu a beneficiarului hotărârii atacate, deoarece ar fi încălcat principiul disponibilității, principiu fundamental al procesului civil, ce nu poate fi îngrădit de rolul activ al instanței de judecată. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanta Compania Națională Poșta Română SA a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, recurenta a criticat interpretarea dată de instanța de fond prevederilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, interpretare pe care o apreciază ca total greșită față de conținutul textului legal în discuție din care rezultă că instanța avea posibilitatea ca din oficiu să dispună introducerea în cauză a comunei C. Ca o consecință a acestei eronate interpretări a dispoziției legale, în mod nelegal instanța a respins cererea formulată în contradictoriu cu Guvernul României ca inadmisibilă, neanalizând fondul cererii, iar în aceste condiții se solicită ca față de art. 304 1 C. proc. civ. să se admită recursul, să se modifice în tot sentința recurată, iar pe fond să se admită acțiunea și să se anuleze în parte H.G.

nr. 861 din 24 august 2011 și anume a art. 1 alin. (13) potrivit căruia ‹‹La anexa nr. 27 „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C.” după poziția nr. XX se introduc două noi poziții, pozițiile nr. YY și WW, potrivit anexei nr. 11››. Reiterează recurenta că introducerea în domeniul public al comunei C. a imobilului prevăzut la pozițiile nr. YY și WW s-a făcut cu încălcarea abuzivă a dreptului de proprietate pe care Compania Națională Poșta Română SA îl are încă de la data înființării sale asupra acestui imobil. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite, urmând a se casa sentința atacată și a se trimite cauza aceleiași instanțe pentru a soluționa fondul cauzei cu care a fost învestită.

Soluția propusă de recurentă, anume aceea de a se modifica sentința și de a se admite acțiunea de către instanța de recurs, nu poate fi acceptată deoarece ar presupune încălcarea principiului organizării justiției pe sistemul dublului grad de jurisdicție al cărui rol este acela de a asigura un control judiciar efectiv al unei hotărâri judecătorești de către o instanță superioară. Este întemeiată critica recurentei privitoare la interpretarea greșită dată de prima instanță dispozițiilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, intitulat „Introducerea în cauză a altor subiecte de drept” (introdus prin pct. 24 din Legea nr. 262/2007 începând cu 2 august 2007), potrivit căruia „Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept”.

Trimiterile făcute de judecătorul fondului la principiile disponibilității, contradictorialității și al dreptului la apărare sunt corecte în principiu, numai că în cazul proceselor în contencios administrativ (ramură a dreptului public) în care drepturile/interesele legitime și obligațiile particularilor sunt puse în balanță cu interesul public, tocmai pentru a se regla această poziție de inegalitate juridică, legiuitorul a pus la dispoziția instanței mijloace procedurale de natura celor menționate în cuprinsul art. 16 1 din Legea contenciosului administrativ. Teza a II-a din articolul legal precitat are în vedere ipoteza în care partea interesată nu cere introducerea în cauză a altui subiect de drept (în cauza de față, beneficiarul hotărârii de guvern a cărui anulare parțială s-a cerut), dând posibilitatea introducerii din oficiu în cauză a unei entități interesate, firește, după cum se prevede expres, numai după punerea în discuție a acestei necesități.

Or, în speță, instanța a procedat corect până la un punct, punând în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a comunei C. (încheierea din 20 martie 2013), însă după exprimarea punctului de vedere al reclamantei Compania Națională Poșta Română SA care a considerat că față de obiectul cererii de chemare în judecată comuna C. nu are calitate procesuală pasivă, nu a procedat în sensul art. 16 1 din Legea nr. 554/2004, respingând acțiunea ca inadmisibilă. Având în vedere calitatea comunei C. de beneficiar al actului administrativ individual supus cenzurii instanței de contencios administrativ individual de către reclamantă, Înalta Curte constată că este absolut necesară prezența în proces a acestei unități administrativ teritoriale pentru a-și face apărările în condițiile în care Compania Națională Poșta Română SA își fundamentează demersul judiciar pe dreptul său de proprietate asupra imobilului la care face referire art. 1 pct. 13 din H.G.

nr. 861/2011 pentru modificarea și completarea unor anexe la H.G. nr. 1358/2001 privind atestarea domeniului public al județului Teleorman, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Teleorman, anexa nr. 27 din H.G. nr. 1358/2001 vizând „Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei C.”. Ca urmare, se va face aplicația art. 312 alin. (3) teza II subteza „în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului”, din C. proc. civ., astfel că urmare a admiterii recursului, se va casa sentința recurată și se va trimite pricina spre rejudecare aceleiași instanțe care va dispune în conformitate cu art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză, din oficiu, a comunei C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Compania Națională Poșta Română SA împotriva sentinței civile nr. 1352 din 17 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2014.