ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4661/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4661/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
contestației de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Nota nr.
8736/1154/DRUO/14836/ST/2014, Direcția resurse umane și organizare - Serviciul
resurse umane pentru instanțele judecătorești a înaintat Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii contestația formulată de M.M.V., judecător la
Judecătoria Fetești, împotriva Hotărârii nr. 576 din 29 mai 2014 a Secției
pentru judecători, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer la
Judecătoria Slatina.
Prin cererea
înregistrată cu numărul de mai sus, M.M.V., judecător la Judecătoria Fetești, a
formulat contestație împotriva Hotărârii Secției pentru judecători a
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 576 din 29 mai 2014, prin care a fost
respinsă cererea sa de transfer la Judecătoria Slatina.
Plenul a
constatat că cererea de transfer formulată de judecător M.M.V. a fost respinsă
în ședința Secției pentru judecători din data de 29 mai 2014, prin Hotărârea
nr. 233, motivat de situația posturilor de judecător și necesitatea asigurării
bunei funcționări a Judecătoriei Fetești, având în vedere existența a două
cereri de transfer de la această instanță, dar și situația deosebită de la
Judecătoria Giurgiu, instanță la care a fost solicitat transferul de către unul
din cei doi judecători de la Judecătoria Fetești.
Plenul a
constatat că astfel cum rezultă din hotărârile Secției pentru Judecători
privind Judecătoria Slatina, Secția a dispus admiterea/respingerea cererilor
analizând situația concretă a fiecărei persoane în acord cu reglementările în
vigoare din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193 din 9
martie 2006.
Secția pentru
judecători a hotărât respingerea cererii de transfer, întrucât în caz contrar
Judecătoria Fetești ar fi urmat să funcționeze cu doar 4 judecători, dintre
care unul stagiar, împrejurare ce ar fi putut provoca grave disfuncționalități
în activitatea instanței.
În concluzie,
observând că la analizarea concomitentă a mai multor cereri de transfer Secția
pentru judecători a dispus în considerarea cumulativă a tuturor criteriilor
regulamentare și nu doar prin raportare la vechime în funcție, Plenul Superior
al Magistraturii a constatat că Hotărârea nr. 576 din 29 mai 2014 a Secției
pentru judecători este temeinică și legală, respingând contestația formulată de
M.M.V.
Împotriva
Hotărârii nr. 825 din 3 iulie 2014 a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, M.M.V. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia,
anularea Hotărârii anterior menționate și a Hotărârii Secției pentru Judecători
nr. 576 din 29 mai 2014, obligarea intimatului Consiliul Superior al
Magistraturii să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer a
contestatoarei, din funcția de Judecător în cadrul Judecătoriei Fetești, în
funcția de Judecător, în cadrul Judecătoriei Slatina.
Constatând că,
în speță, contestatoarea a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța
de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin (6) C. proc.
civ., republicat, care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra
a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de
cazurile în care legea ar dispune altfel".
Potrivit
dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat "Reclamantul
poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în
ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."
De asemenea,
art. 406 alin. (5) C. proc. civ., republicat, prevede că, în situația în care
"(...) renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare
de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau
în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză."
Având în vedere
prezenta cerere de renunțare la judecată, care se înscrie în limitele
disponibilității procesului civil, a actelor de dispoziție permise părților pe
parcursul judecării unei cauze, precum și poziția procesuală a contestatoarei,
în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta
Curte va lua act de renunțarea contestatoarei la judecata acțiunii
introductive.
Manifestarea de
voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act
de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform
principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua C. proc. civ.,
republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata contestației.
În ceea ce
privește cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de M.M.V.,
instanța urmează a o respinge, întrucât potrivit dispozițiilor art. 45 alin.
(1) lit. d) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013: sumele achitate cu titlu de
taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau
proporțional, la cererea petiționarului, când reclamantul a renunțat la
judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât.
În cazul de
față, cererea de restituire a taxei judiciare a fost formulată ulterior
comunicării cererii de chemare în judecată.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Ia act de
renunțarea la judecarea contestației formulată de M.M.V. împotriva Hotărârii
nr. 825 din 3 iulie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Respinge
cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 4 decembrie 2014.
Procesat de GGC - NN