CIHLARSKE SDRUZENI, A. S. c. REPUBLIQUE TCHEQUE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
CIHLARSKE SDRUZENI, A. S. c. REPUBLIQUE TCHEQUE (CtEDO, 2008)
1 SECȚIA A CINCEA
2 DECIZIE FINALĂ
3 CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE
4 a cererii nr.
5 o
6 5497/03
7 prezentată de CIHLÁŘSKÉ SDRUŽENÍ, A. S.
8 împotriva Republicii Cehe
9 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a cincea), reunindu-se la 1
10 er
11 aprilie 2008 într-o cameră compusă din
12 :
13 Peer Lorenzen,
14 președinte
15 ,
16 Snejana Botoucharova,
17 Karel Jungwiert,
18 Rait Maruste,
19 Renate Jaeger,
20 Mark Villiger,
21 Isabelle Berro-Lefèvre,
22 judecători
23 ,
24 și Claudia Westerdiek
25 ,
26 grefieră de secție
27 ,
28 Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 12 februarie 2003,
29 Având în vedere decizia Curții de a se prevala de articolul 29 § 3 din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei,
30 Având în vedere decizia parțială din 3 mai 2005,
31 Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate în răspuns de reclamantă,
32 După deliberare, pronunță următoarea decizie
33 :
34 ÎN FAPT
35 Reclamanta, Cihlářské Sdružení, a. s., este o societate pe acțiuni de drept ceh care are sediul în Brno. Ea se află în prezent în lichidare. Este reprezentată în fața Curții de
36
37 M. Holomek, avocat în Zlín. Guvernul ceh («
38 Guvernul
39 ») este reprezentat de agentul său, dl V.A. Schorm, din partea ministerului Justiției.
40 A.
41 Circumstanțele speței
42 Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.
43 La 16 iunie 1992, Banca Cehoslovacă de Comerț a încheiat două contracte de garanție (
44 smlouva o zřízení zástavního práva k
45 nemovitosti
46 )
47 pentru a garanta un aval
48 de 10
49 160 000 DEM (5
50 194 726 EUR
51 [1]
52 ) făcut în numele filialei reclamantei din Germania,
53 garanția reală imobiliară fiind constituită din terenuri și o clădire aparținând reclamantei.
54 La 25 august 1995, Banca a introdus o acțiune prin care solicita ca reclamanta să-și îndeplinească obligațiile și să plătească suma de 163
55 365
56 236,38
57 CZK (6 518 488 EUR
58 [2]
59 ) prin vânzarea bunurilor imobiliare gajate.
60 Cauza reclamantei a fost examinată succesiv de tribunalul regional de comerț din Brno (
61 krajský obchodní soud
62 ), curtea superioară din Olomouc (
63 Vrchní soud
64 ) și Curtea Supremă (
65 Nejvyšší soud
66 ).
67 Procedura s-a încheiat cu o decizie a Curții Constituționale (
68 Ústavní soud
69 ) din 15 august 2002, prin care recursul constituțional (
70 ústavní stížnost
71 ) al reclamantei a fost declarat vădit nefondat. Decizia instanței constituționale a fost comunicată reclamantei la 5
72 septembrie 2002.²
73 B.
74 Dreptul și practica internă pertinente
75 Dreptul și practica internă pertinente sunt descrise în decizia pronunțată în cauza
76 Vokurka împotriva Republicii Cehe
77 (nr.
78 o
79 40552/02, §§ 11-24, 16 octombrie 2007).
80 CAPĂT DE CERERE
81 Invocând articolul 6 § 1 din Convenție, reclamanta se plânge de durata procedurii.
82 ÎN DREPT
83 Reclamanta se plânge de durata procedurii urmate în speță care, în opinia sa, nu răspunde cerinței «
84 termenului rezonabil
85 » astfel cum este prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenție, care prevede astfel
86 :
87 «
88 Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie examinată în mod echitabil (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) imparțială (...), care va hotărî (...) asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (...)
89 »,
90 În observațiile sale complementare, Guvernul a informat Curtea că legea nr.
91 o
92 160/2006 fusese adoptată, modificând legea nr.
93 o
94 82/1998 și permițând de acum justițiabililor să solicite o satisfacție rezonabilă cu titlu de prejudiciu moral cauzat de durata procedurii. El a solicitat Curții să aprecieze dacă nu se impune să se declare inadmisibile pentru neepuizarea căilor de recurs interne toate cererile îndreptate împotriva Republicii Cehe referitoare la durata excesivă a procedurii.
95 Reclamanta a exercitat acest nou recurs adresând ministerului Justiției o cerere datată 13 iunie 2006, prin care solicita să i se acorde o despăgubire de 10
96 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral cauzat de durata procedurii. La 20 decembrie 2006, ministerul a informat-o că, după ce a considerat că durata de șapte ani și unsprezece zile era nerezonabilă și constituia o neregulă în derularea procedurii, i-a acordat 45
97 000 CZK (1 736 EUR
98 [3]
99 ) cu titlu de satisfacție rezonabilă.
100 Avocatul
101 persoanei în cauză a comunicat ulterior Curții că aceasta nu era mulțumită de suma menționată, dar că nu intenționa să continue cauza în fața instanței competente.
102 Trebuie notat că în decizia
103 Vokurka împotriva Republicii Cehe
104 (citată anterior), Curtea a considerat că recursul introdus în ordinea juridică cehă prin amendamentul nr.
105 o
106 160/2006 la legea nr.
107 o
108 82/1998 era efectiv și accesibil pentru a denunța depășirea «
109 termenului rezonabil
110 » în orice procedură judiciară care intră în domeniul de aplicare al articolului
111 6
112 §
113 1 din Convenție. Curtea a precizat de asemenea că se impune să se solicite reclamanților să sesizeze o instanță competentă cu o acțiune în despăgubire îndreptată împotriva Statului ceh atunci când apare o contestație cu privire la cuantumul despăgubirii acordate de ministerul Justiției sau când nu se acordă nicio despăgubire de către acesta din urmă.
114 Curtea nu consideră necesar să tranșeze chestiunea dacă reclamanta ar fi trebuit să introducă o acțiune în despăgubire împotriva Statului în temeiul articolului 15-2 din legea nr.
115 o
116 82/1998 deoarece, în orice caz, capătul de cerere trebuie declarat inadmisibil pentru următoarele motive.
117 Curtea reamintește că atunci când autoritățile naționale au constatat o încălcare și decizia lor constituie o remediere adecvată și suficientă a acestei încălcări, partea în cauză nu se mai poate pretinde victimă în sensul articolului 34 din Convenție. Statutul de victimă al unui reclamant poate deci depinde de despăgubirea care i-a fost acordată la nivel național pentru situația de care acesta se plânge în fața Curții (a se vedea
118 Scordino împotriva
119 Italiei
120 (dec.), nr.
121 36813/97, 27 martie 2003), precum și de faptul că autoritățile naționale au recunoscut, în mod explicit sau în substanță, încălcarea Convenției. Numai atunci când aceste două condiții sunt îndeplinite natura subsidiară a mecanismului de protecție al Convenției împiedică o examinare din partea Curții (a se vedea
122 Jensen împotriva
123 Danemarcei
124 (dec.), nr.
125 o
126 48470/99, 20 septembrie 2001).
127 Având în vedere faptul că ministerul Justiției a admis că în speță, autoritățile naționale fuseseră responsabile pentru derularea neregulată, în speță întârzierile în procedura judiciară inițiată de reclamantă, Curtea apreciază că prima condiție enunțată de jurisprudența sa, și anume acceptarea din partea autorităților a unei încălcări a unui drept protejat de Convenție, este îndeplinită.
128 În ceea ce privește a doua condiție, și anume o remediere adecvată de către autorități a încălcării suferite, Curtea apreciază că, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, suma acordată reclamantei poate fi considerată ca adecvată și, prin acest fapt, aptă să repare încălcarea suferită. Prin urmare, Curtea consideră că decizia ministerului Justiției este conformă cu jurisprudența europeană.
129 Rezultă că, la adoptarea deciziei ministerului Justiției, reclamanta nu se mai poate pretinde victimă a unei încălcări a dispozițiilor Convenției, în sensul articolului
130 34 din Convenție.
131 Restul cererii este deci vădit nefondat și trebuie respins în aplicarea articolului
132 35 §§
133 3 și
134 4 din Convenție.
135 În consecință, se impune să se pună capăt aplicării articolului
136 29
137 §
138 3 din Convenție și să se declare cererea inadmisibilă.
139 Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,
140 Declară
141 restul cererii inadmisibil.
142 Claudia Westerdiek
143 Peer Lorenzen
144 Grefieră
145 Președinte
146 [1]
147 1 EUR = 1,96 DEM
148 [2]
149 1 EUR = 25.16 CZK
150 [3]