ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 870/2014

Asupra cauzei penale de față: În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 131 din 19 iunie 2013, Tribunalul Suceava, a dispus condamnarea inculpatului B.P. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare cu titlu de pedeapsă principală, și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție -ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

- art. 76 alin. (2) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Suceava împotriva inculpatul B.P. și, în temeiul art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 987,20 lei - cu titlu de contravaloare transport sanitar și asistență medicală de urgență prespitalicească pentru partea vătămată D.R. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.J.U.

„Sfântul Ioan cel Nou Suceava" împotriva inculpatul B.P. și, în temeiul art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1419,17 lei - cu titlu de cheltuieli spitalizare pentru partea vătămată D.R. S-a luat act că partea vătămată D.R. nu s-a constituit parte civilă. În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpului tăietor - cuțit, ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii, aflat la dispoziția instanței de judecată - Camera de Corpuri Delicte. Pentru a dispune astfel, în fapt s-a reținut că partea vătămată D.R. a fost eliberat din Penitenciarul Botoșani în data de 26 ianuarie 2011 iar, la sfârșitul lunii, acesta a plecat în Italia împreună cu concubina sa B.E.G., cei doi întorcându-se în țară la data de 19 iulie 2011. În cursul zilei de 21 iulie 2011, cu aproximație orele 17:00, D.R.

s-a întâlnit cu inculpatul B.P. și învinuitul O.R. cărora le-a reproșat faptul că din cauza lor a avut probleme în Italia cu niște traficanți de droguri, împrejurare în care inculpatul i-a adresat acesteia amenințări cu acte de violență, partea vătămată lovindu-l pe inculpat cu palmele peste față. Incidentul nu a degenerat însă, spre seară, în jurul orelor 22:30-23:00, în timp ce se deplasa împreună cu concubina sa spre locuința numitului B.I., partea vătămată s-a întâlnit pe o alee pietonală din com. Voitinel cu inculpatul B.P. și învinuitul O.R. toți aflându-se în stare de ebrietate. S-a precizat faptul că inculpatul s-a pregătit pentru o eventuală întâlnire cu D.R., atât el cât și prietenul său O. s-au înarmat de acasă cu câte un cuțit pentru a fi pregătiți de o eventuală altercație cu acesta.

În momentele imediat următoare inculpatul a „sărit,, la bătaie la partea vătămată lovind-o de mai multe ori cu pumnii în zona capului și a feței iar mai apoi a scos de la cureaua pantalonilor cu care era îmbrăcat cuțitul (cuțit de bucătărie) aplicând-i acesteia două lovituri succesive la nivelul umărului și al hemitoracelui stâng. În învălmășeala creată a intervenit și învinuitul O.R. lovind victima de câteva ori cu picioarele în zona corpului însă a fost calmat și totodată despărțit de concubina părții vătămate și de martorul B.M.

Leziunile suferite de victimă (plagă înțepată umăr stâng, plagă înțepată suprascapulară penetrantă hemitorace stâng, echimoze și contuzii) au necesitat pentru vindecare un număr de 25 -30 zile de îngrijiri medicale, medicii legiști apreciind că plaga înțepată suprascapulară (penetrantă intrapleural) a fost de natură a pune în primejdie viața victimei (fila 48). Totodată, instanța de fond a reținut că gradul de pericol social pe care-l prezintă infracțiunea de omor este deosebit de ridicat, reflectat fiind și în limitele mari de pedeapsă instituite de legiuitor, o astfel de faptă aducând atingere celui mai important atribut al persoanei - viața - suprimarea vieții persoanei/încercarea nereușită de suprimare a vieții persoanei interesând nu numai victima ci persoana în general și aceasta deoarece, fără respectarea vieții persoanei nu poate fi concepută existența în condiții pașnice, de normalitate, a colectivității în general, respectiv conviețuirea membrilor acesteia în condiții de siguranță.

Elementul mxterial al infracțiunii de omor implică activitatea de ucidere, de suprimare a vieții unei persoane fizice, în formă consumată sau în formă tentată, activitate care, prin modalitatea în care a fost săvârșită, este aptă de a provoca moartea. Din punct de vedere al laturii subiectize, omorul se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau deși nu a urmărit, a acceptat producerea acestui rezultat, fiind indiferent de consecințele actului său. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale ale C. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările și modalitatea în care a fost săvârșită, descrisă detaliat mai sus, și urmarea produsă, acțiunea inculpatului fiind aptă de a produce suprimarea vieții unui seamăn.

Aplicând criteriile enunțate la speța de față: natura și gravitatea infracțiunii imputate (ce se reflectă chiar și în limitele de pedeapsă prezăzute de legiuitor), modalitatea în care inculpatul a săvârșit faptă (aplicând cu intensitate două lăuturi cu acel cuțit cel purta asupra sa, ceea ce denotă un potențial de necesitate deosebit de ridicat), împrejurările în care a acționat (în public, comportamentul său reprobabil, fiind desigur de natură să afecteze sentimentul de siguranța și celor care au asistat la incident, prin jsesturile sale agresize le-a inspirat teamă și ndirâște, întrucât pnn modul de manifestare ce nu putea fi contrdatprezenta un real pericol atât pentru partea vătămată, cât și pentru cei aflați în preajmă), precum și urmarea produsă (ultima suferind leziunile descrise în conduziile actului medical și transpuse anterior).

Nu s-a putut trece peste aspectul că inculpatul nu are capacitatea de identificare a modalităților alternative de gestionare a * unor situații conflictuale care, desigur, pot interveni la un moment dat în viața cotidiană din diverse motive, cu consecința adoptării unei atitudini responsabile și acceptată social și nu a ezitat să recurgă la soluții extreme, în cazul de față folosindu-se de un corp tăietor pentru a agresa victima. Față de toate aceste criterii, stabilirea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare a fost apreciată de către instanța de fond ca necesară și suficientă pentru atingerea scopului de prevenție specială, de coerciție și de reeducare a inculpatului, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen.

Cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esență, este ca aceasta să aibă acea forță care să-i arate că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze în el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă. Pedeapsa nu trebuie percepută ca o răzbunare din partea societății pentru că s-a abătut de la normele legale și de conviețuire socială, ci ea trebuie să conducă în final la redarea sa societății, pedeapsa putând fi coercitivă numai dacă ține seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de gravitatea faptei săvârșite, instanța de fond a apreciat că numai prin executarea sa în regim de detenție pedeapsa își va atinge finalitatea instituită de lege, suspendarea executării nefiind posibilă . nici din punct de vedere legal (față de cuantumul de 5 ani închisoare), și de asemenea inoportună față de gravitatea faptei în sine - este vorba în speță de o faptă de omor, al cărei efect nu s-a produs din împrejurări exterioare voinței inculpatului. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.P. care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar a solicitat reținerea stării de legitimă apărare și achitarea, sau reținerea circumstanței atenuante a provocării și reducerea în și mai mare măsură a pedepsei aplicate și suspendarea executării acesteia.

Prin Decizia nr. 126 din 09 octombrie 2013, Curtea Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul B.P. împotriva sentinței penale nr. 131 din 19 iunie 2013 a Tribunalului Suceava. A fost desființată în parte sentința apelată, iar în rejudecare, în baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii pentru 24 de ore din data de 22 iulie 2011, ora 00.25 până la data de 23 iulie 2011, ora 00.25. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt în contradicție cu prezenta decizie. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că deși legal citat, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate, constituie un caz de desființare a hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe reglementat expres prin art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. Verificând însă existența faptică a acestui caz, Curtea a reținut că împrejurările invocate, chiar în măsura în care ar fi dovedite, nu se circumscriu dispozițiilor legale invocate. În primul rând inculpatul nu a făcut dovada faptului că în perioada judecării cauzei de către prima instanță ar fi fost plecat în Italia și că ar fi călătorit nomad între mai multe orașe, fiind o simplă susținere a acestuia și a avocatului ales. În al doilea rând (și acesta este aspectul esențial în cauză), împrejurarea invocată nu se circumscrie acelor cazuri avute în vedere de legiuitor. Astfel, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute prin actul de sesizare, ci a procedat la o redare nuanțată a incidentului, indicând că ar fi aplicat loviturile în timp ce partea vătămată îl strângea de gât - afirmație făcută pro causa, în scopul reținerii stării de legitimă apărare.

In al doilea rând, această poziție procesuală a fost formulată în fața instanței ulterior începerii cercetării judecătorești (respectiv în faza apelului), deci cu nerespectarea momentului procesual indicat de art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. În consecință, nici cererea inculpatului de aplicare în favoarea sa a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. nu poate fi primită. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută prin sentința de condamnare a primei instanțe și prin rechizitoriul întocmit în cauză. Împotriva Deciziei nr. 126 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs recurentul-inculpat B.P., care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza aplicarea art. 5 Noul C. pen.

Examinând recursul declarat de recurentul-inculpat B.P. prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, și a prevederilor art. 5 C pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele motive: Examinând cauza, se constată că infracțiunea de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în noul C. pen., având, așadar, corespondent în noua reglementare prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. La momentul comiterii, infracțiunea, în modalitatea faptică reținută de instanța de fond, era incriminată în art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

anterior fiind sancționată cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. Spre deosebire de vechea reglementare, noul C pen. nu mai prevede varianta agravată a comiterii în loc public a infracțiunii de omor. În ceea ce privește condițiile de existență a tentativei, dar și dispozițiile de drept penal material care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă, Înalta Curte constată că acestea nu au fost modificate, fiind preluate în integralitate și cu aceleași consecințe în art. 32 G pen., astfel că nu se impune alegerea legii penale mai favorabile cu privire la aceste instituții autonome. Concluzionând, Înalta Curte reține că potrivit legii vechi, fapta comisă de inculpat era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, sancțiune care, prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 20 și 21 C. pen.

anterior, - limite de pedeapse de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare; pedeapsa aplicată pentru această infracțiune a fost de 5 (cinci) ani închisoare. Potrivit legii noi, fapta inculpatului corespunde infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (1) C pen. și este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; prin aplicarea cauzelor de reducere a pedepsei prevăzute de art. 33 alin. (2) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în ordinea prevăzută de art. 79 alin. (1) C. pen. limitele de pedeapsă sunt de la 3 am și 4 luni la 6 ani și 8 luni și interzicerea exercitării unor drepturi.

În concluzie, luând în considerare modificarea intervenită prin eliminarea formei calificate a comiterii faptei în loc public dar și reducerea limitelor de pedeapsă atât în ce privește minimul cât și maximul sancțiunii, rezultă că legea nouă este mai favorabilă, urmând a fi aplicată în ceea ce-l privește pe inculpatul B.P. Corformart 12 dinLegea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi, penale interveritepână la rămânerea defaritim a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică, potrivit legii care a fost identificată ca cea mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat). Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Pe cale de consecință, va reduce de la 5 ani la 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen.), pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea la omor. Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Va casa în parte decizia atacată și sentința penală nr. 131 din 19 iunie 2013 a Tribunalului Suceava numai sub aspectul- aplicării art. 5 C. pen. și rejudecând, va aplica pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. și va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii. "Va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat perioada reținerii de la 22 iulie 2011 la 23 iulie 2011 iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte decizia atacată și sentința penală nr. 131 din 19 iunie 2013 a Tribunalului Suceava numai sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. și rejudecând: Aplică pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pentru tentativă de omor prev.de art. 32 rap.la art. 188 C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev.de art. 66 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat perioada reținerii de la 22 iulie 2011 la 23 iulie 2011. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi, 11 martie 2014.